Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

După Sfântul Botez, Iisus Hristos a început să învețe și să predice în Galileea, printre neamuri. Primele cuvinte ale predicii Sale au fost: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Sfânta Evanghelie după Matei 4:17). Iisus se adresează nouă. Când am fost botezați în El, am fost îmbrăcați în El, îmbrăcați cu lumină (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 3:27), cu lumina Lui, împreună cu Tatăl, care este sursa luminii și Duhul Adevărului, Care strălucește pentru noi.

Prin prezența lui Dumnezeu în noi devenim oameni noi și, pentru a fi convertiți la lumina lui Hristos, trebuie să ascultăm mai întâi de El, să ascultăm cuvântul Său. Cuvântul a devenit bobul din care a crescut marele pom roditor al Credinței Creștine, căci a dat rodul dragostei pentru Dumnezeu și aproapele și corectează viciile oamenilor, reînvie lumea spre noi virtuți.

„Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor”, spune Iisus Hristos. Pocăiți-vă – ne cheamă și sfânta Biserică pe toți, astăzi. Domnul ne cheamă să lucrăm din greu pentru El, promițându-ne o mare răsplată după această viață pământească.

De obicei, ne gândim la pocăință ca la o afecțiune, când ne amintim de răul pe care l-am făcut și ne îndreptăm către Dumnezeu pentru iertare, pentru vindecare.

Când vine vorba de pocăință, însă, trebuie să ne amintim că mărturisirea reprezintă doar o parte a pocăinței. Pentru a ne pocăi de păcatele noastre, trebuie să ne cunoaștem mai întâi starea sufletească, să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să vedem propriile noastre păcate, ceea ce ne face diferiți de Dumnezeu, față în față cu Dumnezeu, și să cunoștem că numai în El putem obține plinătatea pe care o căutăm.

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, spune DOMNUL; și este necesar să înțelegem că Împărăția lui Dumnezeu – Împărăția Iubirii – este aici printre oamenii care nu trebuie să o aștepte să vină, căci este deja aici, dar pentru aceasta este necesar să te îndrepți spre Dumnezeu, să trăiești înaintea ochilor Săi, să privești în ochii Săi. Și, atunci, putem învăța de la El iubirea din care Împărăția lui Dumnezeu crește pe pământ.

Această cunoaștere este obținută prin rugăciune personală frecventă, prin participarea la slujbele divine, la Sfintele Taine și prin citirea Scripturii. Prin urmare, pocăința nu este o problemă a unei zile, ci a întregii vieți. Căci pe cât trăim, pe atât de mult ne cunoaștem pe noi înșine mai bine, Îl cunoaștem pe Dumnezeu și iubirea Lui, iar această cunoaștere ne va adânci în eternitate, va deschide și va adânci măreția iubirii lui Dumnezeu.

Pocăința adevărată îl conduce pe om la Dumnezeu, la întărirea legăturii iubirii cu El, la umplerea sa cu lumina și darurile Duhului Sfânt. Să știm că prin pocăința iubirii lui Dumnezeu putem deveni puternici spiritual, să-l simțim pe Dumnezeu lângă noi și să sporească puternic în sufletele noastre roadele păcii și ale bucuriei. Să învățăm să prețuim cele pământești și cele cerești, căci noi creștinii trebuie să trăim pentru a ne bucura cu Dumnezeu în veșnicie.