Dincolo de ispita așa-numitei teologii științifice: O conturare a Credinței Ortodoxe – o nouă carte a Mitropolitului Hilarion, în limba sârbă

O prezentare a cărții „O conturare a Credinței Ortodoxe”, scrisă de Mitropolitul Hilarion de Volkolamsk (Alfeev) a avut loc în cripta Bisericii Sfântul Sava, din Belgrad, pe 17 februarie 2020, conform unor informații oferite printr-un raport dezvoltat al autoarei Zorica Zec, din cadrul Patriarhiei Sârbe.

Catehismul contemporan, scris pe trei sute de pagini (cu fotografii), împărțit în 66 de secțiuni, sub titlul „O conturare a Credinței Ortodoxe”, al Mitropolitului Hilarion de Volkolamsk, la editurile Reprezentanței Patriarhiei Sârbe din Moscova și „Pravoslavac” din Sabac, pe 17 februarie 2020. Cartea a fost tradusă, din limba rusă, de către Episcopul Antonie (Pantelici) de Moravica, Episcop Vicar al Patriarhului sârb.

Despre Catehismul Mitropolitului de Volokolamsk, Dr. Ilarion, președintele Departamentului Patriarhiei Moscovei pentru Relații Externe Bisericești, care, într-un mod simplu și într-un limbaj modern afișează fundamentele evanghelice și patristice ale Credinței Ortodoxe, au vorbit: Episcopul Irinej (Bulovic) și lectorul Facultății de Teologie Ortodoxă, Dr. Zoran Devrnja, precum și autorul cărții. A fost o prezentare unică a cărții, datorită ideilor sale teologice strălucitoare.

„Înaltpreasfinția Sa Mitropolitul Ilarion nu este doar un oaspete, ci și o gazdă, deoarece este Dr. Honoris Causa al celei mai mari și reprezentative instituții de învățământ și de știință universitare, Universitatea din Belgrad(…). În acest sens, de fiecare dată când vizitați Serbia și Belgradul, iubite Episcop, și când veniți la Facultatea noastră, la Universitatea noastră și în Biserica noastră, veniți la propriul popor, în propria casă, împreună cu lucrările dumneavoastră teologice complete, extinse și științifice de rang înalt și foarte apreciate”, a spus lectorul Facultății de Teologie Ortodoxă, Dr. Zoran Devrnja, adăugând:

„Cartea “O conturare a Credinței Ortodoxe” este o încercare de succes, a Mitropolitului, de a expune studiul său mult mai extins și mai semnificativ în domeniul Teologiei Dogmatice, sub forma unor explicații concise la adresa unor subiecte și întrebări care apar în experiența spirituală de zi cu zi a credincioșilor, pentru a o face accesibilă și acceptabilă din punct de vedere terminologic și de înțeles pentru orice credincios modern, obișnuit, membru al Bisericii din Rusia, precum și din Serbia sau din orice țară modernă și societate modernă de azi”.

Cartea este un fel de manual pas cu pas, destinat tuturor celor interesați de învățarea adevărurilor fundamentale ale Credinței Ortodoxe și a modurilor de a trăi prin această credință, urmând logica cronologiei revelaționale.

Preasfințitul Irinej, Episcop de Backa, a prezentat un material laudativ inspirat despre invitat, Mitropolitul Hilarion, spunând că, în ciuda tuturor obligațiilor sale uriașe, acesta din urmă a prelucrat, prezentat, studiat și publicat subiectele sale teologice, într-un mod minunat, dar într-un mod care este singurul posibil și mântuitor pentru noi astăzi.

„Trebuie să fim credincioși Sfintei Tradiții, dacă dorim mântuirea noastră și a lumii, însă asta nu înseamnă renunțarea la cercetarea și cunoștințele teologice”, a spus Episcopul, adăugând: „Pe de altă parte, ne confruntăm cu o ispită a așa-numitei teologii științifice. Acesta este un fruct nou, hibrid, din păcate, prezent aici printre noi, în acest oraș, din păcate și la Facultatea de Teologie, unde se consideră că teologia este o activitate intelectuală, științifică și de cercetare, că este o responsabilitate exclusivă a Universității, nu a Bisericii. Se uită că nu există Teologie fără, și în afara, Bisericii, și nu numai – nu există Teologie fără experiență personală și sobornicească…”

„Acum, avem o problemă: mulți oameni tânjesc după Hristos, tânjesc după Dumnezeu, tânjesc după Adevărul lui Dumnezeu, considerând că viața lor este goală fără Dumnezeu, însă nu știu cum să se întâlnească cu Dumnezeul Cel Viu. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar un cuvânt educativ al Bisericii, este necesară confirmarea Evangheliei, deoarece chiar și în momentul în care Domnul Hristos era pe pământ, nu a fost suficient ca El, ca Persoană teandrică, să depună mărturie despre El Însuși, în același timp Tatăl Ceresc mărturisind despre El, precum și Duhul Sfânt și Profeții Vechiului Testament, fiind necesar și ca Ucenicii Săi, Apostolii, să-L mărturisească. Acest lucru este necesar și astăzi. Și astăzi, oricât de slabă sau de mică ar fi credința noastră, trebuie să fim Apostolii lui Hristos mai mici”, a spus Episcopul Irinej de Backa.

