Religii pentru Pace 2019 – a X-a Adunare mondială: Discursul liminar al Patriarhului Bartolomeu

De la alegerea noastră ca Patriarh Ecumenic în 1991, am lucrat neobosit pentru a conștientiza provocările globale urgente, precum protejarea mediului, promovarea păcii și a reconcilierii, promovarea dialogului intercultural și inter-religios, punerea bazelor unei culturi a dreptății și solidarității și a rezistenței la toate acele ispite care sunt în detrimentul demnității și sfințeniei omului, al dreptului său fundamental inalienabil. Cei aproape douăzeci și opt de ani de implicare activă în rezolvarea tuturor acestor probleme au dezvăluit un adevăr: nimic nu se poate realiza dacă lucrăm separat și independent. Nimeni – nicio națiune, niciun stat, nicio religie, nicio știință sau tehnologie – nu se pot confrunta singure cu problemele actuale. Avem nevoie unul de celălalt; avem nevoie de o mobilizare comună, de eforturi comune, de obiective comune, de spirit comun. Viitorul nostru este comun, iar calea către viitor este o cale comună. Acesta este motivul pentru care „Religii pentru Pace” este atât de crucial, deoarece este o oportunitate unică de a aduna credincioșii și de a ne exprima îngrijorarea pentru binele comun, în centrul căruia se află mediul natural, în prezent amenințat de ceea ce umanitatea numește ‘păcate moderne’.

Astăzi, însă, nu este atât de ciudat, cum ar fi fost în trecut, să vezi o instituție sau un lider religios – în mod normal preocupat de valori ‘sacre’ – să se implice în probleme ‘laice’. La urma urmei, ce legătură au pacea, bunăstarea comună, cu diferitele noastre misiuni religioase? Continuăm să credem, cu toată convingerea, că una dintre cele mai mari realizări ale „Religii pentru Pace”, din lume, de la înființarea sa din 1970, a fost încurajarea instituțiilor religioase să stabilească o cooperare și un dialog fructuoase și sincere cu diferiți oameni din diferite medii – de la scena politică la societatea civilă, de la intelectuali la profesioniști, de la teologi la tehnocrați… Adevărata provocare este să încercăm să ne schimbăm comportamentul, să recunoaștem că noi, oamenii, suntem sursa problemei și să ne considerăm ca fiind radical conectați și interdependenți, nu numai în sens sociologic, ci și într-un mod mai global. Suntem ființe relaționale. Adevărul este comuniune, viața este împărtășire, existența este coexistență, logos-urile sunt dia-logos-uri, libertatea este libertate comună. În tradiția ortodoxă, când, în timpul Sfintei Liturghii, oficiantul ridică pâinea și vinul care vor deveni Trupul și Sângele lui Hristos, el spune această rugăciune puternică: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”. Expresia „de toate și pentru toate” înseamnă că nu ar putea exista nicio jertfă, nicio rugăciune, nicio slavire a lui Dumnezeu, dacă nu ar include întregul cosmos.

Dacă nu consimțim să ne sacrificăm puțin, atunci putem trece prin viață fără să fim nici măcar conștienți de concertul simfoniei cosmice care se desfășoară înaintea ochilor și urechilor, al armoniei frumuseții. În această orchestră imensă, fiecare detaliu de minut joacă un rol critic; fiecare aspect neimportant contribuie într-un mod esențial la melodia produsă. Niciun singur membru nu poate fi eliminat, fără ca întreaga simfonie să fie afectată. Niciun om, arbore sau animal nu poate fi înlocuit fără ca întreaga imagine să fie distorsionată sau chiar distrusă. Când vom începe să percepem muzica acestei minunate armonii, a acestui concert de pace? Misticii tuturor tradițiilor au înțeles aceste simple adevăruri. Și-au dat seama că o persoană cu inimă pură, inspirată de virtuțile credinței, poate simți o relație cu restul creației. Aici putem discerne paralele în Creștinismul Răsăritean și cel Occidental. Ne putem aminti de Serafim din Sarov (1754-1833) hrănind un urs în pădurea nordică; sau de Francisc din Assisi (1181-1226) tratând elementele universului ca ‘frații și ‘surorile’ sale. Aceeași analogie poate fi găsită în conferința păsărilor din secolul al XII-lea și tandrețea pentru întreaga natură a poeziei lui Rumi (1207-1273) [unul din cei mai cunoscuți mistici islamici / LO] Aceste legături nu sunt numai emoționale; ele sunt profund spirituale, dându-ne un sentiment de continuitate și comunitate cu toată creația lui Dumnezeu, exprimând în același timp identitatea și compasiunea noastră față de întreaga lume. Prin urmare, dragostea pentru Dumnezeu, dragostea pentru om și grija pentru pace și creație nu pot fi deconectate. Deși există o ierarhie a priorităților, nu există o distincție clară între ele. Adevărul este că suntem cu toții o singură familie – ființe umane și întreaga lume vie – și împreună, cu toții, privim spre Dumnezeu Creatorul.

