Creștinii nu sunt botezați pentru că Hristos a fost botezat, ci pentru că Hristos a murit și a înviat din morți
Majoritatea credincioșilor văd o legătură între botezul copiilor lor și Botezul lui Hristos. Cu toate acestea, teologia creștină, pornind de la Sfânta Biblie, spune altceva. Creștinii nu sunt botezați pentru că Hristos a fost botezat, ci pentru că Hristos a murit și a înviat din morți.
Există o diferență între Botezul lui Hristos de către Ioan, care a fost un ritual de purificare ce se putea repeta de mai multe ori, despre care Ioan a fost clar atunci când a spus ucenicilor săi:
„Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.”(Sfânta Evanghelie după Marcu 1). Iar Iisus a spus fariseului Nicodim: „Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 3: 5-7).
Nu există nicio îndoială că Sfântul Apostol Pavel a fost primul care a vorbit despre botez ca participare la moartea și învierea lui Hristos. În Epistola sa către Romani (6), el spune:
„Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui”.
Tradiția creștină susține același lucru, spunând că botezul este participarea la moartea și învierea lui Hristos și, din acest motiv, este numit “a doua naștere”. În această privință, Sfântul Ioan Gură de Aur (mutat la Domnul în anul 407) spune:
„Botezând prin cufundarea cu capul în apă, vechiul om este îngropat, este înecat complet în adâncuri și este total ascuns. Când capul este ridicat, omul nou ia locul celui vechi”. Sfântul confirmă acest lucru, de asemenea, când spune: „După cum sunt crucea și mormântul pentru Hristos, la fel este pentru noi botezul”.
În aceeași privință, Sfântul Ambrozie din Milano (mutat la Domnul în anul 397), spune:
„Botezul este ca moartea, la cufundarea ta în apă și ca învierea la scoaterea din apă. Așa cum Învierea Domnului, conform explicației Apostolului Pavel, este o renaștere, ieșirea ta din cristelnița de botez este o renaștere”.
Sfântul Chiril al Ierusalimului (mutat la Domnul în anul 386) spune:
„La fel cum Hristos, Care a purtat toate păcatele lumii, a murit pentru a te ridica în neprihănire, te cobori în apă și ești îngropat în ea la fel cum a fost îngropat în mormânt, pentru ca tu să te ridici și să mergi în noua viață”.
Noutatea vieții constă în prezența Dumnezeului Veșnic, în pocăință constantă.
Fidelitatea față de botez presupune separarea de păcat, despre care Teodoret din Cir (mutat la Domnul în anul 466) spune:
„Taina botezului ne învață să ne despărțim de păcat. Botezul este asemănător cu moartea Domnului. În el devenim participanți la moartea și învierea lui Hristos. Prin urmare, trebuie să trăim o viață nouă”.
Dar dacă cineva cade în păcat, nu își repetă botezul, ci mai degrabă pocăința este ca un botez constant. Omul moare o singură dată și, deci, este botezat doar o singură dată.
Mai mult decât atât, Teodoret ne oferă o mărturie valoroasă a practicii timpurii de a boteza copiii, lucru care este respins de unele secte protestante, atunci când spune:
„Dacă sensul botezului s-a limitat doar la iertarea păcatelor, atunci de ce botezăm copiii nou-născuți, care încă nu au cunoscut păcatul? Însă, Taina Botezului nu se limitează la acest lucru. Mai degrabă, depășește acest lucru, prin daruri mai mari și mult mai perfecte.
În botez, există promisiunea splendorilor care vor urma. Este simbolul învierii viitoare, a participării la patimile și Învierea Domnului. Este pecetea mântuirii, uleiul splendorii, pecetea luminii sau, mai potrivit, lumina însăși”.
(Traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, după un cuvânt al Pr. Georges Massouh)
