Apel al Întâistătătorului Anastasios al Albaniei, pentru depășirea polarizării (diviziunii) în Biserica Ortodoxă

În așteptarea Sărbătorii Nașterii Domnului, 24-11-2019:
Apel – pentru depășirea polarizării Bisericii

1. De mai multe luni, s-au discutat și s-au scris multe despre chestiunea eclezială din Ucraina. Ceea ce este crucial și mai necesar, este însă să subliniem necesar-impetuoasa unitate a Ortodoxiei. Sfântul Ioan Gură de Aur, exprimând experiența duhovnicească a Sfinților Părinți și tradiția eclezială, a proclamat: „Numele Bisericii nu este un nume al divizării, ci al unității și armoniei. Biserica a luat ființă nu pentru a putea fi divizați, ci uniți”. Și, în altă parte: „Nimic nu-l irită pe Dumnezeu atât de mult decât divizarea Bisericii”. Prin urmare, fiecare acțiune trebuie să țină cont serios de acest adevăr fundamental: unitatea Bisericii este pe primul rând.

2. Evenimentele ecleziastice de anul trecut au creat o realitate nouă, cu interferența evidentă a intereselor și a oportunismului geopolitic. Această nouă situație nu poate fi, direct sau indirect, ignorată. Acordarea autocefaliei Bisericii Ucrainene nu a adus unitatea dorită a ortodocșilor și nici pacea, așa cum s-a întâmplat cu toate acordările anterioare de autocefalie. Figura centrală a problemei ucrainene, autoproclamatul „patriarh” Filaret, a respins în cele din urmă Tomosul, condamnând conținutul și scopul său. Diviziunile s-au răspândit în alte regiuni și, mai general, în lumea ortodoxă. În același timp, taina prin excelență a unității și iertării – Euharistia Divină – a fost folosită de Patriarhia Moscovei, în timpul confruntării, ca mijloc de presiune. Zeci de milioane de ortodocși au încetat comuniunea în Euharistie cu Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Alexandriei și Biserica Greciei. În plus, problema validității hirotoniilor episcopale efectuate de autoproclamatul „patriarh” Filaret, în timp ce era caterisit și anatemizat, continuă să dividă. Rezultatele dureroase ale acestei acțiuni sunt cunoscute de toți, nu numai în cercurile ortodoxe, ci mai general în întreaga lume creștină.

3. În prezent, în majoritatea Bisericilor Ortodoxe, predomină o tăcere tulburătoare. Presiunile politice ale ambelor părți afectează autoritatea spirituală a Bisericii Ortodoxe. Totodată, mobilizarea oamenilor iresponsabili, pentru a-i jigni pe cei care au opinii diferite, și pentru a-i linguși în același timp pe cei pe care îi susțin, degradează dialogul inter-ortodox, într-un moment critic pentru Ortodoxie. Unele cercuri ecleziastice se așteaptă ca, puțin câte puțin, toate Bisericile Ortodoxe să-l recunoască pe cel care a primit Tomosul. Cu toate acestea, deși unele Biserici autocefale vor continua să-l recunoască, o serie de alte Biserici au declarat public că vor continua să îl refuze. Rezultatul va fi o fragmentare pe baze etnofile (între greci, slavi și cei care doresc relații armonioase cu toți), care va desființa caracterul multi-etnic și multi-cultural al Ortodoxiei și universalitatea acesteia. Timpul nu corectează automat schismele ecleziastice și nu le vindecă. Dimpotrivă, le consolidează și le adâncește.

4) Este urgent să căutăm modalități de a depăși polarizarea Bisericii. Pentru a face față diferitelor conflicte din lume, primul pas al măsurilor care trebuie luate este de-escaladarea. Este acceptat pe scară largă și se repetă de multe ori pe plan internațional că tensiunile nu pot fi abordate decât printr-un dialog serios. Prin urmare, trebuie să căutăm cât mai rapid să reluăm comunicarea și să facem schimb de propuneri constructive între protagoniștii crizei. În Biserica Ortodoxă există persoane care pot contribui la începerea imediată a deliberărilor.

5. Este timpul ca fundamentul noilor eforturi să fie adevărurile Tradiției Ortodoxe, care se bazează pe Sfânta Scriptură: „Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun? (Sfânta Evanghelie după Sfântul Luca 6, 46) și “Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Sfânta Evanghelie după Sfântul Matei 7, 21); „Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ” (Sfânta Evanghelie după Sfântul Matei 5, 44). „Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; ” (Sfânta Evanghelie după Sfântul Matei 6, 12). „Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. ” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 4,3) și “Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi” (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 5, 15). Urmând cu credință poruncile Domnului, vom discerne noi modalități de a depăși criza.

6. Există soluții. Dumnezeu ne va lumina pentru a le găsi. Soluțiile nu vor fi găsite, desigur, prin schimb de texte provocatoare și amenințătoare, sau prin intervenții extra-ecleziastice. Nici nu este posibil să se impună unilateral și automat în timp. Orice întârziere agravează situația deja dureroasă. Și, dacă „la sfârșit” și „în viitor”, se găsește vreo soluție, multe pagini neplăcute se vor acumula deja în istoria Ortodoxiei. Principiul fundamental al sobornicității, pe care s-a bazat călătoria veche de secole a Bisericii Ortodoxe, este singurul care poate în cele din urmă deschide o cale de ieșire din criza actuală. Adunați în Duhul Sfânt, cu respect reciproc și cu unicul scop de a găsi o cale pașnică, avem ocazia să ajungem la o soluție acceptabilă pentru întreaga Biserică Ortodoxă. Cu cât recuperarea sobornicității la nivel pan-ortodox este întârziată, cu atât mai multe fisuri în lumea ortodoxă vor deveni periculoase. Tehnologia actuală sporește tulburările și confuzia între ortodocși și, în final, credibilitatea ortodocșilor în lumea contemporană scade.

7. Pe măsură ce se apropie Sărbătoarea Crăciunului, marea sărbătoare a venirii Fiului și a Cuvântului lui Dumnezeu în umanitate, inițiativa extraordinară a Tatălui de reîmpăcare cu neamul omenesc, vă supunem cu umilință rugămintea de a îndrepta pașii noștri către împăcare, liniște. În așa fel încât să fim îndreptățiți atunci când toți ortodocșii cântăm imnul „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Sfânta Evanghelie după Sfântul Luca 2, 14). “Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării.” (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 5,18). Inițiativa pentru tratamentul terapeutic al noii realități aparține, fără îndoială, Patriarhiei Ecumenice. Dar și toate Bisericile autocefale, toți ortodocșii fără excepție au responsabilitatea de a contribui la reîmpacare. Aceasta va aduce pace pentru milioane de oameni. În același timp, Ortodoxia își va confirma capacitatea duhovnicească de a vindeca răni, ghidată de Cuvântul lui Dumnezeu și de puterea Duhului Sfânt. Prin aceasta confirmând faptul că adevărul se află în Biserica Sfântă, Sobornicească și Apostolească, al cărui Cap este Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat “pentru Care sunt toate şi prin Care sunt toate” (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 2, 10), Care ne-a dat nouă slujirea împăcării (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 5,18).

Tirana, 20 noiembrie 2019
+ Anastasie, Arhiepiscopul de Durres, Tirana și Întreaga Albanie