Sfântul Paisie Aghiorâtul și Jorgakis din Tibet

Un tânăr în vârstă de 16-17 ani a venit pe Sfântul Munte și a umblat prin mănăstirir. Era Jorgakis. De la vârsta de trei ani, părinții lui l-au dat la o mănăstire budistă din Tibet. Avansat în yoga, devenind un vrăjitor perfect, putea invoca orice duh rău pe care-l dorea. Purta o centură neagră și stăpânea karate la perfecțiune. Cu puterea celui rău făcea demonstrații cu care-i impresiona pe oameni. Spărgea pietre mari cu mâna și le zdrobea ca pe nuci. Putea citi cărți închise. Își spărgea alune în palmă, cojile cădeau în jos, iar miezul rămânea lipit de palma lui.

Unii călugări l-au adus pe Jorgakis la Cuvios, pentru a-l ajuta. El l-a întrebat pe Cuvios ce puteri are și ce poate face. Cuviosul a răspuns că el însuși nu are nicio putere și că toată puterea era la Dumnezeu.

Dorind să-și arate puterea, Jorgakis și-a concentrat ochii pe o piatră mare, aflată la mare distanță, iar piatra s-a sfărâmat. Cuviosul i-a aratat apoi o piatră mică și i-a spus să o spargă și pe ea. S-a concentrat, și-a făcut magia, dar nu a reușit. Apoi forțele răului, pe care crezuse că le controlează, incapabile să spargă piatra, s-au întors împotriva lui și l-au aruncat spre celălalt capăt al râpei. Cuviosul l-a preluat într-o stare jalnică.

– Altă dată, spunea Cuviosul, în timp ce vorbea, el s-a ridicat brusc, m-a apucat de mâini și mi le-a răsucit, zicându-mi că dacă poate să mă elibereze cineva. Am auzit asta ca pe o hulă. I-am strâns ușor mâinile, iar el s-a aruncat cât-colo. Apoi, pentru a se răzbuna, a sărit în sus și a încercat să mă lovească cu piciorul, dar piciorul s-a oprit lângă fața mea, de parcă ar fi întâlnit o barieră invizibilă! Dumnezeu m-a păzit.

Noaptea l-am ținut la mine și a dormit în chilia mea. Demonii l-au târât spre râpă și l-au bătut pentru eșecul său. Dimineața, într-o stare groaznică, tot rănit si cu spini și nămol, a mărturisit: „Cel rău m-a lovit pentru că nu te-am putut bate”.

Bătrânul l-a convins pe Jorgakis să-i aducă cărțile sale de magie și le-a ars.

L-a luat cu el o vreme și l-a ajutat, pe cât l-a ascultat. A încercat să afle dacă fusese botezat și chiar a aflat în ce biserică a fost botezat. Joghakis, zguduit de puterea și harul cuviosului, a dorit să devină și el călugăr, dar nu a putut.

Cuviosul a folosit acest caz al lui Jorgakis pentru a demonstra cât de mare este eroarea celor care cred că toate religiile sunt egale, că toată lumea crede în același Dumnezeu și că tibetanii yoghini n-ar fi diferiți de ortodocși.