Văzându-L pe Hristos prin Episcop… Toți creștinii ortodocși sunt chemați să proclame Evanghelia

Într-adevăr, fiecare creștin împărtășește sarcina de a lucra spre mântuirea sinelui și a aproapelui. Datorită acestei sarcini împărțite, împărtășim și poruncile de bază pe care cu toții ne străduim să le urmăm, cum ar fi „Rugați-vă neîncetat!” sau „Bucurați-vă întotdeauna!”. Astfel de porunci stau la baza vieții noastre de zi cu zi ca creștini, a modului în care ar trebui să viețuim în lume, în mijlocul tuturor programelor noastre zilnice de muncă, al luptelor noastre zilnice și al succeselor noastre zilnice.

Viețile noastre duhovnicești de zi cu zi(…) constau într-o luptă spirituală zilnică, sub diferite forme. Episcopul are datoria de a exemplifica această luptă spirituală zilnică înaintea turmei sale. Iar când Episcopul devine acest exemplu pentru turmă, el devine și mai mult prezența lui Hristos, Adevăratul Păstor, în Eparhia sau Episcopia sa. Căci Episcopul este ca slujitorul care paște oile, despre care am auzit în pilda Domnului, în Evanghelie.

Slujitorul paște oile care aparțin Stăpânului, iar când vine Stăpânul, Stăpânul nu-i mulțumește special pentru că ar fi avut grijă de oi. Și, de ce aceasta? Pentru că slujitorul își face pur și simplu treaba. Iar scopul unei astfel de parabole, ne spune clar Domnul, este ca noi toți să rămânem smeriți atunci când facem pur și simplu slujba sau lucrarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Nu ne înălțăm pentru că am fi făcut ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să facem. Mai degrabă, să spunem doar: ‘suntem slujitori nepricepuți. Am făcut ceea ce era datoria noastră să facem’. Și, toți suntem slujitori ai lui Dumnezeu, într-un fel sau altul. Cu toții avem datoria să lucrăm pentru a ne mântui, unii pe alții, și lumea.

(…)Și, în acest fel, văzându-L pe Hristos prin Episcop, întreaga lume va fi inspirată și însuflețită pentru a lupta din ce în ce mai mult în viața de zi cu zi.

Dar rețineți, că această luptă spirituală ar trebui să aibă ca rezultat mai multă smerenie. Pentru că, din nou, după cum Domnul nostru a spus-o în Cuvânt și ne-a arătat-o prin exemplul Pătimirii și Răstignirii Sale, smerenia este cheia mântuirii.

Așadar, împlinind toate sarcinile pe care Domnul ni le-a trasat, să ne apropiem cu umilință de Trupul și Sângele Lui în această Liturghie, amintindu-ne mereu că „Suntem slujitori nepricepuți. Am făcut ceea ce trebuia să facem”.

A Sa să fie Slava, împreună cu Tatăl Său și cu Duhul Dătător de Viață, amin!”