E timpul să-i inspiri pe alții! (Cinstirea Sfinților Trei Ierarhi)
La sfârșitul lunii ianuarie, Biserica ne cheamă, în ziua de 30, să ne veselim cu cuvioșie, duhovnicește, la Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur.
În viața și slujirea acestor trei oameni, vedem plinătatea a ceea ce înseamnă să fii creștin. În Sfântul Vasile vedem milă și dărnicie. În Sfântul Grigorie vedem o viață interioară, întemeiată pe o relație personală cu Hristos prin rugăciune. În Sfântul Ioan Gură de Aur vedem o credință care ar putea pătrunde la fel de bine fiecare aspect al vieții noastre, chemându-ne la o conduită potrivită numelui de creștin.
Trei sfinți care și-au dăruit tot timpul lor pentru ca noi să fim altfel decât credem noi că ne-ar fi bine să fim. Să ne lăsăm învățați de acești mari învățători ai Bisericii și să ne străduim și noi să fim, ca ei, asemenea lui Hristos, învățându-i, însă, și pe ceilalți de lângă noi, atât prin cuvintele noastre, cât mai ales mărturisind prin faptele noastre. Să nu ne temem că nu ne-ar asculta nimeni și, mai ales, de cealaltă parte, să încetăm să ne mai temem, rușinându-ne, că alții ne-ar putea auzi vorbind despre Hristos! Numai să ne îngrijim ca tot ceea ce noi îi învățăm pe alții, noi înșine mai înainte de toate să împlinim, pentru ca nu cumva, chiar noi “stricând” poruncile învățăturii, să ajungem să fim “chemați” între cei “foarte mici în împărăția cerurilor”.
Având bunătatea și mila Sfântului Vasile, având râvna și dragul de rugăciune ale Sfântului Grigorie și puterea cuvântului Sfântului Ioan Gură de Aur, să ne ridicăm din plăcerile noastre ieftine, la adevărata noastră chemare pe care, în aceeași zi de mare sărbătoare, prin Sfânta Evanghelie, ne-o va face, ca de fiecare dată, Hristos: să-L așezăm pe Hristos în centrul a tot ceea ce suntem noi și a tot ceea ce lucrăm noi, iar Hristos, mai apoi, îi va schimba El, Învățătorul Cel Bun, pe toți cei pe care îi iubim, de lângă noi.
14.
Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
15.
Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16.
Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
17.
Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18.
Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
19.
Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. (Sfânta Evanghelie după Matei: 5)
Lăcașuri Ortodoxe: KSLCătălin, ianuarie 2020
