publicat în: Arhivă

Eveniment important în Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei: CANONIZAREA unor noi sfinți mărturisitori

Pe 10 octombrie 2019, la întâlnirea Sfântului Sinod, mai mulți Sfinți au fost acceptati pentru a fi înscriși în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe a Cehiei și Slovaciei. Apropiați ai Episcopului Martir Gorazd, preoții Vladimír Petřek și Václav Čikl, precum și Ioan (Jan) Sonnevend, Václav Ornest și Karel Louda cu familiile lor, au fost martirizați pentru Slava lui Hristos și a Sfintei Ortodoxii în timpul Heydrichiad-ei – o perioadă de represiuni severe ale ocupanților naziști ai Protectoratelor Boemiei și Moraviei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Sâmbătă, 8 februarie 2020, conform unei informații oferite de reprezentanții Bisericii Ortodoxe Cehă și Slovacă, acești noi sfinți vor fi canonizați solemn în timpul Sfintei Liturghii Sinodale, în Catedrala “Sfinții Chiril și Metodiu” din Praga.

Sfântul Jan Sonnevend
S-a născut pe 25 decembrie 1880 în satul Topolany, lângă Vyškov, în Moravia, într-o familie de țărani. A absolvit Academia de Afaceri din Brno, unde a lucrat și ca ofițer de asigurări. În Mitropolia Moraviei de Sud s-a căsătorit cu Maria Lorková, în 1907, iar cu un an mai târziu se năștea fiica lor, Ludmila. În 1924, a participat activ la întemeierea Bisericii din Brno, care l-a ales la conducerea Corului. Sonnevend a ajutat la înființarea unui cor în Brno și a sprijinit semnificativ construcția Bisericii locale Sfântul Venceslau (I, Duce al Boemiei). În anii 1930, a lucrat ca director al unei Companii de Asigurări din Brno. După pensionare, în 1938, s-a mutat împreună cu soția sa, la fiica sa din Praga. Aici, pe lângă activitățile de caritate, s-a dedicat în primul rând lucrărilor la biserica locală, în calitate de președinte al Consiliului Bisericesc al Catedralei Sfinții Chiril și Metodiu. După ocupația germană, s-a alăturat rezistenței și a venit în contact cu membrii diferitelor organizații de rezistență. Punctul culminant al activității sale anti-ocupație a constat în ajutorarea parașutiștilor grupului ANTHROPOID, care a efectuat un asasinat cu succes la Praga, pe 27 mai 1942, asupra reprezentantului Reich-ului, Reinhard Heydrich. Sonnevend a oferit parașutistilor fugari un adăpost în cripta catedralei ortodoxe, în cooperare cu preotul Vladimír Petřek, protoiereul Václav Čikl și slujitorii bisericii, Václav Ornest și Karel Louda. Episcopul Gorazd de Praga a aflat despre șederea persoanelor căutate în sfântul lăcaș, abia din 11 iunie 1942 și a ordonat mutarea lor în alt loc sigur cât mai curând posibil. Trădarea unui coleg parașutist Karel Čurda a dus la descoperirea adăpostului, iar la 18 iunie 1942, după multe ore de luptă, cei ascunși din rezistență au fost lichidați. Sonnevand a fost arestat, supus unui interogatoriu crud și condamnat de o instanță marțială, pe 3 septembrie 1942, la pedeapsa cu moartea, prin împușcare o zi mai târziu într-un poligon de tragere din Kobylo. Soția sa, Maria, a rămas cu fiica lui, Ludmila, care s-a căsătorit ulterior, soțul ei fiind ucis de naziști pe 24 octombrie 1942 în lagărul de concentrare din Mauthausen.

Sfântul Protoiereu Vaclav Cikl
S-a născut pe 13 ianuarie 1900, la Slavětín, lângă Litovel, în Moravia. După absolvirea Liceului real Litovel, a finalizat un studiu teologic de doi ani organizat la Olomouc de către Biserica Cehoslovacă, finalizat în 1922 prin hirotonia sa de către Episcopul Gorazd, în Chudobín. În 1924, a devenit cleric auxiliar la Olomouc și Tovačov. S-a căsătorit în 1925 cu Maria Klyšová (având ca fiice pe Olga și Tatiana), iar din 1925 până în 1938 a lucrat ca cleric în Přerov. În 1938 a plecat la Praga, la cererea Episcopului Gorazd, unde a devenit exarhul Catedralei Sfinții Chiril și Metodiu. Încă de la începutul ocupației germane, a cooperat cu rezistența, a emis adeverințe false de botez pentru evreii urmăriți și a participat la ascunderea membrilor rezistenței. După asasinarea reprezentantului adjunct al Reichului, Reinhard Heydrich, a avut grijă de parașutiștii ascunși în catedrală. După descoperirea lor, în 18 iunie 1942, a fost arestat, încarcerat și interogat, nedezvăluindu-și propriii colaboratori. La sfârșitul procesului din 3 septembrie 1942, el a primit sentința cu moartea, care a fost executată în poligonul din Praga, a doua zi. A fost găsită decedată și soția lui Čikl, Maria, ucisă pe 24 octombrie 1942 în lagărul de concentrare din Mauthausen (fiicele au petrecut războiul în lagărele de internare).

