Cultura noastră laică nu mai are loc pentru îngeri sau pentru revelația cerească

Este potrivit ca, în prima duminică după Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, să comemorăm un om care a jucat un rol esențial în planul lui Dumnezeu de Întrupare a Fiului Său. Îl pomenim pe Sfântului Iosif, tatăl vitreg al lui Iisus; un om care nu numai că ne arată ce înseamnă să acceptăm vocația paternității, dar ne oferă și un exemplu perfect al importanței ascultării și ascultării atunci când vorbește Dumnezeu.

Relatările din Evanghelie despre Sfântul Iosif sunt limitate în principal la istorisirea Nașterii Domnului. În afară de o scurtă mențiune făcută de Născătoarea de Dumnezeu în relatarea Sfântului Luca despre Iisus în vârstă de 12 ani, Care îi învăța pe bătrâni în Templu,…

42. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
43. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau.
44. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi.
45. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.
46. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.
47. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.
48. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.
49. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?
50. Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.
(Sfânta Evanghelie după Luca 2: 42-50)

…Sfântul Iosif pare să dispară din viața lui Iisus. Știm din Protoevanghelia lui Iacob că Iosif era un om bătrân atunci când a fost ales de Dumnezeu pentru a avea grijă de Maria. Potrivit relatării, un porumbel a zburat pe capul lui. Acesta s-a dovedit a fi primul dintre multele semne ale lui Dumnezeu cu privire la grija lui Iosif față de Maria și de viitorul Fiu al lui Dumnezeu.

Așa cum s-a demonstrat de-a lungul narațiunii Nașterii Domnului, Dumnezeu a menținut mereu controlul, oferind îndrumări celor care erau dispuși să asculte și să se supună. Vedem acest lucru în alegerea lui Iosif, precum și în vestirea îngerului înaintea Mariei privind conceperea minunată a Fiului lui Dumnezeu de către Duhul Sfânt. Dragostea și îndrumarea lui Dumnezeu au continuat de-a lungul primilor ani din viața Pruncului și tânărului Hristos, așa cum mărturisește Sfânta Evanghelie citită în această zi. Și Dumnezeu S-a arătat chiar dispus să folosească necredincioși pentru a-și atinge scopul final, căci citim în versetele următoare din Evanghelia Sfântului Matei, că Magii, păgâni din Orient, au ascultat revelația primită în vis și au refuzat să destăinuie lui Irod locația Pruncului Hristos (Sfânta Evanghelie după Matei 2:12). Este uimitor modul în care Dumnezeu îi poate folosi chiar și pe cei care nu cred în El, pentru a-Și atinge scopurile.

În învățătura din Evanghelie, am aflat despre trei incidente în care Dumnezeu i-a vorbit lui Iosif cu privire la siguranța tânărului Iisus. În primul rând, un înger îl avertizează pe Iosif despre pericolul eminent pentru Copilul Hristos dacă ar rămâne în Betleem. Irod, temându-se de tânărul „rege al evreilor” pe care magii au venit să-l cinstească, a decis să-i ucidă pe toți copiii băieți de până la vârsta de doi ani, care locuiau în Betleem și în cartierele din jur. Aceasta însemna că Sfânta Familie a trebuit să parcurgă o distanță destul de mare pentru a fi în siguranță față de edictul regelui ucigaș. Îngerul Domnului i-a spus lui Iosif să fugă cu Iisus și Maria în Egipt și să aștepte o altă revelație din partea Domnului (Sfânta Evanghelie după Matei 2:13).

“După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.”

Fiind un om ascultător și credincios, Iosif a făcut așa cum i s-a spus, salvând viața Pruncului Iisus. Din nou, familia lui Iosif a trebuit să plece, dar de data aceasta nu cu o femeie însărcinată, ci cu un copil mic.

A doua revelație a lui Iosif a avut loc după moartea lui Irod, când i s-a spus din nou lui Iosif, în vis, să părăsească Egiptul și să se întoarcă în țara lui Israel. Relatarea Evangheliei are acum o întorsătură interesantă, când Iosif află că Arhelaus, fiul lui Irod, domnea peste Iudeea. Se pare că cruzimea lui Arhelaus a fost egală sau mai mare decât a tatălui său, din moment ce Augustus Cezar, împăratul roman, l-a alungat pe Arhelaus pentru cruzimea sa. Acum, Iosif primește a treia sa revelație de la Dumnezeu și își mută familia în regiunea Galileii, în orașul Nazaret.

După cum putem vedea din toată această interacțiune între Dumnezeu și Iosif, Dumnezeu a menținut întotdeauna totul sub control, conducându-l pe Iosif când îi muta pe Iisus și Maria, în siguranță. Și, deși este destul de remarcabil faptul că Dumnezeu, prin mesagerii Săi, a vorbit cu Iosif, este cu atât mai remarcabil că Iosif a ascultat. Și nu numai că a ascultat, dar a ascultat și, în consecință, a fost evitată tragedia.

