Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, de tip „Eleousa” din Pochaev

O icoană pictată în stil bizantin târziu a „călătorit”, după cum a vrut Dumnezeu, din Grecia până în Ucraina, ajungând a fi cinstită în mânăstirea (devenită lavră) de la Pochaev. Lavra Pochaev, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, se află în provincia Ternopil din sud-vestul Ucrainei, iar locul este învăluit în legendă. Despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului nu sunt cunoscute toate datele istorice. Acest lucru se întâmplă la aproape toate icoanele făcătoare de minuni din vechime, care de cele mai multe ori au stat o vreme ascunse în timpul perioadei iconoclaste, în peşteri, în copaci, în ape… în locuri numai de Dumnezeu ştiute, dar care se arată ulterior, spre a ajuta pe oameni în sporirea evlaviei faţă de cele sfinte şi, concret, în necazurile vieţii acesteia.

Pr. Alexander Golubov, de la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Tihon”, a cercetat toate sursele disponibile referitoare la trecutul acestei icoane, din cauză că aceasta este printre cele mai cinstite icoane ale creştinilor ortodocşi, în special în Ucraina, Belarus, Rusia, Balcani. În urma acestei cercetări, sfinţia sa a constatat următoarele: până în sec. XVI, nu se ştie concret nimic, din nicio sursă scrisă, despre icoană, ci numai din elemente de tradiţie locală. Abia din sec. XVI încolo se poate vorbi de posibilitatea verificării unor date.

Fără a face aici filozofia legendei, nu neglijăm însă ce a rămas în memoria localnicilor, după cum nici părintele menţionat nu o face, aplecându-se cu respect faţă de aceste „vestigii” insuficient sondate – şi nu numai cu privire la acest loc minunat de la Pochaev, ci cu privire la toate locurile lumii, păstrătoare ale urmelor Proniei divine.

Dar, înainte de a ne cufunda în relatarea unor evenimente minunate, vom detalia despre această icoană: este realizată în tempera, fiind de dimensiuni mici (circa 33 centimetri pe 27 centimetri), prezentând-o pe Maica Domnului înclinând capul cu duioşie spre Fiul ei, pe care Îl ţine pe braţul drept. În mâna stângă, Maica Preacurată are o năframă cu care acoperă picioarele Pruncului dumnezeiesc. Mântuitorul este înfăţişat binecuvântând, iar pe marginea icoanei sunt reprezentaţi în miniatură câţiva Sfinţi, şi anume: lateral, în dreapta, Profetul Ilie şi Mucenicul Mina; lateral, în stânga, Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan şi Patriarhul Vechiului Testament Avraam; în partea de jos, Sfintele Muceniţe Ecaterina, Paraschevi şi Irina. Rămâne o taină de ce icoana este însoţită de aceşti Sfinţi şi Sfinte anume.

…Se spune că pe locul unde se află acum lavra au vieţuit mai mulţi ucenici ai Sfântului Metodie, Apostolul slavilor (trecut la Domnul în 855), spre sfârşitul sec. IX. Deci este un loc cu tradiţie ascetică. Câteva secole mai târziu, în timpul invaziei mongole din Rusia, doi călugări de la Mânăstirea Peşterilor din Kiev s-au stabilit în zonă, după ce mongolii le devastaseră oraşul. Se spune că aceştia au dat numele locului, de Pochaev, după numele râului Pochaina, care curge în apropiere de Peşterile de la Kiev.

Aceştia, în jurul anului 1340, au fost martorii unei întâmplări cu totul deosebite. Unul dintre ei s-a urcat pe vârful Muntelui Pochaev să se roage, când, a zărit deodată un stâlp de foc care ardea în pustiu. El a chemat şi pe alţi călugări să vadă minunea, înteţind rugăciunea, ca să li se descopere lor sensul întâmplării. Focul a fost văzut şi de câţiva păstori care aveau turmele în zonă, între care şi de Ivan Bosoi („desculţul”), care s-a alăturat călugărilor în rugăciune.