Despre Catehismul Mitropolitului Hilarion se poate spune că este un dialog conștient cu un contemporan educat tânăr care este conștient și inconștient, însetat și flămând de Dumnezeu și, prin urmare, titlul cărții „O conturare a Credinței Ortodoxe” oferă răspunsul la întrebarea „în ce cred creștinii ortodocși”.

În primul rând, aș dori să îmi exprim sincer bucuria de a fi binecuvântat de Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Chiril, și la invitația Preafericitului Patriarh Irinej al Serbiei, să pot avea această ocazie de a vizita din nou iubitul meu ținut sârb.

Înainte de a începe evaluarea acestei cărți, am avut ocazia să mă uit foarte atent la lucrările în curs din zona superioară a Bisericii Sfântul Sava, unde meșterii noștri de seamă, mozaicari din Rusia, se străduiesc să decoreze cupola bisericii. Am avut ocazia să urc până în vârf, de unde am văzut o cupolă, spațiul de sub cupolă, un pandativ. De mai multe ori în viața mea am avut ocazia să particip la pictarea și restaurarea unei biserici și am încercat mereu să profit de ocazia de a urca până sus, pentru că atunci când schela va fi scoasă, ce se poate vedea sus se va zări doar de jos. În acest fel, nu se va mai putea vedea cu câtă grijă au plasat mozaicarii fiecare pietricică, astfel încât să corespundă ca mărime și culoare cu pietricelele vecine.

Îmi amintesc, acum, cum am început acest proiect, cât de dificil a fost la început să găsim meșterii care să ducă la bun sfârșit acest proiect grandios și să li se ofere mijloacele de realizare a acestuia. Și, să fiu sincer, când am început, am crezut că acest proiect va dura 30 de ani. Dar acum am văzut că lucrările de mozaicare se apropie, în mare măsură, de final. Și am fost foarte încântat să văd că această magnifică biserică va fi completată și decorată spiritual nu numai în exterior, ci și în interior, foarte curând. Și va fi nu numai un monument remarcabil al construcției și arhitecturii creștine, dar și al artei creștine. Construit spre Slava Domnului, va vorbi tuturor spre Slava Domnului. Și sunt foarte fericit că Biserica Rusă și Statul Rus au contribuit la decorarea acestei magnifice biserici. De asemenea, mă bucur că am onoarea de a fi implicat în acest proiect.

Astăzi, Biserica Ortodoxă Sârbă trece printr-o perioadă de mari ispite. Iar aceste ispite afectează Biserica Ortodoxă Sârbă din țara vecină, Muntenegru. Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina în urmă cu un an, se repetă acum în Muntenegru. În Ucraina, fostul Președinte a decis să înființeze o nouă Biserică. El și-a imaginat că poate avea personal o Biserică și că fondarea unei noi Biserici, independentă de Biserica Ortodoxă Rusă, îl va ajuta în campania electorală. Cu toate acestea, a suferit o înfrângere acerbă în cursa sa electorală. Dar, a reușit să provoace multe pagube Bisericii, prin activitățile sale. Astăzi, ceva similar se întâmplă în Muntenegru, unde autoritățile au adoptat o lege discriminatorie, care permite ca bisericile (lăcașurile de cult) să fie scoase din Biserica Sârbă canonică și dăruite oricui. Autoritățile s-au întors împotriva oamenilor lor, iar oamenii au ieșit în stradă. Și, vedem în Muntenegru mii și zeci de mii de oameni pe străzi, în precesiuni, care își susțin Biserica.

Aș dori să vă asigur că, în această sfântă și nobilă luptă, Biserica Ortodoxă Rusă va fi alături de Biserica Ortodoxă Sârbă. Și vă doresc tuturor să se încheie cât mai curând posibil această explozie dificilă de ispite care afectează Biserica Ortodoxă din diferite țări. În primul rând, aceste ispite au început pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse, iar acum au trecut pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Autoritățile încearcă să guverneze Biserica și au fondat o Biserică la discreția lor. Dar Biserica a fost fondată de Însuși Domnul. Iar păzitorul Bisericii este poporul Bisericii. De fapt, acești oameni au ieșit, astăzi, în stradă.

Nu voi vorbi mult despre această carte, deoarece prof. Zoran Devrnja i-a prezentat conținutul în mare detaliu și îi sunt foarte recunoscător, iar dragul meu frate, Episcopul Irinej, a explicat ce fel de cititori ar putea fi interesați de această carte.