Observați cum a comunicat Dumnezeu cu Iosif: nu s-a întâmplat prin vreun semn miraculos. Nu a fost rezultat al unei vizite directe, fizice a unei făpturi cerești. Oricare dintre aceste forme de intervenție ar fi fost cu siguranță greu de ignorat. În schimb, Dumnezeu a ales să vorbească cu Iosif în somn, prin vise. Aceasta a fost o voce ușoară, nu mult deosebită de cea din întâlnirea profetului Ilie, când se afla într-un punct de cădere al vieții sale, ascunzându-se de Ahab și Izabela pe Muntele Horeb. Nu în vânt puternic, nici în cutremur, nici în foc, nu l-a întâlnit Ilie pe Dumnezeu, ci în sunetul brizei blânde (Cartea a treia a Regilor 19: 11-12).

“A zis Domnul: “Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul”.

Așa vom primi adesea revelațiile noastre: în liniștea nopții, sau în liniștea zilei. Același Dumnezeu, Care a făcut tunetele și fulgerele, cutremurele și vulcanii, este Tatăl Ceresc Care a făcut ploaia blândă. El este Același Dumnezeu și trebuie să ascultăm la fel de atenți vocea Lui, în briza blândă, ca și când ar vorbi cu o voce de tunet.

După cum vedem din această relatare a Evangheliei, pentru a-L auzi pe Dumnezeu, trebuie să fim deschiși către El. Revelația, descoperirea voinței lui Dumnezeu în viața noastră, necesită mai mult decât o pereche de urechi: necesită o inimă dăruită, care este dispusă să asculte, atunci când este chemată. Mulți dintre noi, astăzi, nu cred că Dumnezeu comunică direct cu noi. Ei parcurg mișcările rugăciunii, fără a se aștepta că vor primi un răspuns. Poate că Dumnezeu încearcă să vorbească cu noi, dar suntem prea ocupați încercând să ascultăm cu urechile, în loc sa ascultăm cu inima noastră. Poate că nu vrem pe Dumnezeul Care vorbește în visele noastre sau în brize blânde; poate că vrem Dumnezeul Care vorbește în tunete și cutremure. Dacă asta așteptăm, mă tem că ne lipsește mult din ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună.

Trebuie să începem să ascultăm ca Iosif, ascultându-L pe Dumnezeu vorbindu-ne prin îngerii Săi. La Botezul nostru, fiecăruia i s-a dat un înger păzitor. Mulți dintre noi văd îngerul propriu ca pe nimic mai mult decât un copilot mut care pur și simplu merge la drum. Și, deși acest lucru este parțial adevărat, cred că îngerii noștri păzitori sunt și mesagerii revelațiilor lui Dumnezeu. Vedem acest lucru în toate cele trei avertismente pe care Iosif le-a primit în lecția noastră din Evanghelie. Dumnezeu a folosit mesagerii Săi cerești, pentru a-Și oferi îndrumările. Este interesant de menționat, că până și magii păgâni au fost avertizați despre pericolul iminent. Dacă Dumnezeu este dispus să trimită mesagerii Săi către păgâni, atunci cu siguranță El va folosi îngerii noștri păzitori pentru a ne menține în siguranță.

A asculta ca Iosif, înseamnă a asculta cu o inimă care este reglată și gata să primească directive de la Dumnezeu. Iar când primim acel mesaj, atunci trebuie să ne supunem. Relatarea Evangheliei ar fi avut, probabil, un final mult diferit dacă Iosif ar fi ales să ignore acele avertismente pe care le-a primit în visele sale. Poate că le-ar fi putut reduce, simplificând, doar la nivel de coșmaruri și ar fi ignorat revelația pe care Dumnezeu a oferit-o. Sunt sigur că, dacă ar fi calculat costurile în timp și bani, s-ar fi gândit că ar fi fost mai ușor doar să rămână acolo unde era și să-și asume șansele. Dar oamenii care sunt dispuși să fie folosiți de Dumnezeu nu vor socoti costurile în timp sau bani, pentru că știu că Dumnezeu trebuie ascultat.

Cultura noastră laică nu are loc pentru îngeri sau pentru revelația cerească. Oamenii care pretind că au vorbit cu îngerii sunt, în general, considerați nebuni. Dar, în calitate de creștini, știm că Dumnezeu nu este o conștiință colectivă absentă, distanțată, care să nu aibă nici macar o influență minimă, chiar deloc, în viața noastră de zi cu zi. În schimb, știm că El este Dumnezeul celor vii; un Părinte iubitor Care acționează în fiecare minut din fiecare zi în numele nostru.

Deci, să-i acordăm lui Dumnezeu un mic credit! Poate, data viitoare când vom auzi acea voce ușoară din inima noastră dându-ne să facem ceva, ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru acea revelație și apoi să ne supunem. Considerați aceste gânduri ca fiind mesaje directe de la Dumnezeu prin îngerul vostru păzitor.

Amintiți-vă că Dumnezeu este în același loc în care El S-a aflat întotdeauna; noi suntem cei care ne-am mutat. Așadar, să ne angajăm să ne întoarcem în centrul adevărat al vieții noastre, lăsându-ne pe noi înșine deschiși pentru a fi conduși de Dumnezeu. Fiecare, să învățăm să ascultăm ca Iosif și, poate, într-un fel mic, și noi, Îl putem salva pe Hristos dintr-o lume care este aplecată să-L distrugă pe El și mesajul Său de mântuire.

(Traducere Lăcașuri Ortodoxe, a unei predici a Pr. Michael Schlaack –
Genesse/Livingston County – la Duminica de după Nașterea Domnului
nostru)


Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.