Doamnelor și domnilor, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, întrunit la Creta în iunie 2016, a declarat în enciclica sa că „dialogul onest inter-credincios contribuie la dezvoltarea încrederii reciproce și la promovarea păcii și securității, reconcilierii. Biserica se străduiește să facă ‘pacea care vine de sus’ mai tangibilă pe pământ. Adevărata pace nu se realizează prin forța armelor, ci doar prin iubire, care „nu caută ale sale,” (1 Corinteni 13: 5). Uleiul credinței trebuie folosit pentru a calma și a vindeca rănile altora, nu pentru a reînnoi noi focuri ale urii.

În ciuda criticilor aduse religiei ca sursă de diviziune și de fundamentalism, nu religia, ci ideologia ‘morții lui Dumnezeu’, proclamată și sărbătorită de mulți din vremea noastră, care a făcut din secolul XX, cea mai violentă eră din istoria umanității. Această epocă a fost martor a două războaie mondiale, s mai multe genocide, atrocități imprevizibile, conflicte armate sângeroase, schimburi de populație, războaie reci și amenințări nucleare. Umanitatea este în impas, neputincioasă și fără ghid, când ‘Dumnezeu este mort’. Cu toate acestea, în Biblie suntem învățați că ‘Începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Psalmul 110: 10). Cu toate acestea, așa cum știm cu toții, frica poate deveni acum un instrument al violenței, atunci când radicalismul și fundamentalismul – aceste expresii ale ‘râvnei, dar fără cunoștința” (Romani 10: 2) – au prioritate asupra adevăratei naturi a religiei, care este aceea de a relaționa umanitatea cu Dumnezeu, de a-i îndruma pe oameni spre adevăr, de a crea o relație rodnică împreună ei, de a duce la schimbarea minții, la înțelegerea reciprocă și a-i face să trăiască în încredere. ‘Frica de Dumnezeu’ este diferită de cea provocată de extremism. Este un moment de transformare, care cuprinde pace și libertate și cultivă virtutea și cooperarea. În teologia creștină, numim acest moment o convertire a inimii și a minții care duce la comuniunea în pace cu Dumnezeu, cu aproapele nostru și cu întreaga creație.

În ciuda dificultății sarcinii care urmează, rămânem optimisti în ce privește progresul umanității spre o bunăstare împărtășită. Tocmai de aceea, această viziune trebuie promovată dincolo de zidurile acestei clădiri și dincolo de zidurile Altarurilor noastre și ale lăcașurilor de cult. „Religii pentru pace” se află în centrul inițiativelor interdisciplinare și interreligioase care servesc ca un catalizator pentru a reuni societățile religioase, științifice, economice, societatea civilă, precum și liderii guvernamentali și academici. În acest moment, am dori să recunoaștem munca fructuoasă și angajamentul tuturor celor pe care îi cunoaștem și pe care nu îi cunoaștem, din această organizație specială și să le mulțumim pentru angajamentul acordat. Îl felicităm în mod deosebit pe dr. William Vendley, care de atâția ani a fost imaginea și forța motrice a „Religii pentru Pace”.

Dragi prieteni, Trăim într-o lume imperfectă și împreună, prin acțiuni comune și inițiative creative, trebuie să facem o lume mai bună, nu numai pentru generația actuală, ci și pentru viitor. Copiii noștri și copiii copiilor noștri merită o lume a libertății , păcii și dreptății globale, generozității și compasiunii, fără violență împotriva naturii și a semenilor noștri. Ne rugăm ca solidaritatea și atenția reînnoită, la care lucrăm toți, să devină o ofrandă sacră „în toate și pentru toate”. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția acordată.”