Aș dori să mulțumesc Episcopului Antonie, reprezentant al Bisericii Ortodoxe Sârbe pe lângă Patriarhia Moscovei, care a inițiat publicarea acestei cărți în limba sârbă și a tradus-o. Cartea este scrisă pentru o gamă largă de cititori, nu doar pentru experți în domeniul Teologiei.

Am scris mai multe cărți voluminoase, destinate în mod special teologilor. Dar de câte ori încep să scriu o carte, încerc mereu să răspund unor întrebări, în primul rând pentru mine. Și nu scriu niciodată pe hârtie acele gânduri pe care nu le-am lămurit pe deplin. Încerc să vorbesc despre cele mai complexe întrebări teologice, cât mai simplu. În această carte, am abordat adevărurile teologice de bază, pe care se bazează Teologia Ortodoxă. Când vorbești despre Dogmatică, dar cu un om comun, acesta crede că este vorba despre ceva rigid, înghețat, ceva departe de el. Și încerc să arăt, în cartea mea, că dogmele sunt cele pe care se bazează Biserica; așa după cum cupola acestei biserici se bazează pe acești stâlpi. Iar Biserica Memorială Sfântul Sava se sprijină pe o fundație îngropată adânc în pământ. La fel, Biserica se sprijină pe dogme. Este posibil să nu fie prea vizibile, dar dacă acea bază dogmatică este pierdută, întreaga clădire se prăbușește. Și un om care nu înțelege pe deplin dogmele, cu greu poate înțelege de ce există Biserica și ce înseamnă ea.

Închinarea noastră ortodoxă este plină de adevăruri dogmatice. Când noi, în Biserică, oficiem Sfânta Liturghie sau Utrenia sau Vecernia, ar trebui să știm că textele liturgice sunt pline de adevăruri dogmatice. Și, dacă nu recunoaștem și nu iubim dogmele, atunci este foarte dificil să înțelegem și să iubim închinarea ortodoxă. Dar, după cum am menționat în cartea mea, dogmele în sine nu sunt un fel de invenții ale teologilor. Dogmele nu s-au născut în mintea unor profesori care stăteau la un birou cu un stilou sau creion în mână sau la calculatoare – dogmele erau ceea ce fusese pus inițial chiar la temelia și chiar în inima Bisericii. Sarcina teologilor din toate epocile a fost formularea și transmiterea acestor dogme altora, într-un limbaj accesibil lor. Și, de multe ori, Părinții Bisericii au formulat adevăruri dogmatice ca răspuns la ereziile apărute. Pentru a da doar un exemplu, și sunt multe: au existat multe discuții în secolele al IV-lea și al V-lea, despre modul în care natura divină și umană au fost unite în Domnul Iisus Hristos. Apoi, unul dintre teologii secolului al IV-lea, pe nume Apollinarie, a venit cu următoarea teorie: că Iisus Hristos ar fi avut un corp uman și că sufletul și mintea lui ar fi fost divine. Și, aparent, ce ar fi greșit, într-o astfel de explicație? Numai că mintea teologică ascuțită a Sfântului Grigorie Teologul a recunoscut o amăgire periculoasă în acest sens. El a spus: iată, dacă Domnul Iisus Hristos nu a avut mintea și sufletul omenești, cum mai apărea mântuirea omului? De asemenea, el a formulat principiul care a intrat în hristologia ortodoxă și în întreaga învățătură ortodoxă a mântuirii: ceea ce nu este preluat, aceea nu s-a vindecat. Dacă Domnul Iisus Hristos ar fi preluat de la noi trupul uman, dar sufletul, spiritul și mintea lui ar fi rămas divine, atunci numai trupul nostru ar fi fost mântuit. Nu! – spune Sfântul Grigorie Teologul – El a preluat întreaga natură umană, atât spiritul, cât și sufletul și trupul. Și, de ce este important pentru noi? Pentru că a luat asupra Sa trupul nostru uman, mintea și sufletul nostru. Această dogmă este direct legată de mântuirea noastră personală și de destinul nostru personal în eternitate.

Am dat doar un exemplu și sunt multe. Și nu este atât de ușor să explici totul omului modern, pentru că trăiește după alte idei și se gândește la alte lucruri. Prin urmare, revine teologului modern sarcina de a transmite omului modern sfintele adevăruri antice formulate în limbajul străvechi. Și, trebuie transmise astfel încât omul modern, nu doar să le înțeleagă, ci să le pătrundă și să le iubească.

Sunt profund convins că Teologia Ortodoxă ar trebui să fie nu numai adevărată, ci și inspirată. Și, prin această carte, aș dori să transmit cititorului cel puțin o parte din acea inspirație pe care am simțit-o nu doar când scriam cartea, ci și când mi-a fost predată această Teologie Dogmatică prin lucrările Părinților Bisericii. Sper că, datorită acestui lucru, nu numai în Rusia, ci și în Serbia, își va găsi calea către cititori.