Mesaj de Crăciun 2019/2020, al Patriarhului Irineu și Adunării Episcopilor Ortodocși Sârbi

Mesaj de Crăciun 2019/2020, al Patriarhului Irineu și Adunării Episcopilor Ortodocși Sârbi

Pacea lui Dumnezeu – Hristos Se Naște!

În acest an al Domnului, din nou, sărbătorind Preaslăvita Întrupare a Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, cu toții ne grăbim să ne adunăm în jurul Dumnezeului Prunc, Preacuratei Maici a Domnului și Pururea Fecioara Maria și a Dreptului Iosif.

Facem acest lucru pentru ca sufletele noastre să fie încălzite de cuvintele Sfintei Evanghelii cu privire la adevăratul eveniment al în-omenirii și al Nașterii Mântuitorului nostru, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, când cerul și pământul au cântat Pruncului Divin, spunând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Sfânta Evanghelie după Luca 2:14).

Acest eveniment unic și preaslăvit din istorie și din toată lumea este sărbătorit de imnografii sfinți ai Bisericii, în acești termeni:
„După ce s-a împărtășit mai întâi cu suflarea divină, Adam, din cauza ademenirii femeii, a lăsat să se alunece spre stricăciune, dar văzându-L pe Hristos venind din Femeie, a strigat: Tu, Care pentru mine ai devenit ca mine, Doamne, Tu ești sfânt.
O Fecioară, ai traversat granițele ființelor muritoare, dând naștere Cuvântului mai-dinainte-veșnic care S-a încredințat să treacă prin tine, credincioasă Fecioară, Curată.
Tu, Dumnezeul Păcii, ne-ai trimis Îngerul Tău al Marelui Sfat pentru a ne da pace și pentru a ne conduce la lumina cunoașterii lui Dumnezeu.
Acolo unde păcatul s-a revărsat atât de mult, ai oferit haruri nevăzute și toți am devenit moștenitori ai Luminii de Sus.”

Vouă, fiii noștri duhovnicești și poporului nostru, încă suferinzi astăzi în patrie și în diaspora, noi, păstorii voștri duhovnicești, dorim ca gândurile și sentimentele pioase ale acestui Crăciun să se așeze din belșug și permanent în noi și ca întreaga noastră viață se desfășoare în Dumnezeu și cu sfinții Săi – astfel încât tot să ne aflăm în fața Sfântului Sava și a tuturor sfinților și iluminătorilor sfintei noastre Biserici Ortodoxe Sârbe autocefale. Este esențial să avem grijă de modul în care trăim, pentru a-i avea pe toți strămoșii noștri sfinți alături de noi în fața Dreptei Judecăți a lui Hristos. Pentru ca ei să ne recunoască drept ucenicii lor. Este o datorie sfântă a existenței noastre!

Dragi fii duhovnicești, să facem tot ce ne stă în puteri, astfel încât surplusul bunurilor noastre de tot felul să poată fi folosit pentru a umple lipsurile tuturor celor apropiați care au nevoie de ajutor nenumărat și, în primul rând, de dragoste frățească. Dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul ne învață astfel: „Să încercăm cu o reflecție spirituală sobră să egalizăm inegalitățile naturii și, cu ceea ce avem din belșug, să ne umplem reciproc lipsurile. Acest lucru este plăcut Fiului lui Dumnezeu, Întrupat, Care S-a identificat cu cei mici și cu cei mai săraci. De aceea, cine face așa ceva, Îi face Lui. Pruncul Divin nu a venit, înainte de toate, pentru a hrăni toate gurile și a întări toate inimile?”.

Dacă Hristos S-a întrupat pentru noi, El devenind Prunc Divin, El murind și înviind din nou, nu ar trebui ca toată activitatea noastră în lume, ca răspuns și ca dar al întoarcerii la El, să ne facă să tindem a fi odoare plăcute lui Dumnezeu? Cu toții trebuie să fim liniștiți și să fim conștienți că suntem colaboratori ai lui Dumnezeu și ai celor ce împodobesc Biserica.

