În
acest început de veac și de mileniu nou, suntem martorii unei evoluții
accelerate a tehnicii computerizate și a digitalizării radicale a
activității umane. Poate că nicio altă invenție nu a reușit să schimbe
atât de profund viața omului precum noile mijloace media și rețelele de
socializare on-line. Deși acestea dau impresia unei comunicări libere și
deschise, totuși această comunicare este, de fapt, una artificială și
sterilă, mai mult însingurând oamenii decât unindu-i, așa cum
demonstrează cercetătorul american Brian Primack de la Universitatea din
Pittsburgh.
Cu
tot aportul lor, fiind un produs exclusiv al lumii acesteia, noile
media promovează atitudini mundane precum distracția, plăcerea și
vorbirea deșartă. Astfel îți pierzi starea duhovnicească, rămânând
într-o cugetare lumească ce alungă harul și te lasă gol sufletește. Atât
creștinul, cât și monahul, care sunt conștienți de chemarea lor, fug de
aceste mijloace care cauzează instabilitate, indisciplină și irosirea
timpului, căci noile media captivează atenția omului, făcându-l să
piardă noțiunea timpului. Viața duhovnicească autentică află stabilitate
și odihnă în rugăciunea liturgică și personală, în viețuirea
evanghelică și în concentrarea pe „singurul lucru de trebuință” (cf. Lc.
10, 42). Numai așa monahii pot fi „lumină pentru mireni”, după expresia
Sfântului Ioan Scărarul.
Un
mijloc important de comunicare ce folosește tehnica digitală este
telefonul mobil care, îmbogățindu-se treptat cu alte funcții, permite
conectarea la internet și la rețelele de socializare, obținând astfel
statutul de „telefon inteligent”. Observăm, cu durere, că telefonul ne
fură din timpul pe care ar trebui să-l folosim ca să ne rugăm, să citim
Biblia, să contemplăm. Precum spunea un călugăr athonit, pentru noi,
monahii, metanierul trebuie să fie unicul telefon mobil. Din păcate, cei
din cinul monahal care se folosesc excesiv de telefonul inteligent, de
laptopuri și de tablete nu mai pot rămâne în solitudine și isihie.
Navigând pe internet, sunt plonjați într-o lume plăcută, care răspunde
permanent la dorințele și pasiunile noastre.
Poate
că ați spune că prin mijloacele media și prin rețelele de socializare,
te pui ușor în legătură cu alții, îi mângâi și le faci bine, îi ajuți.
Însă, precum precizează teologul Jean-Claude Larchet, „acest tip de
comunicare a ajuns, de fapt, un surogat al comuniunii, care, în
realitatea sa spirituală, se întemeiază pe părtășia la un același Trup
și un același Duh, în sânul unei comunități concrete”. Monahul
contemporan nu are nevoie de o identitate virtuală pentru a comunica cu
lumea, chiar și în dorința de a face misiune. Armele lui trebuie să
rămână cele duhovnicești: rugăciunea pentru sine și pentru lume, tăierea
voii și asceza. Sfântul Paisie Aghioritul afirmă: „Monahul nu trebuie
să aibă ca scop să prezinte o evoluție lumească. Aceasta este ocară
pentru monahism”.
Înțelegem,
firește, că pentru nevoile administrative ale mănăstirii se folosesc
mijloace tehnice specifice, dar nu înseamnă că fiecare monah trebuie să
aibă acces la acestea cauzându-și căderea în ispită. Irosindu-și timpul
prin folosirea excesivă a rețelelor de socializare (facebook, instagram, twitter, whatsapp, linked.in
ș.a.), monahul (monahia) dovedește lipsă de maturitate spirituală și de
discernământ. Înlocuind duhul filocalic cu duhul lumesc pe care-l
consideră sporire sau progres, se diminuează efortul ascetic, pravila
zilnică, ascultarea primită sau rucodelia și chiar timpul de odihnă. Pe
scurt, e afectat străvechiul principiu monastic: Ora et labora! (Roagă-te și muncește!).
Viețuitorilor
în cinul monahal li se cer: vigilență sau trezvie, renunțare, detașare
și isihie, care contribuie la strunirea puterilor sufletești și conferă o
stabilitate interioară. Dacă noile media cauzează neliniște,
insatisfacții și temeri, întreținând poftele și patimile tulburătoare
pentru suflet, „liniștea exterioară aduce liniștea lăuntrică, pacea
sufletului, și este condiția absolut necesară pentru lucrarea
duhovnicească fină”, precum ne spune Sfântul Paisie Aghioritul. Nicio
clipă să nu uităm cuvintele Avvei Arsenie: „De ce ai ieșit?”, adică să
ne întrebăm de ce am venit la mănăstire. Să nu ne permitem ca, prin mica
fereastră a ecranului, să ne întoarcem în lumea pe care am părăsit-o
prin ușa cea mare. Să ne ferim ca nu cumva să devenim, prin tehnologia
digitală, homo connecticus, îndepărtându-ne de Dumnezeu, de aproapele nostru și de noi înșine, și îndreptându-ne către lumea degradată și trecătoare
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
*
Comunicare susținută în cadrul Sinaxei stareților, starețelor,
egumenilor și duhovnicilor din Mitropolia Ardealului, desfăşurată la
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Izvorul Mureșului, în data de 10
septembrie 2019.
