publicat în: Arhivă

ZIUA IEI: de unde, nu orice este tradițional are și legatură neapărată cu Dumnezeu

Începând din anul 2013, anual, pe 24 iunie, este serbată “Ziua Iei”. Că o sărbătoare cu o astfel de tematică este preluată destul de rapid de instițuții laice de cultură, nu este neapărat un lucru de comentat, ba poate fi chiar un lucru pozitiv, indiferent dacă ținem sau nu cont că totul pornea, cu un an înaintea celui mentionat anterior, adică în 2012, de la o inițiativă lansată și ea tot din mirajul binecunoscut al activității pe Facebook.

Numai că, treptat, sărbătoarea a fost adoptată și de unele dintre bisericile parohiilor ortodoxe, până acolo încât, uneori, credincioșii ajung și ei să fie surprinși de mesajele sau afișele care anunță acest lucru. Astfel, în acest an, unele parohii afișează deja titluri care ajung să alăture numele cămășii din pânză cu broderii, chiar și de cel al… Slujbei Sfintei Liturghii, folosindu-se de jocuri de cuvinte sau de artificii lingvistice moderniste (am refuzat sa le amintim aici), altădată în mod tradițional nepermise (socotite necuviincioase), care riscă – cel puțin! – să diminueaze importanța și valoarea acestei slujbe euharistice principale și centrale a Ortodoxiei:

Toate acestea nu reprezintă, însă, decât un efect al obișnuinței, deja, cu astfel de manifestări promovate în special în diaspora, dar adoptate imediat și în țară – mai mult ca un spectacol – prezența în costume naționale fiind adesea remarcată la Sfânta Liturghie, iar de multe ori confundată, fără absolut nicio legătură, cu “cinstirea și afirmarea” valorilor Ortodoxiei, între care și a virtuților de tip duhovnicesc.

O astfel de “mărturisire” prin… îmbrăcăminte – este lesne de înțeles și de ce – pare cu mult mai la îndemână și mai vizibilă decât o eventuală preocupare față de adevărata lucrare a lui Dumnezeu, de mântuire și de eliberarea de patimi, portul tradițional și, în general, tradițiile populare fiind confundate adesea și automat (chiar dacă totul se oprește la simpla purtare a unei cămăși, cei ce o poartă coborând invariabil din mașini străine și nicidecum din căruța traditională) cu elementele de valoare inestimabilă duhovnicească ale Sfintei Tradiții – Predania, învățătura pe care Dumnezeu a dat-o și o dă Bisericii. (Pentru Lăcașuri Ortodoxe®: KSLCătălin)