Biserica Ortodoxă nu acceptă practicarea mamei-surogat. Specificații și lămuriri asupra părinților și botezului acordat unui copil născut dintr-o mamă-surogat

O dezbatere vie asupra fenomenului mamelor-surogat a agitat societatea rusească în această săptămână, după ce Dumitru Kisseliov, jurnalist, autor și gazdă a programului „Știrile săptămânii” (Vesti Nedeli), pe canalul de televiziune „Rossia 1”, a invitat Biserica Ortodoxă Rusă să ridice interdicția acestei practici pentru credincioși. Potrivit acestuia, poziția Bisericii, elaborată și explicată în urmă cu douăzeci de ani în documentul „Bazele concepției sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”, ar fi contrară poruncii divine de a fi roditori și de a ne înmulti; acesta consideră că ar trebui reexaminat aspectul, ținând cont de realitățile actuale, în numele creșterii natalității.

Mitropolitul Hilarion din Volokolamsk, președintele Departamentului de Relații Externe al Patriarhiei Moscovei, a răspuns întrebărilor privind extinderea fenomenului mamelor-surogat, într-un interviu exclusiv pentru RIA Novosti, preluat de serviciul de știri al Departamentului de Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Ruse. Vă prezentăm, mai jos, traducerea integrală a acestui interviu:

– Biserica Ortodoxă Rusă cunoaște amploarea fenomenului: știe că zeci de mii de copii se nasc prin mame-surogat și fac parte din societatea noastră? Se discută în Biserică?

– Poziția Bisericii nu poate depinde de statistici și cantități. Am discutat despre această practică a mamei-surgoat în Biserică, în anul 2000, când am adoptat „Fundamentele conceptului social al Bisericii Ortodoxe Ruse”. Iată ce spune acest document, adoptat de autoritatea superioară din Biserică, Consiliul Episcopal: „Gestarea de către o alta”, adică gestarea de către o femeie, a unui ovul fecundat, femeia returnând copilui ‘sponsorilor’ săi după naștere, este contrară naturii și intolerabilă din punct de vedere moral, chiar și în cazurile în care aceasta se realizează fără un fond comercial. Această metodă distruge intimitatea emoțională și spirituală profundă care se stabilește între mamă și copil în timpul sarcinii. Practicarea mamei surogat este o traumă atât pentru femeia care a născut copilul, și ale cărui sentimente materne sunt ignorate, cât și pentru copil, care poate experimenta ulterior o criză de identitate”.

În 2013, Biserica a revenit la dezbaterea asupra mamei surogat, pentru a examina un aspect particular al problemei, și anume botezul copiilor născuți din mame surogat. Documentul dedicat acestei teme a fost adoptat în cadrul sesiunii Sfântului Sinod din decembrie 2013. Se repetă, acolo, că „Biserica condamnă fără echivoc practica de tip mamă surogat, în timp ce chiar termenul de ‘mamă surogat’ constituie o anomalie a noțiunii înălțătoare a datoriei și vocației materne”.

Documentul specifică: „Practicarea mamei- surogat pune societatea în pericol de schimbări radicale chiar în reprezentarea naturii umane. În acest caz, conceptul de om ca personalitate unică este înlocuit de imaginea unui individ biologic care poate fi construit după necesități, manipulând elementele ‘materialului biologic’”.

Acestea sunt, în special, exprimările care au fost criticate de Dumitru Kisseliov. În programul său la “Rossia 1”, el atribuie în mod specific Bisericii concepția, pe care ea ar condamna-o. Pentru Biserică, copilul nu este un individ biologic, ci un om creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu care, potrivit legilor divine, trebuie să aibă un tată și o mamă. Biserica refuză ca o ființă vie, umană, să fie percepută ca o masă biologică manipulabilă.

– Ce este mai exact gestarea de către alta: utilizarea, de către un cuplu, a unei terțe persoane care să joace rolul de incubator, sub formă de „servicii plătite” sau sub forma unui ajutor reciproc social, de compasiune față de cei nu au copii? Aprecierea pe care o putem da acesteia depinde de felul în care este privit acest concept, de ceea ce motivează surogatul? Poate fi rău în unele cazuri și bun în altele?

– Din punctul de vedere al Bisericii, această practică „reprezintă o umilire a demnității umane a femeilor, al cărei trup este, în acest caz, prevăzut ca un fel de incubator”. Biserica nu-și impune viziunea asupra oamenilor aflați în afara ei. Dar, pentru membrii Bisericii, nicio circumstanță sau considerent nu pot justifica surogatul.

