Despre misiunea profetică a Sfântului Profet Ilie Tezviteanul (Patriarhul Teofil al Ierusalimului)
“Profetul Ilie se distinge nu numai prin slujirea lui profetică, ci și prin râvna sa dumnezeiască, prin viața de aspră asceză în deșert și slujirea apostolică pe care a dezvoltat-o, luptând împotriva idolatriei. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.
Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care profeții Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu Ucenicii și Profeții care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii divine necreate, cât și de auzirea glasului lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Viziunea [vederea /LO] profeților a fost auzirea, iar auzirea cuvântului Domnului de către profeți a fost o viziune”. Și conform regelui profet David, profeții L-au chemat pe Domnul și „El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor.”(Psalmul 98: 7-8).
Mai mult decât atât, adevăratul profet s-a distins de cel fals, deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Cel Viu, Dumnezeul revelației și nu zeu al înțelepciunii filozofice, al invenției și gândirii umane. Adevăratul Profet este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune: „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie.” (Psalmul 96:12). Interpretând acest Psalm, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „lumina noetică și divină răsare în mintea și inima tuturor celor buni și drepți”.Această lumină divină noetică a Dumnezeului Trinitar, care răsare în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al voinței Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, monoteism care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, superstiției și pan-teismului în epoca sa.
Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva profeților mincinoși, pe de o parte, și proclamarea Adevăratului Dumnezeu Cel Viu, pe de altă parte. Ilie a îndeplinit acest lucru, nu numai prin cuvântul său profetic, ci și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care s-a numărat pogorârea focului și arderea jertfei, când s-a rugat pe Muntele Carmel. Așa cum citim în Biblie; „Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!”. Și s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!”” (Cartea a treia a Regilor 18: 35-39).
Vorbind despre darul profeților, Sfântul Grigorie Palama spune: „profeții cunosc voia lui Dumnezeu, care a existat întotdeauna în El, înainte de a se împlini”. Cu alte cuvinte, profeții Vechiului Testament, potrivit observațiilor Sfântului Grigorie Palama, obișnuiau să privească pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a deveni întrupat și, totodată, au prevăzut și au prezis întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul Divin întrupat, fiind născut din Fecioara la vremea stabilită. Profetul Ilie a avut și el această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Iisus, conform mărturiei Evangheliștilor și ucenicilor Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9) (…).
Ca „adevărat văzător al lui Dumnezeu”, al slavei lui Dumnezeu, profetul Ilie s-a alăturat adunării pruncilor aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii Cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, și de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).”
Traducere, pentru Lăcașuri Ortodoxe: KSLCatălin – după cuvântul rostiti vineri, 2 august 2019, de Patriarhul Teofil al Ierusalimului în istorica Mânăstire a Sfântului Ilie Tezviteanul, aflată între Ierusalim și Betleem, lângă vechea Mănăstire a Născătoarei de Dumnezeu
