Să fim apostolii Săi credincioși și ajutoarele Sale în lucrarea pe care El o urmărește pe pământ!

„Se întâmplă deseori să vrem să-L vedem pe Iisus, încercând să-L vedem în spatele oamenilor. Ni se poate părea suficient să Îl vedem doar trecând. Dar Domnul Iisus Hristos nu vrea ca noi să-L urmărim doar în treacăt, El vrea să intre în casa noastră, în inimile noastre.

Lui Moise, cu care Dumnezeu a făcut legământul și prin care avea să scoată poporul evreu din robie, Domnul i-a spus că Îl va vedea din spate, fără să-I vadă chipul, pentru că nimeni nu poate vedea fața lui Dumnezeu (Ieșirea 19, 20-23). Moise se pregătise pentru acest eveniment, a postit, a urcat pe muntele care fumega datorită prezenței lui Dumnezeu. Nimeni altcineva nu avea voie să se apropie de el. În cele din urmă, Dumnezeu I-a apărut lui Moise și slava Sa a trecut peste Moise, care L-a văzut pe Domnul trecând pe lângă el; când coborî de pe munte, chipul îi era atât de luminos, încât nimeni nu-l putea privi.

Dumnezeu a vrut să Se reveleze ca om. Nu în slava Sa orbitoare, pe care ochii, mintea și inima omenească nu o pot suporta, ci în forma smerită a unui om obișnuit. Domnul nu S-a dezvăluit trecând pe lângă noi și fiind contemplat de departe. El a venit să fie aproape de om, să trăiască în lăcașurile lui, în inimile noastre. Îl primim pe Domnul în inimile noastre, care devin lăcașul în care Domnul Iisus Hristos Se odihnește, dacă dorim.

Împărtășindu-ne cu Sfintele Taine ale lui Hristos, primim Trupul și Sângele lui Hristos, iar Domnul vine să locuiască printre noi. Cu toate acestea, Zaheu nu s-a arătat mulțumit să-L primească pe Hristos, ci a primit vizita Domnului, spunând: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.” (Sfânta Evanghelie după Luca 19, 8). Reacție naturală la prezența divină.

Când Domnul Se revelează și locuiește în noi, El așteaptă un răspuns. Nu este doar o chestiune de a-L primi și de a continua să trăim ca și cum slava Sa nu ne-ar fi atins, de parcă ar fi trecut doar și L-am fi văzut doar din spate. Domnul așteaptă să se facă simțită prezența Lui în noi, să trăim așa cum a poruncit El. Dacă reacționăm la prezența Lui din toată inima, nu va mai conta cât dăm, jumătate sau un sfert din bunuri, ci îi vom umple pe cei dragi cu beneficii materiale, morale, spirituale. Să ne oferim lui Hristos, Care S-a oferit pe Sine oamenilor, să intre în inima noastră și viețuind în noi, nu numai să trăiască acolo, ci să-L descoperim și altora, pe care să-i ajutăm să Îl găsească, să vină la El și să-L primească.

Să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să rămână neîncetat în inima noastră și în sufletul nostru, să-I cerem să ne ajute să fim apostolii Săi credincioși și ajutoarele Sale în lucrarea pe care El o urmărește pe pământ. Să-L ducem pe Hristos, celor din jurul nostru, prin mărturia vieții noastre.”

(Traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, februarie 2020, după o predică rostită în 2 februarie 2020, la Duminica a 33-a după Rusalii – calendarul vechi iulian – de Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, președinte al Departamentului Relațiilor Ecleziastice Externe al Patriarhiei Moscovei, la Sfânta Liturghie oficiata în Biserica Maicii Domnului Bucuria Tuturor celor Necăjiți, din Moscova)