Biserica își acordă binecuvântarea adopției de copii de către cuplurile care au dificultăți în concepere. În plus, în calitate de misionar religios, știu multe cazuri în care cuplurilor fără copii, care au adoptat unul sau mai mulți, Dumnezeu le-a trimis mai apoi un copil biologic.

– Mama surogat purtătoare mai este o mamă, o mamă-1 sau o mamă-2? Cum îl consideră pe soțul ei, care a ajutat-o ​​în timpul sarcinii? Și cum ar trebui să gestioneze sentimentele pe care le au față de copil și dezvoltarea lui? Este el, responsabil, înaintea lor când a crescut mare?

– Legea rusească prevede că o mamă-surogat are dreptul să păstreze copilul pe care l-a născut, fără a-l preda părinților biologici. Astăzi, auzim voci care solicită modificări pentru această secțiune a legii, pentru a o priva pe mama surogat de toate drepturile asupra copilului pe care l-a purtat. În Biserică, nu suntem de acord cu această ‘îmbunătățire’ a legislației.

În multe țări, în principiu, practicarea mamei surogat este interzisa. La noi, este autorizată, dar specifică și drepturile mamei surogat acolo, ceea ce constituie un anumit risc pentru ‘comandiotarii’ copilului, părinții săi biologici. Poate că acest lucru obligă cuplurile într-o oarecare măsură să se mai gândească.

– Putem asimila surogatul, cu o formă de donație?

– Nu văd niciun motiv pentru asta; deși noțiunea de donație este folosită foarte larg astăzi.

Donația are și ea un aspect, moral. Una este să donezi sânge pentru a ajuta victimele unui cutremur sau să-ți sacrifici un rinichi pentru a salva viața unei persoane dragi. Și altceva este atunci când un bărbat își dă sperma în schimbul banilor, pentru a fi congelată și a fi inseminată apoi cu ea o femeie necăsătorită. Prima formă de dar poate fi numită eroism, dar a doua nu are nicio justificare de acest fel din punctul de vedere al Bisericii.

– Care este părerea Bisericii, copilul nu este vinovat. Îl putem boteza încă din copilărie și, dacă nu, de ce?

– Copilul nu este vinovat. Dar, dacă părinții biologici, cunoscând poziția Bisericii, s-au hotărât singuri să facă fapte incompatibile cu această poziție, vor mai putea să-și crească copilul în credință? Educația în Credința Ortodoxă este o condiție obligatorie pentru botezul copiilor.
Acesta este motivul pentru care este specificat în documentul din 2013: „Pe de o parte, orice copil nou-născut poate fi botezat, potrivit credinței celor care intenționează să-l boteze. Copiii nu pot fi trași la răspundere pentru acțiunile părinților lor și nu sunt responsabili pentru faptul că nașterea lor a avut loc printr-o tehnologie de reproducere reprobată de Biserică. Pe de altă parte, părinții, nașul și nașa poartă responsabilitatea educației creștine a copilului. Dacă părinții nu se pocăiesc sincer de fapta lor și nașul și nașa aprobă acest act păcătos, nu poate fi vorba despre o educație creștină. Refuzul de a conferi botezul, în acest caz, va fi în conformitate cu Tradiția Ortodoxă, care presupune acordul celui botezat și, în cazul unui copil, al părinților, al nașului și al nașei, cu doctrina Bisericii. Acest refuz va avea și o valoare pastorală, deoarece societatea va primi un semnal puternic, arătând că practicarea surogatului este inacceptabilă din punct de vedere creștin”.

Se aduce și următoarea precizare: “Un copil născut dintr-o mamă surogat nu poate fi botezat după dorințele persoanelor care îl educă, indiferent dacă sunt părinții biologici sau mama surogat, până când nu recunosc că, din punct de vedere creștin, această tehnologie de reproducere este condamnabilă din punct de vedere moral și că s-au pocăit în fața Bisericii, indiferent dacă au ignorat în mod conștient sau involuntar voința ei. Numai în acest caz Biserica poate spera că acel copil botezat va fi educat în Credința Ortodoxă și că în el vor fi insuflate concepții morale creștine. Atâta timp cât această conștientizare nu are loc, decizia botezării este amânată până când copilul face alegerea, el însuși, de a fi botezat. În acest ultim caz [când copilul va ajunge să solicite personal botezul / LO], faptul că s-a născut dintr-o mamă surogat nu reprezintă un obstacol în calea botezului, deoarece copilul nu este responsabil pentru conduita părinților săi”.