Sfântul Jerej Vladimir Petrek
S-a născut pe 19 iunie 1908, în Olomouc-Hodolany, într-o familie de învățători. După ce a absolvit școala medie și liceul, a continuat, grație prietenului său de familie, Episcopul Gorazd, din 1923 până în 1928, să studieze Ortodoxia într-un seminar din Sremské Karlovce, în Serbia, apoi a studiat la Facultatea de Teologie din Belgrad. După ce s-a întors acasă, a refuzat o carieră militară promițătoare, în 1934 s-a căsătorit cu Jiřina Reinlová (având fiica Jiřina *1935) din Olomouc, iar în același an Episcopul Gorazd l-a hirotonit ca preot. S-a alăturat, ca preot auxiliar, Catedralei Sfinții Chiril și Metodiu. A fost lector, a tradus, și-a susținut Doctoratul în Teologie, a lucrat la sediul eparhial din Praga, a colaborat cu organizația internațională YMCA, s-a împrietenit cu figuri importante ale vieții culturale ale vremii (de exemplu, cu poetul Jaroslav Seifert). Vorbea franceză, sârbă și rusă. După ocupația germană, s-a implicat imediat în activitatea de rezistență, a participat la ascunderea membrilor rezistenței, iar Gestapo-ul l-a delegat să investigheze problema adeverințelor de botez oferite evreilor persecutați. După asasinarea lui Reinhard Heydrich, a preluat parașutiștii fugiți și a ajutat la ascunderea acestora în cripta Catedralei Sfinții Chiril și Metodiu. Probabil a intrat în contact cu ei cel mai mult, pentru că le oferea mâncare în fiecare zi. Pe 18 iunie 1942, Petřek a fost arestat și dus la catedrală, unde naziștii l-au forțat să negocieze cu parașutiștii care opuneau rezistență armată. Cucerirea criptei a fost urmată de arestarea preotului, însoțită de tortură crudă și încheiată cu o sentință la moarte emisă pe 3 septembrie 1942 de o curte marțială. Motivat de credința sa puternică și de dragostea față de Cehoslovacia, nu a trădat pe nimeni în timpul interogatoriilor. Executarea prin împușcare a avut loc la poligonul de tragere din Kobyla, pe 5 septembrie 1942. Victime ale regimului nazist au devenit, de asemenea, membrii familiei Petřek – atât părinții, cât și mulți frați.

Sfinții Václav Ornest și Karel Louda
Václav Ornest s-a născut pe 6 noiembrie 1887 la Praga și se ocupa cu croitoria. În 1911 s-a căsătorit cu Františka Škrletová, în České Budějovice, și împreună au avut fiicele Maria și Miluši. Vaclav Ornest, pe vremea ocupației germane, a îndeplinit funcția de sacristan al Catedralei Ortodoxe Sfinții Chiril și Metodiu din Praga. Îl mai avea pe ginerele său, Karel Louda (*3 mai 1904, Pilsen), soțul fiicei sale Maria. Ambii știau de ascunderea parașutistilor în sfântul lăcaș și, prin urmare, au fost arestați după dezvăluiri, inclusiv membri ai familiilor lor (František Ornestová, Miluše Ornestová și Maria Loudová). Membrii familiilor Ornest și Louda au murit în lagărul de concentrare din Mauthausen, pe 24 octombrie 1942.
Asasinarea lui Reinhard Heydrich a devenit un simbol de neșters al rezistenței poporului cehoslovac împotriva ocupației germane, ceea ce a stârnit un răspuns politic extraordinar internațional și a consolidat considerabil reputația guvernului cehoslovac în exil, în timpul negocierilor privind reconstrucția viitoare a Cehoslovaciei. Pe de altă parte, a provocat exterminarea satelor Lidice și Ležáky și moartea a multe mii de cetățeni cehoslovaci în așa-numita Heydrichadă. Un număr de 262 de rude și colaboratori dintre cei mai apropiați ai parașutistilor, între care mulți ortodocși, au fost împușcați pe 24 octombrie 1942 în lagărul de concentrare de la Mauthausen (32 de cehoslovaci au urmat aceeași soartă, puțin mai târziu, din același motiv). Ca răspuns la asasinat, autoritățile protectoratului au desființat Biserica Ortodoxă locală, au interzis activitatea acesteia, i-au confiscat proprietățile și preoții ortodocși au fost nevoiți să muncească forțat pentru Imperiu. Să adăugăm că Episcopul Gorazd a fost canonizat printre sfinții mucenici de către Biserica locală, în 1987.

(Traducere Lăcașuri Ortodoxe, după un raport oferit de reprezentanții oficiali ai Bisericii Ortodoxe a Țărilor Cehă și Slovacă, al cărui autor este istoricul Gheorghe [Jiri] Episcop de Olomouc – orthodox.sk)

Tropar, glas 4
(cu ajutorul și spre slava lui Dumnezeu, în primă traducere Lăcașuri Ortodoxe – varianta canonică în limba română neexistând la data publicării articolului de față):

Astăzi Îl lăudăm cu toții pe Hristos, Dumnezeu-Omul, Care este slăvit în mărturisitorii Săi, preoții Václav și Vladimir, împreună cu membrii credincioși ai poporului lui Dumnezeu, Mucenicul Ján și soborul de bărbați și femei care, netemându-se de tirania celui fără de Dumnezeu, dar plini de speranța nemuririi, și-au dat sufletele în mâinile Domnului Vieții, cu credință. Prin mijlocirea lor, Dumnezeule Cel Milostiv, Tatăl nostru, întărește Credința Ortodoxă în țara noastră și dăruiește-ne curajul deplin să mărturisim Împărăția Ta prin viețile noastre!

Condac, glas 4
(cu ajutorul și spre slava lui Dumnezeu, în primă traducere Lăcașuri Ortodoxe – varianta canonică în limba română neexistând la data publicării articolului de față):
În vremurile grele ale răului și întunericului, ați fost mărturisitori ai lui Hristos, Dătătorul Luminii și al Vieții, împreună cu Sfântul Arhiereu Episcop Gorazd, o sfinților Noi Mucenici ai lui Hristos, mândria și frumusețea poporului ceh!