Dacă întreaga lume se află în răul patimilor și al păcatelor, iar omul trăiește cu adevărat în ea, atunci niciun om nu ar trebui să mai participe la asta, adică să se alăture lucrărilor întunericului! Creștini, am primit glasul ordinii cerești. Respectând un cuvânt înțelept pe tema libertății, spunem că suntem liberi în măsura în care suntem liberi de păcat, și numai în acest fel suntem liberi să ne împărtășim cu Dumnezeu. Pornind de la această bază, pocăindu-ne și mângâindu-ne în pace, ne putem ridica la virtuțile divine. Putem astfel, cu Duhul Sfânt, să asumăm caracteristici ale Chipului lui Hristos, prin realizarea de lucrări care Îi plac lui Dumnezeu. În acest fel, vom putea să adunăm roadele virtuții, de la Domnul Iisus Hristos, ca din Arborele Vieții – instalat în mijlocul Bisericii, ca dulceața Raiului – și să ne hrănim cu El în timp și în veșnicie.

Mesajul principal al Nașterii, din acest an, trebuie să proclame faptul că Credința Ortodoxă trebuie păstrată și aparată cu orice preț. Revelația divină și Sfânta Tradiție ale Bisericii noastre Ortodoxe ne învață că este plăcut lui Dumnezeu să se mărturisească credința în Fiul Întrupat și Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Dumnezeu-Om, precum și credința în Sfânta Treime! Aceasta dă lumină călătoriei noastre prin întunericul acestei lumi păcătoase. De această credință eclezială depinde înțelegerea și impregnarea în noi a Chipului luminos al Domnului, măsura perfectă a tuturor lucrurilor – Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, în Care ne ridicăm, în speranța celei de a doua Veniri a Sa întru Slavă. Integritatea Credinței religioase Ortodoxe depinde, în final, și de supraviețuirea întregii creații. În această Credință Ortodoxă, posibilitatea de a împărtăsi și de a ne împărtăși pe deplin cu Dumnezeu se află, de asemenea, în centrul existenței noastre, în Sfânta Liturghie. Prin aceasta, Biserica noastră Ortodoxă trăiește și mărturisește pe deplin comuniunea noastră cu Pruncul Divin, Hristos.

Datoria noastră sacră este să purtăm în comun crucea evenimentelor și ispitelor istoriei, în toate Bisericile locale. Dar datoria și obligația noastră sacră, precum și cea a tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, este să ne respectăm și să ne prețuim reciproc. Așadar, trebuie să le reamintim lucrătorilor din podgoriile Domnului, pe cât de merituoși sunt, că nimic nu se poate realiza fără înțelegerea și unirea cu toți ceilalți; nimic nu trebuie făcut cu forța, pentru a nu sfâșia Cămașa nefăcută de mâna omului, a lui Hristos, adică pentru a nu profana în noi Chipul Dumnezeului Hristos Prunc. Prin urmare, pretutindeni trebuie să se aplice regula vindecării sinelui și a vindecării celorlalți într-un mod blând, autentic și în acord cu Sfinții Părinți.

În mesajul nostru de Crăciun, din acest an, adresat fiilor noștri credincioși prin Sfântul Sava, amintim că nu putem uita Vechea Serbie (Kosovo și Metochia). Spre acest loc sfânt trebuie să ne îndreptăm în ceea ce privește angajamentul nostru fundamental, în cuvânt și moștenire, inseparabil de ființa noastră națională. Pentru că tocmai aceasta a fost mărturia sângelui lor – mulțimi de martiri sârbi și neo-martiri din toate secolele. Astăzi, în această zi a Nașterii, pomenim foarte solemn memoria mucenicilor din Kosovo, Jasenovac, Gradina, precum și a celor din toate celelalte locuri ale suferinței. Le cerem să ne ajute să mărturisim Credința Ortodoxă în Dumnezeul Prunc Divin până la sfârșit, fără a ne fi frică să depunem mărturie înaintea tuturor.