Acestia au văzut, înconjurată de flăcări şi stând pe o stâncă, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Când viziunea s-a sfârşit, pe locul în care fusese văzută Maica Domnului rămăsese o urmă imprimată, acolo unde Doamna şi Stăpâna pusese piciorul drept – iar stânca se topise după forma piciorului Preasfintei! Iar peste amprentă a curs un izvor proaspăt de apă. Minunea aceasta a rămas neştearsă din sufletul localnicilor, fiind asociată mai târziu cu icoana făcătoare de minuni (care prezintă urma imprimată, lângă Maica Domnului şi Prunc).

În documentele neoficiale din sec. XVI ale regilor polonezi Sigismund I şi Sigismund II Augustus, se află consemnări despre o mânăstire de rit grec din muntele Pochaev, considerată „foarte veche şi faimoasă”.

Se păstrează şi un Act de donaţie („Fundushnaia Gramota”), al nobilei văduve Anna Goiskaya, ortodoxă de religie, care fusese căsătorită cu un avocat foarte bogat, Vasile Goisky, din care se desprind alte amănunte legate de Pochaev. De asemenea, din viaţa Sfântului Iov de la Pochaev (născut pe la 1571) putem afla alte lucruri folositoare pentru cei r âvnitori. Astfel, se cunoaşte faptul că în 1559 mitropolitul grec Neofit a sosit în Rusia, căutând sprijin financiar pentru Biserica din Constantinopol. El a adus cu sine o veche icoană bizantină a Maicii Domnului (cea care avea să devină Icoana de la Pochaev). La întoarcerea spre casă de la Moscova, mitropolitul a călătorit prin Volhyn, unde a acceptat invitaţia Annei Goiskaya de a se bucura de ospitalitatea locului în castelul ei din Orel, nu departe de Pochaev. Ca mulţumire pentru generozitatea ei, mitropolitul Neofit i-a lăsat în semn de binecuvântare icoana adusă cu sine de la Constantinopol.

Mai întâi, Anna a pus icoana în capela privată, unde aceasta a stat peste 30 de ani. Chiar şi atunci, servitorii acesteia au observat cum uneori, noaptea, icoana străluceşte cu o lumină misterioasă şi cum face unele minuni. Anna nu a crezut aceste relatări, considerându-le exagerate, până când nu a văzut ea însăşi icoana radiind lumină. Lumina radiată se asemăna cu aceea pe care o văzuseră călugării şi păstorii la arătarea Maicii Domnului în foc, pe Muntele Pochaev. Printre cei care au primit vindecare de la Maica Domnului din icoană s-a numărat şi fratele Annei, Philipp Kozinsky, care fusese orb din naştere. După ce s-a rugat în faţa icoanei, la sfatul surorii sale, el şi-a recăpătat vederea în mod cu totul neaşteptat. Acest lucru a fost interpretat de familia cea bogată şi evlavioasă ca un semn că icoana trebuie donată mânăstirii Pochaev.

Deci, în 1597, Anna Goiskaya a dăruit icoana făcătoare de minuni mânăstirii Pochaev, al cărei egumen era Cuviosul Iov (cunoscut în sinaxare ca Sfântul Iov de Pochaev), împreună cu alte daruri bogate şi cu pământuri. Drept casă a Sfintei Icoane a fost construită o biserică din piatră, sub îndrumarea Sfântului Iov, în cinstea Adormirii Maicii Domnului, biserică pentru care Anna Goiskaya s-a îngrijit să furnizeze toate materialele necesare şi tot sprijinul său.

După moartea Annei însă, un moştenitor al său, nepot care fusese convertit la luteranism, a jefuit mânăstirea Pochaev, luând icoana acasă. Acolo, împreună cu soţia lui, s-au îmbrăcat în haine preoţeşti, în batjocură, insultând icoana cu vorbe şi gesturi, de prefăcută închinare. A urmat un atac demonic la adresa aceluia şi a soţiei lui, care au început să sufere şi să se tulbure cumplit. Chinurile nu au încetat, până când nu au returnat Sfânta Icoană la locul ei din mânăstire.