Vedeți că poziția Bisericii este elaborată în detaliu. Nu putem acuza Biserica pentru lipsa umanității. Dimpotrivă, sunt propuse mai multe soluții.

– Ce ați răspunde la chestiunea formulată exact de Dumitru Kisseliov în emisiunea sa: „Dacă din 2000, data la care a fost adoptat „Conceptul social al Bisericii Ortodoxe Ruse”, metodele terapeutice și chirurgicale s-au schimbat atât de mult încât devine posibil ca soții să conceapă copilul, se poate să trebuiască, în numele natalității, să revizuiți poziția privind această chestiune. În Biblie se spune sa fii roditor și să te înmulțești, și iată cum un preot ne condamnă pentru asta, cum s-ar spune pentru că metoda nu este cea potrivită”.

– A reproșa Bisericii că ar pune o frână natalității prin condamnarea practicării surogatului este nedrept. Nu numai că Biserica nu împiedică nașterile, ci, dimpotrivă, contribuie la ele prin toate mijloacele. Cine, dacă nu Biserica, ia cuvântul împotriva avorturilor, văzându-le ca fiind infanticide? Cine, dacă nu Biserica, se opune folosirii contraceptivelor ca avort? Și nu Biserica este cea care invită constant la fidelitate conjugală, care vorbește despre vocația soților ca părinți, care spune că fiecare embrion uman are un drept inalienabil la viață?

Mulțumită poziției clare și coerente a Bisericii, lucrărilor sale cu credincioșii, cu societatea, cu mass-media, cu organele de sănătate publică, mulțumită propriilor sale organizații caritabile, avorturile au scăzut cu o treime în 18 ani. Astfel, Biserica a salvat milioane de vieți în contul ei. Un rol important joacă și programele de Stat care încurajează o paternitate responsabilă și o maternitate asemenea. Dar, rolul Bisericii Ortodoxe și al altor credințe tradiționale nu poate fi trecut cu vederea.

Nu numai că Biserica nu împiedică împlinirea poruncii divine de a fi roditori și de a ne înmulți, ci, dimpotrivă, face tot ce poate pentru a crește natalitatea în țara noastră. Dacă rata natalității rămâne scăzută, nu se datorează faptului că Biserica nu face nimic, ci pentru că multe forțe o îngreunează, în special ideologia consumistă, care pune confortul personal, pe primul rând, și nu responsabilitatea în fața familiei, în fața țării, înaintea generațiilor următoare. Această ideologie de consum stă la baza practicării surogatului, permite femeilor înstărite să evite suferința asociată cu nașterea unui copil, lăsând asta membrilor mai puțin privilegiați ai societății.

Dacă pornim de la faptul că, pentru a obține rezultate demografice bune, toate mijloacele sunt bune, atunci de ce să nu permitem clonarea oamenilor? S-ar putea, grație clonării, să obținem rezultate excelente, nu numai cantitativ, ci și calitativ. Cu toate acestea, mai există o barieră morală, care nu ne permite să depășim această limită și să facem planeta ‘lumea nouă minunată’ descrisă de Aldous Huksley.

– Ce știți despre poziția altor credințe și a altor religii asupra acestui subiect?

– Poziția denominatiunilor tradiționale ale Federației Ruse corespunde cu a noastră, fiind subliniată la ședințele Consiliului Interreligios al Rusiei.

– Este posibil ca poziția Bisericii Ortodoxe Ruse să evolueze asupra acestor probleme în viitorul apropiat?

– Biserica nu stagnează, reacționează la ceea ce se întâmplă în jurul ei, oferindu-și și opinia asupra noilor tehnologii, dacă au repercusiuni morale. Din acest motiv, „Bazele Concepției Sociale” se bazează mult pe bioetică. Aceste aspecte continuă să fie discutate, în special în contextul lucrărilor Comisiei Inter-Consiliale pentru Teologie și Educație Teologică. O reconsiderare a acestei întrebări este puțin probabilă, deoarece poziția noastră nu se bazează pe evenimente curente, ci pe doctrina Bisericii. Cu toate acestea, se poate ca anumite aspecte ale acestei poziții clar formulate să fie clarificate, deoarece problema devine mai complexă cu elemente noi.