Descoperirea mormintelor Mariei, Martei și al lui Lazăr

Unii scriitori au susținut că nu ar exista practic dovezi arheologice care să susțină pretențiile istorice ale Evangheliilor. Adevărul este însă, că în Israel au fost descoperite dovezi arheologice extraordinare, care dovedesc acuratețea Noului Testament!

Cu peste un secol în urmă, un arheolog creștin francez, Charles Claremont-Gannueau, a scris un raport puțin cunoscut, din 13 noiembrie 1873, din Ierusalim către Fondul de Explorare Palestina. În acest raport, el vorbea despre descoperirea sa monumentală, dintr-un mormânt rupestru (o peșteră-mormânt) de lângă Betania, a unui grup de osuare evreiești (racle din piatră) din primul secol al erei creștine. Spre marea lui surpriză, Claremont-Gannueau descoperea că aceste vechi osuare evreiești din piatră aveau însemnate pe ele numele a numeroase persoane prezente în Noul Testament ca făcând parte din Biserica Ierusalimului. În ciuda importanței sale, acest raport nu a fost publicat în ziarele de atunci. Rezultatul acestui lucru a fost acela că, practic, raportul s-a pierdut în istorie. Cu câțiva ani în urmă, prin achiziționarea unei cărți, de la un comerciant de cărți rare din Londra, s-a observat că ea conținea acest raport obscur al lui Charles Claremont-Gannueau. Raportul din 1874, publicat de Fondul de Explorare Palestina, include traducerea mai multor inscripții, care indicau faptul că fuseseră descoperite mormintele Mariei, Martei și al lui Lazăr, precum și a numeroși alți creștini din Biserica primului secol. Un ziar creștin din Israel, Jerusalem Christian Review, a prezentat în ultimii ani câteva articole fascinante despre minunatele descoperiri arheologice care confirmă precizia istorică a Sfintelor Evanghelii.

În primăvara anului 1873, Effendi Abu Saud, în timp ce își construia casa pe versantul răsăritean al Muntelui Măslinilor, lângă drumul Betaniei vechi, a descoperit accidental o peșteră care s-a dovedit a fi o catacombă veche destinată înmormântării. În interior, a găsit 30 de racle (sicrie) antice din piatră. Profesorul Charles Claremont-Gannueau a examinat osuarele din această peșteră veche de familie, destinată înmormântării, sculptată în piatră de calcar. Evreii din primul secol își îngropau morții fie în pământ, fie într-un mormânt. După câțiva ani, aceștia curățau osemintele și le reînmormântau în astfel de osuare mici de calcar, adesea de 45 cm lungime, 20 cm lățime și 25 cm înălțime. Capacele acestor osuare erau triunghiulare, semicirculare sau dreptunghiulare. Inscripțiile care includeau numele și datele de identificare ale celui înmormântat erau pictate sau gravate pe laturile sau pe capacele osuarelor, în ebraică sau greacă. Claremont-Gannueau a fost uimit să remarce că mai multe osuare erau inscripționate cu cruci sau cu numele “Iisus”, dovedind că evreii decedați erau creștini. Deși nu a reușit să realizeze fotografii, el a creat niște imprimeuri, prin presare pe un material special, cu suprafețele ornamentate, precum și cu inscripțiile.

Inscripțiile de pe laturile a trei dintre aceste osuare din această peșteră includeau numele “Eleazar” (forma ebraică a grecescului nume “Lazăr”), “Marta” și “Maria”. Aceste nume au fost urmate de semnul crucii, dovedind că era vorba despre creștini. În Evanghelia lui Ioan citim povestirea emoționantă a lui Hristos, ridicându-l pe prietenul Său Lazăr din morți. ”Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. ” (Ioan 11: 1).

Claremont-Gannueau nota că aceasta a fost una dintre cele mai importante descoperiri arheologice realizate vreodată cu privire la originile Bisericii timpurii a Noului Testament. El scria:

“Această catacombă de pe Muntele Măslinilor a aparținut aparent uneia dintre cele mai vechi familii care s-au alăturat noii religii a Creștinismului. Prin acest grup de sarcofage, dintre care unele conțin simbolul creștin, iar altele nu, noi suntem, dacă putem spune așa, martorii desfășurării reale a Creștinismului. Personal, cred că mulți oameni din poporul vorbitor de limbră ebraică, ale căror rămășițe sunt conținute în aceste osuare, s-au numărat printre primii care L-au urmat pe Hristos… Apariția Creștinismului chiar la porțile Ierusalimul este, în opinia mea, extraordinară și fără precedent. Cumva, noua doctrină [Creștină] trebuie să-și fi făcut calea ei în sistemul evreiesc… Asocierea semnului crucii cu (numele lui Iisus) scris numai în ebraică, constituie o dovadă valoroasă”.

Raportul din 1874 cuprindea următoarele inscripții adiționale găsite pe osuare:

Inscripții în ebraică:

1. Salomea, soția lui Iuda, gravat cu caractere foarte mici în semnul crucii;2. Iuda, cu semnul crucii. Poate soțul Salomeei;3. Iuda Scribul. Pe altă față a sarcofagului, Iuda, fiul lui Eleazar Scribul.4. Simeon Preotul (Cohen).5. Marta, fiica lui Pasach. Poate că numele este și evreiesc și creștin.6. Eleazar, fiul lui Nathalu. Forma “Nathai” pentru Nathan nu este neobișnuită.7. Salamtsion, fiica Preotului Simeon. Numele femeii, Salam Sion, este de cel mai mare interes. Apare numele Salampsion a lui Josephus (fiica lui Irod).