Se mai cunoaşte că în 1675 turcii musulmani au invadat zona şi au asediat mânăstirea Pochaev. Ca răspuns, călugării împreună cu poporul care se refugiase în spatele zidurilor mânăstirii, au început să cânte Imnul Acatist înaintea Icoanei din Pochaev, implorând ajutorul şi protecţia Maicii Domnului. Spre totala uimire a turcilor, Maica Domnului a apărut lângă Pochaev, în lumină strălucitoare, însoţită de Sfântul Iov, cel ce fusese egumen. Fecioara luminoasă şi-a întins acoperământul ocrotitor (omoforul) asupra mânăstirii, fiind înconjurată de o ceată de îngeri îmbrăcaţi în soldaţi, cu săbiile scoase. Invadatorii au încercat să lupte cu îngerii, trăgând mii de săgeţi în aer, dar săgeţile au căzut asupra lor, provocând moarte şi panică. După o altă sursă, vederea Maicii Sfinte i-a orbit pe atacatori, care au tras în neştire cu săgeţi, ucigându-se între ei. Cert e că turcii au ridicat asediul şi au plecat în teroare.

Pentru aproape 100 de ani, între 1721 şi 1831, Mânăstirea Pochaev a căzut în mâinile greco-catolicilor. În acest răstimp, contele Nicholas Potocki a ridicat altarul întreit, unde a fost mutată Icoana. În 1831, Mânăstirea Pochaev a fost returnată ortodocşilor. În 1833, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a ridicat mânăstirea la rangul de „lavră”, egală în statura duhovnicească faţă de Lavra Peşterilor din Kiev, faţă de Lavra Sfintei Treimi – Sfântul Serghie de lângă Moscova, şi faţă de Lavra Sfântului Alexandru Nevsky din St. Petesburg, ale cărei cântări şi tradiţii de citire au fost adoptate şi la Pochaev.

Se spune că în 1848 Icoana de la Pochaev a salvat poporul din Kiev de holeră, câştigând după acest fapt o popularitate uriaşă şi fiind cunoscută ca „Icoana urmei Maicii Domnului”.

În 1869 icoana a fost ferecată în metal aurit şi pietre preţioase, într-un cadru în formă de stea, cu raze în care sunt încrustate perle şi diamante.

Şuvoiul de minuni continuă să curgă de la Sfânta Icoană şi astăzi. Mii de pelerini vin în Pochaev să se roage înaintea Maicii Domnului, înaintea icoanei sale făcătoare de minuni, primind vindecare de boli, scăpare de moarte năpraznică, eliberare din robia patimilor şi din cea trecătoare, Preacurata Fecioară arătând calea adevărată celor care o roagă. Icoana este purtată în procesiune la sărbătoarea Adormirii şi a Naşterii Maicii Domnului, dar şi la comemorarea protejării mânăstirii de către turci. Alte date de sărbătorire a icoanei sunt la 5 august şi la 11 aprilie. Există aproximativ 300 de copii ale Icoanei de la Pochaev, şi ele făcătoare de minuni, dintre care una celebră se află la Moscova, în biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (Lefortovo).

Pe lângă cele prezentate mai sus (pe baza studiului istoric realizat de pr. Alexander Golubov în limba engleză, dar cercetând şi alte surse străine), remarcăm legătura pe care au făcut-o în mod spontan credincioşii locului între arătarea minunată a Maicii Domnului pe munte şi venirea Icoanei făcătoare de minuni la mânăstirea Pochaev. Maica Domnului a venit la ei, să-i ajute şi să-i vindece! Având această încredere, ei au primit revărsarea harului prin Sfânta Icoană. Slavă lui Dumnezeu, pentru minunile ştiute şi neştiute care se fac pe pământ, în toate colţurile lui!

© conf. unui proiect Lacasuri Ortodoxe@KSLCatalin 2008-2009