Problemele existențiale ale omului de astăzi, și se pare că și ale celui de mâine, de multe ori ne descurajează, chiar ne surprind. Omul sârb de astăzi lasă impresia că decide, prin fapta avortului, în ce măsură umanitatea se va prezenta la Judecata de Apoi a lui Dumnezeu, într-un mod divizat, astfel încât o parte, cea a copiilor uciși, depășește în număr cealaltă parte, cea a copiilor care s-au născut și cărora li s-a dat șansa să trăiască. O astfel de afirmare – cu care el apare în fața Dumnezeului Prunc Hristos, înaintea Maicii Domnului și Pururea Fecioarei Maria și înaintea tuturor sfinților – devine cea mai dureroasă dintre toate problemele noastre, aici și acum!

Este evident că organizatorii acestei lumi noi au capacitatea de a ne smulge din viața noastră sfințită, și asta în toate domeniile, chiar și din punct de vedere al sexului și al căsătoriei creștine, și de a ne conduce acolo unde gândirea, vorbirea, acțiunea și piciorul omului nu au pătruns încă. Dar în această privință, există cuvântul de încurajare din partea Pruncului Divin Hristos: Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? (Sfânta Evanghelie după Marcu 8:36)? Un suflet care se pocăiește și se mântuiește cântărește mai greu decât întreaga lume.

Realizând o legătură organică între Sărbătoarea Nașterii și cea a Teofaniei [Botezul Domnului / LO], așa cum fac cu adevărat iconografii și pictorii noștri de frescă, rostim acestea în concluzia mesajului nostru închinat Nașterii:

Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, Și-a pus piciorul în această lume, așa după cum a intrat cândva în Iordan. Deci, în timp ce Ioan și-a pus mâinile asupra Lui, tot păcatul a fugit de El, ca apa râului Iordan. Exact acest lucru s-a întâmplat și atunci când apostolii, episcopii și preoții au pus mâinile, de-a lungul secolelor, peste capetele tuturor oamenilor, pe care i-au botezat și i-au condus pe calea îndumnezeirii. Focul binecuvântător, înaintea căruia heruvimii tresaltă, l-am primit și noi în timpul Sfintei Taine a Botezului, în nașterea reînnoită întru Hristos, prin apă și Duh. De asemenea, am devenit purtători de făclii ale credinței în Fiul lui Dumnezeu și în Dumnezeiescul Prunc Hristos, primind astfel darul și oportunitatea de a domni cu El în veșnicie.

Acesta este motivul pentru care modul nostru de viață este foarte important, asemenea aceluia al tuturor urmașilor noștri, precum și modul în care vor construi lăcașul existenței lor creștine în ansamblu. Îl vor clădi pe apă, nisip, pe paie, sau pe Hristos, piatra de temelie a Bisericii și a Casei lui Dumnezeu, Tatăl nostru din Ceruri? Căci toate acțiunile noastre vor fi, în cele din urmă, examinate în lumina Focului Harului Divin!

Abia înaintea acestui Foc, vom putea fi văzuți dacă am acționat într-un mod drept sau condamnabil. Toți oamenii vor apărea ca niște prunci adevărați – sau răzvrătiți – ai lui Dumnezeu Tatăl, frați ai Singurului Său Fiu Născut și al Dumnmezeiescului Prunc și purtători ai Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Vom fi și noi închinători fideli ai Preasfintei Treimi, Nedespărțită, Preaslăvită!

Adunați în jurul Pruncului Divin din peștera din Betleem, și noi vrem să ne regăsim în brațele Tatălui!

Și toate casele noastre să fie încălzite, în bucuria Duhului Sfânt, prin imnul ceresc și pământesc al Pruncului Divin: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oamenii pe care îi iubește bunăvoire!

Din Patriarhia Sârbă, Belgrad – Crăciun 2019.
Patriarhul Sârb Irineu și Mitropolitul Luca, Episcopul Europei de Vest
cu toți Episcopii Bisericii Ortodoxe Sârbe.