IPS Irineu de Alba Iulia: Noile media promovează atitudini mundane precum distracția, plăcerea și vorbirea deșartă…

Pericolele utilizării mijloacelor media pentru viaţa duhovnicească a monahilor

În

acest început de veac și de mileniu nou, suntem martorii unei evoluții

accelerate a tehnicii computerizate și a digitalizării radicale a

activității umane. Poate că nicio altă invenție nu a reușit să schimbe

atât de profund viața omului precum noile mijloace media și rețelele de

socializare on-line. Deși acestea dau impresia unei comunicări libere și

deschise, totuși această comunicare este, de fapt, una artificială și

sterilă, mai mult însingurând oamenii decât unindu-i, așa cum

demonstrează cercetătorul american Brian Primack de la Universitatea din

Pittsburgh.

Cu

tot aportul lor, fiind un produs exclusiv al lumii acesteia, noile

media promovează atitudini mundane precum distracția, plăcerea și

vorbirea deșartă. Astfel îți pierzi starea duhovnicească, rămânând

într-o cugetare lumească ce alungă harul și te lasă gol sufletește. Atât

creștinul, cât și monahul, care sunt conștienți de chemarea lor, fug de

aceste mijloace care cauzează instabilitate, indisciplină și irosirea

timpului, căci noile media captivează atenția omului, făcându-l să

piardă noțiunea timpului. Viața duhovnicească autentică află stabilitate

și odihnă în rugăciunea liturgică și personală, în viețuirea

evanghelică și în concentrarea pe „singurul lucru de trebuință” (cf. Lc.

10, 42). Numai așa monahii pot fi „lumină pentru mireni”, după expresia

Sfântului Ioan Scărarul.

Un

mijloc important de comunicare ce folosește tehnica digitală este

telefonul mobil care, îmbogățindu-se treptat cu alte funcții, permite

conectarea la internet și la rețelele de socializare, obținând astfel

statutul de „telefon inteligent”. Observăm, cu durere, că telefonul ne

fură din timpul pe care ar trebui să-l folosim ca să ne rugăm, să citim

Biblia, să contemplăm. Precum spunea un călugăr athonit, pentru noi,

monahii, metanierul trebuie să fie unicul telefon mobil. Din păcate, cei

din cinul monahal care se folosesc excesiv de telefonul inteligent, de

laptopuri și de tablete nu mai pot rămâne în solitudine și isihie.

Navigând pe internet, sunt plonjați într-o lume plăcută, care răspunde

permanent la dorințele și pasiunile noastre.

Poate

că ați spune că prin mijloacele media și prin rețelele de socializare,

te pui ușor în legătură cu alții, îi mângâi și le faci bine, îi ajuți.

Însă, precum precizează teologul Jean-Claude Larchet, „acest tip de

comunicare a ajuns, de fapt, un surogat al comuniunii, care, în

realitatea sa spirituală, se întemeiază pe părtășia la un același Trup

și un același Duh, în sânul unei comunități concrete”. Monahul

contemporan nu are nevoie de o identitate virtuală pentru a comunica cu

lumea, chiar și în dorința de a face misiune. Armele lui trebuie să

rămână cele duhovnicești: rugăciunea pentru sine și pentru lume, tăierea

voii și asceza. Sfântul Paisie Aghioritul afirmă: „Monahul nu trebuie

să aibă ca scop să prezinte o evoluție lumească. Aceasta este ocară

pentru monahism”.

Înțelegem,

firește, că pentru nevoile administrative ale mănăstirii se folosesc

mijloace tehnice specifice, dar nu înseamnă că fiecare monah trebuie să

aibă acces la acestea cauzându-și căderea în ispită. Irosindu-și timpul

prin folosirea excesivă a rețelelor de socializare (facebook, instagram, twitter, whatsapp, linked.in

ș.a.), monahul (monahia) dovedește lipsă de maturitate spirituală și de

discernământ. Înlocuind duhul filocalic cu duhul lumesc pe care-l

consideră sporire sau progres, se diminuează efortul ascetic, pravila

zilnică, ascultarea primită sau rucodelia și chiar timpul de odihnă. Pe

scurt, e afectat străvechiul principiu monastic: Ora et labora! (Roagă-te și muncește!).

Viețuitorilor

în cinul monahal li se cer: vigilență sau trezvie, renunțare, detașare

și isihie, care contribuie la strunirea puterilor sufletești și conferă o

stabilitate interioară. Dacă noile media cauzează neliniște,

insatisfacții și temeri, întreținând poftele și patimile tulburătoare

pentru suflet, „liniștea exterioară aduce liniștea lăuntrică, pacea

sufletului, și este condiția absolut necesară pentru lucrarea

duhovnicească fină”, precum ne spune Sfântul Paisie Aghioritul. Nicio

clipă să nu uităm cuvintele Avvei Arsenie: „De ce ai ieșit?”, adică să

ne întrebăm de ce am venit la mănăstire. Să nu ne permitem ca, prin mica

fereastră a ecranului, să ne întoarcem în lumea pe care am părăsit-o

prin ușa cea mare. Să ne ferim ca nu cumva să devenim, prin tehnologia

digitală, homo connecticus, îndepărtându-ne de Dumnezeu, de aproapele nostru și de noi înșine, și îndreptându-ne către lumea degradată și trecătoare

† IRINEU

Arhiepiscop al Alba Iuliei

Comunicare susținută în cadrul Sinaxei stareților, starețelor,

egumenilor și duhovnicilor din Mitropolia Ardealului, desfăşurată la

Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Izvorul Mureșului, în data de 10

septembrie 2019.