Inscripțiile grecești:

1. Iisus, repetat de două ori, cu crucea2. Nathaniel, însoțit de o cruce.

Este interesant de observat că Claremont-Gannueau a descoperit, de asemenea, într-unul dintre osuare, “trei sau patru instrumente mici din cupru și bronz, mult oxidate, constând dintr-un clopot propriu-zis mic, înconjurat de un inel. Putem schița aici echivalentul clopoțeilor atârnați de mantia marelui preot? Iar aceste ornamente provin din sarcofagul lui Simeon al nostru?”

Arheologul francez și-a dat seama că există un grad înalt de probabilitate ca aceste morminte să aparțină familiei Mariei, Martei și lui Lazăr, prietenilor apropiați ai lui Iisus. Claremont-Gannueau scria:

“Ceea ce conferă o valoare suplimentară acestor inscripții scurte, este că ele furnizează o întreagă serie de nume găsite în Evanghelii, în formele lor populare și locale siro-caldaice. Prezența numelor lui Iisus și al Martei, despre care știam doar istoric că este forma feminină aramaică, ar fi suficientă pentru a face această colecție importantă din punct de vedere exegetic. Ca o coincidență singulară, care din început m-a șocat, aceste inscripții, găsite aproape de drumul Betaniei și foarte aproape de sit-ul așezării, conțin aproape toate numele personajelor din scenele Evangheliei care aparțineau locului: Eleazar (Lazăr), Simon, Marta… o serie de alte coincidențe apar la vedere din toate aceste nume evanghelice”.

În plus, savantul italian P. Bagatti a descoperit o altă catacombă care deținea 100 de osuare, pe partea vestică a Muntelui Măslinilor, vizavi de Muntele Templului, lângă capela catolică numită Dominus Flevit. Monedele guvernatorului Varius Gratus (16 Anul Domnului) au dovedit că aceste morminte au fost folosite pentru înmormântarea creștinilor înainte de căderea Ierusalimului, în 70 Anul Domnului. Unele racle din peșteră aparțineau unei familii de preoți, îngropată în primul secol. Pe baza apariției crucilor și a numelui “Iisus”, Baggati a concluzionat că mai mulți dintre acești preoți erau urmași ai lui Iisus Hristos.

Bagatti a descoperit numeroase osuare care conțin următoarele nume inscripționate pe laturile lor, împreună cu semnul crucii sau cu numele lui Iisus: Ionatan, Iosif, Iarius, Iuda, Matei, Menahem, Salome, Simon și Zaharia. Multe dintre aceste nume apar în înregistrările Noului Testament ale Bisericii timpurii din Ierusalim. Un osuar conținea inscripția în greacă “Iota, Chi și Beta”, care se citește “Iisus Hristos, Răscumpărătorul”.

Fără îndoială, cel mai fascinant osuar a fost cel înscris cu cruci și cu numele “Shappira”. Acesta este un nume unic care nu a fost găsit în literatura evreiască contemporană, în afara pasajului Noului Testament de la Faptele Apostolilor 5: 1. Luca a înregistrat moartea acestei femei și a soțului ei, când L-au mințit pe Dumnezeu și Biserica (Faptele Apostolilor 5: 1, 5 -10). “Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina.”

În toamna anului 1945, Dr. Eleazar Sukenik de la Universitatea Ebraică a investigat o altă catacombă evreiască din primul secol, la capătul sudic al Văii Kidron, pe drumul spre Betleem. El a descoperit mai multe osuare cu semnul crucii, inscripții grecești, o monedă realizată în anul 41 după Hristos, pentru Regele Irod Agripa 1, dovedind că mormântul era pecetluit din 42 Anul Domnului. Profesorul Sukenik a concluzionat că osuarul “conține aproape întregul dicționar al numelor Noului Testament.

O altă raclă a avut o dedicație surprinzătoare în greacă, lui “Iisus”, urmat de exclamarea “Y’ho”, adică “Iehova” sau “Domnul”. Inscripția spune: “Iisus, Domnul”.

În lumina anului 42 al Domnului privind închiderea acestui mormânt, prezența acestei dedicații “Iisus, Domnul” atestă acceptarea de către creștini a lui Iisus Hristos ca Dumnezeu, la zece ani de la moartea și Învierea lui Iisus. Teologul creștin, profesorul Alexander Hopkins, a comentat această inscripție semnificativă după cum urmează:

“Inscripția ascunsă de aproape 2000 de ani și realizată cu cel puțin două decenii înainte ca oricare dintre părțile Noului Testament să fie scrisă… poartă o mărturisire personală a credinței… un mesaj din trecut, cu o semnificație foarte modernă pentru prezent”.

Cu câțiva ani în urmă a fost descoperit un alt osuar evreiesc creștin în Ierusalim, care conținea inscripția “Alexandru, fiul lui Simon din Cirena”. Evanghelia lui Marcu face referire la această persoană, după cum urmează: ”Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.” (Marcu 15: 21).

Lăcașuri Ortodoxe® 2019 – KSLCătălin

Traducere după un extras din publicația “RaptureMe”