Nu aș putea fi cine sunt, dacă nu aș fi fost cine eram…
Nu condamna niciodată locul și starea din care ai venit înainte de a ajunge cum ești astăzi, ortodox. Este probabil locul în care L-ai întâlnit pentru prima dată pe Hristos. Generozitatea Lui față de non-ortodocși cheamă întotdeauna din abisul întunecat al condamnării. Tot ceea ce se întâmplă în mijlocul nostru, face parte din providența lui Dumnezeu. Nu aș putea fi cine sunt, dacă nu aș fi fost cine eram. Nu mi scuz, prin Dumnezeu, păcatele care sunt ale mele, dar recunosc că „pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu”. Dumnezeu ne răscumpără, nu ne condamnă!
Nu rezolvăm greșelile istoriei. Ele sunt ceea ce sunt. Au fost luate decizii greșite și nu pot fi anulate. Dar tocmai pentru aceasta a fost plasată în mijlocul nostru o prezență ortodoxă viabilă. Nu este un accident. Ceea ce ni se solicită, însă, sunt lucrarea profundă sufletească a înțelegerii providenței lui Dumnezeu (inclusiv a întregului trecut), învățarea de a aduce mulțumiri întotdeauna și pentru toate lucrurile, și lucrarea răbdătoare de dobândire a Duhului Sfânt…
Un articol de KSLCătălin, compus pornind de la o parafrazare a unui cuvânt al Arhiepiscopului Dimitrie al Dallas-ului – primul convertit care avea să devină Episcop ortodox în emisfera occidentală. Adresase acest cuvânt unui alt Părinte nou-convertit, de la Anglicanism la Ortodoxie, Pr. Stephen Freeman, astăzi slujitor al Bisericii Ortodoxe a Americii, paroh al Bisericii Ortodoxe Sfânta Ana, din Oak Ridge, Tennessee.
Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 5, 21
