A fi monah în Ucraina de astăzi. Interviu cu Maica Serafima, Egumena Sfintei Mânăstiri Sfântul Arhanghel Mihail, din Odessa
– Trăim în calm, mulțumind Domnului pentru marea Sa milostivire, pentru că fiecare dintre noi, călugări și maici ai Bisericii Ortodoxe din Ucraina, știe foarte bine că temelia noastră este de nezdruncinat. Biserica este creată chiar de Domnul. El este șeful și nimeni altcineva. Nu este Patriarhul Constantinopolului, așa cum a spus unul dintre fanarioți, ale cărui declarații pot fi găsite pe internet. Deci știm exact Cine este adevăratul nostru șef, așa că nimic nu ne amenință.
– Dar în mănăstiri, în afară de călugări, există enoriași și părinți, a căror părere vizavi de evenimentele din Ucraina nu coincide uneori cu părerile monahilor sau chiar, dimpotrivă, sunt diametral opuse…
– Trebuie să fim atenți la faptul că nicio mănăstire a Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu a trecut la noua structură [Biserica autocefală], dar nici nu am auzit ca un călugăr sau o călugăriță din mănăstiri să-și fi exprimat o dorință similară. Deși au existat cazuri în parohiile din vestul Ucrainei, unde unii dintre enoriași și-au exprimat o astfel de dorință, nu s-a întâmplat nimic similar în mănăstiri, inclusiv în cele din vestul Ucrainei. În Volhynia, în Rovno, în regiunea Lvov, iar acestea sunt cele mai problematice regiuni, călugării și călugărițele au susținut în unanimitate pe Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Chiril, și se roagă pentru Primatul lor. Acest lucru atestă faptul că monahismul din Ucraina este hotărât să mențină unitatea cu maica sa, Biserica Ortodoxă Rusă.
– Probabil că următoarea întrebare îi preocupă pe toți cei ale căror rude se situează pe poziții diferite ale conflictului în țările în care relațiile politice s-au agravat. Spuneți-mi, pentru cine și cum vă rugați?
– După cum se potrivește ortodoxului, ne rugăm zilnic pentru puterea și armata țării noastre, Ucraina, să fie păzite de Dumnezeu. Și desigur, pomenim pe Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril, la fel ca pe Părintele nostru. Este obligația directă a tuturor membrilor Bisericii – să-și comemoreze propriul Primat. Îl pomenesc continuu pe Patriarhul Chiril în timpul slujbei și în rugăciunile mele personale. Îl consider unul dintre pilonii Ortodoxiei actuale. De asemenea, îi comemorez pe alți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse pe care îi cunosc personal, pe care i-am cunoscut în viața mea și care mi-au cerut să mă rog pentru ei, și fac acest lucru cu bucurie în inima mea. Pomenesc mulți cunoscuți ai mei care locuiesc în Federația Rusă. Sunt oameni care îmi sunt aproape, pe care îi respect. Îi pomenesc, căci mai presus de toate suntem creștini. Surorile își comemorează părinții, de aproape sau de departe, care locuiesc în Rusia, sunt rude ale lor și, în mod natural, se roagă pentru acești oameni. Ne rugăm absolut pentru pace în întreaga lume și mai ales în Ucraina, așa cum ne-a poruncit Patriarhul. În timpul fiecărei slujbe, când se rostește rugăciunea pentru pace în Ucraina, toți credincioșii îngenunchează. Chiar și în timpul marilor sărbători, când rugăciunile se fac fără a se îngenunchia, văd că enoriașii se roagă în acest fel. Ei fac acest lucru în speranța că Domnul le va vedea râvna, că El le va auzi cererile și că El îi va ajuta. Oamenii își doresc pacea și suferă foarte mult din cauza absenței acesteia. Simt asta ca pe o mâhnire a lor personală.
– Maică egumenă, conferințele internaționale de Crăciun, care au avut loc [la Moscova, după calendarul vechi] în ianuarie, la început de an, au fost dedicate celei de-a 75-a aniversări a victoriei poporului sovietic în timpul Marelui Război Patriotic. Ziua Victoriei mai este o sărbătoare pentru credincioșii Ucrainei?
– egumena Sfintei Mânăstiri Arhanghelul Mihail,
din Odessa, și președintă a Departamentului Sinodal „Biserică și
Cultură” al Bisericii Ortodoxe din Ucraina, a cărui Primat este
Mitropoltul Onufrie al Kievului, de sub Patriarhia Rusă – publicației rusești „Monastyrski Vestnik” / Vestitorul Monahilor – monasterium.ru)