Pentru a treia oară consecutiv, Sfânta Liturghie sâvârșită pe piatră…

În ziua de 29 august 2019, în care credincioșii ortodocși pomenesc

în mod aparte Tăierea Capului Sfântului lor Proroc Ioan Botezătorul, în

post negru, pentru a treia oară consecutiv începând din anul 2017,

piatra pe care a răsărit-o sau a așezat-o acolo special Dumnezeu, tainic

doar de El știută – după simbolul treimic iconografic, din (sau pe) o

suprafață aproape perfect tringhiulară, pe care altfel ar fi umplut-o cu

flori de pădure – între brazii înalți ai Bucegilor din zona Moeciu-lui

de Sus, Părintele Gheorghe Colțea, din Moeciul de (mai de) Jos, a

săvârșit Sfănta Liturghie.

Alături i-au fost un

alt părinte apropiat și doar câțiva credincioși, care la o oră când

soarele abia dacă-și permitea să trimită câte o rază, smerit, spre

înlăturarea negurii desișurilor din codru, se încumetau la pas de

drumeție, pe cărările unui parc în întregime natural, pe care tot ei,

astfel, încearcă, chemându-L în rugăciunea lor pe Dumnezeu, să-l

protejeze în propria-I splendoare.

Părintele

cunoaște această piatră din tinerețe, de pe când păscând oile, acum

păstor, pe atunci ciobănaș, își promitea ca locul să fie cândva închinat

slăvirii lui Dumnezeu nu doar ca semn, ci chiar prin sfânta jertfire

“măcar” a unei Sfinte Liturghii, după cum altădată, nu foarte demult în

legea (timpului) lui Dumnezeu, înaintașii cinstitori ai Vechiului

Testament, într-un același spațiu – iar asta Părintele de acum o spune

cel mai bine! – sigilau în var, ca semn și, se vede, model pentru

posteritate, un astfel de loc, deosebit, de cinstire.

Soarele,

care în momentul Epiclezei a ajutat cu sfântă căldură credincioșii

rugători aproape înghețați până atunci de răzvrătirea dimineții

împotriva nopții – la săvârșirea acestei mari Taine înconjurându-l în

iubire pe Părintele lor – surprins în câteva imagini realizate tot de

ei, și ploaia minunată de stele aurii scuturate la modul real de brazii

protectori, ca semn de har de sfântă pustnicie, la care cu toții au fost

martori reali în acele momente, au stat dovadă a prezenței înălțătoare

divine.

Deși o mărturie scrisă nu poate cuprinde

frumusețea divină a realității trăite în această sfântă și deplină – și

cu adevărat firească și naturală – comuniune, alături de aceste

puțin-numărate rânduri, totuși ne permitem să mai alăturăm și

smeritele fotografii la fel de lipsite de pricepere în fața adevăratei

revelări, din Raiul ascuns de căile ce ni se par mereu

înguste spre Piatra Craiului (Împăratului) nostru…

Pentru Hristos, pentru Părinții slujitori și pentru cei ai Lui frumos-și-drept-credincioși. Amin!

(Cătălin – Lăcașuri Ortodoxe)