Din California, despre Sfântul Sava, fost stareț al Mănăstirii Hilandar, la 800 de ani de autocefalie a Bisericii Sârbe
De luni de zile, Biserica Ortodoxă Sârbă “Sfântul Sava” din San Gabriel, California, își promovează activ biserica, sala parohială și pregătirea găzduirii Zilelor Eparhiale de sărbătorire, în 2019, a celor 800 de ani de la acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sârbe
.
Astfel, sâmbătă, 30 august 2019, a fost organizat un seminar clerical, condus de Arhimandritul Metodie din Lavra Mânăstirească Hilandar, care a fost prezentat celor de față de către Episcopul Maxim. Arhimandritul a susținut o discuție emoționantă despre rolul Muntelui Athos în celebrarea celor 8 secole ale Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Arhimandritul Metodie (Metodije) a precizat că Sfântul Sava era stareț al Mănăstirii Hilandar în momentul în care devenea Arhiepiscop sârb. Mai mult, Sfântul Sava a jucat un rol deosebit nu numai în viața mănăstirii sârbe, ci în întregul Sfânt Munte. Există opinia că întreaga comunitate monahală atonită a întâmpinat cu bucurie numirea sa în rang de Arhiepiscop. Motivul a fost acela că latinii, care dețineau controlul asupra Constantinopolului la acea vreme, au numit unul dintre episcopii lor în Eparhia de Ierissos, sub jurisdicția căruia se afla Muntele Athos. Întrucât călugării atoniți erau apărători fermi și stăruitori ai Ortodoxiei, ei nu voiau ca latinii să-și tundă călugări, să-și rânduiască ierodeaconi și ieromonahi. Astfel, alegerea Sfântului Sava a adus mult mai multă bucurie, el însuși fiind călugăr atonit, de acum devenind capabil să tundă și să hirotonească clerici călugări în întregul Sfânt Munte, lucru pe care, de fapt, l-a și făcut.
Dar, nu numai că Sfântul Sava a fost respectat la un moment dat în istorie între călugării atoniți, dar aceasta se întâmplă chiar și astăzi. După cum a menționat Părintele Metodie, au trecut opt secole de la vremea Sfântului Sava și, totuși, este încă mult iubit de monahi în tot Sfântul Munte. De fapt, este greu de găsit o mănăstire care să nu aibă o frescă în care să fie reprezentat, el sau tatăl său, Sfântul Simeon Izvorâtorul de Mir.
După cum știm, la alegerea sa ca Arhiepiscop, unul dintre primele lucruri pe care l-a făcut a fost să traducă, din greacă în sârbă, cărțile canonice și liturgice. Aceste traduceri s-au făcut într-o mănăstire de lângă Salonic.
Se spune că s-a umplut de tristețe când și-a dat seama că va trebui să părăsească Sfântul Munte. El plănuise să-și petreacă tot restul vieții în rugăciune și contemplare. Potrivit hagiografilor săi, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a apărut în vis, mângâindu-l că Domnul l-a ales să organizeze Biserica din Serbia.
La fel a fost voia lui Dumnezeu cu întemeierea Mănăstirii Hilandar, cu 20 de ani înainte. Căci știm că, atunci când Sfântul Sava se afla pe Muntele Athos împreună cu tatăl său, ei au fost vizitați de un bătrân din deșert, care i-a sfătuit să renoveze una dintre mănăstirile abandonate de pe Sfântul Munte, pentru monahii sârbi. În acest sens, au înființat Mănăstirea Hilandar, care rămâne singura instituție sârbească ce a rezistat atât de mult.
Părintele Metodie și-a mai amintit, de asemenea, cuvintele Arhimandritului Gheorghe (George Kapsanis) de binecuvântată amintire, care spunea adesea că, până la urmă, suntem liberi să facem orice, iar în cele din urmă s-ar putea demonstra că a ieșit chiar și un lucru bun. Însă, perfecte sunt doar acele fapte binecuvântate de Dumnezeu!
