Interviu acordat de Patriarhul Moscovei, ziarului grecesc ‘Ethnos tis Kyriakis’

– Sanctitatea Voastră, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a acordat autocefalie Bisericii Ortodoxe Ucrainene la începutul lunii ianuarie [2019 / LO]. Care urmează să fie, de acum, poziția Patriarhiei Moscovei?

– Atât în ​​Ucraina, cât și în Grecia, există o singură Biserică Ortodoxă, care este recunoscută de toate Bisericile Autocefale. Biserica Ucrainei nu a solicitat Fanarului autocefalie și, mult mai mult de atâț, s-a opus. Cu toate acestea, disprețuind punctul de vedere al Bisericii canonice din Ucraina, Patriarhul Bartolomeu a acordat “Tomosul de Autocefalie”, nu Bisericii, ci schismaticilor. Din punct de vedere canonic, acest act este inexistent. Nu îl recunoaștem și nu îl putem recunoaște. Schismaticii ucraineni, ca și comunitate, sunt privați de har, ca și în trecut. Singura Biserică Ortodoxă din Ucraina, în care se oficiază Sfintele Taine mântuitoare, rămâne Biserica Ortodoxă Ucraineană condusă de Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine, Onufrie. Este cea care unește majoritatea creștinilor ortodocși ucraineni.

– De la început, ați avertizat cu probabilitatea unei schisme în Ortodoxie, dar Fanarul a rămas neclintit, spunând că, după șapte secole au oprit nedreptatea suferită de Ucraina. Cum vedeți “ziua de mâine” pentru turma ortodoxă a Ucrainei, vorbitoare de limbă rusă și ucraineană? Calmul și bunul simț vor prevala?
– Chiar înainte de acordarea așa-numitului Tomos, Președintele Poroșenko a amenințat că-i va scoate din Ucraina pe cei care nu doresc să se alăture Bisericii Autocefale. Acum, cu această pseudo-Biserică ce a fost creată, Parlamentul țării, într-o scurtă perioadă de timp, a adoptat legi care introduc discriminări în detrimentul Bisericii canonice. Aceste legi prevăd schimbarea obligatorie a numelui Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, acoperind juridic confiscările violente ale bisericilor și altor proprietăți ecleziastice. Capturarea bisericilor, exercitarea violenței împotriva clericilor și credincioșilor care își apără Altarele au început deja. Acordând “Tomos-ul” structurii schismatice, Constantinopolul a dezlegat mâinile autorităților ucrainene în lupta lor împotriva Bisericii Ucrainene, lăsând-o la dispoziția unor noi încercări și mai mari.

– Ați folosit un limbaj dur împotriva Patriarhiei Ecumenice, menționând din nou beneficiile economice pe care Fanarul le-a obținut pentru reglementarea problemei Bisericii din Ucraina, și ați caracterizat Consiliul de Reunificare ca fiind “politizat”, făcând referire clară la prezența Președintelui ucrainean Poroșenko. În opinia Voastră, care au fost motivele și rațiunile care au condus la acordarea autocefaliei de către Patriarhia Ecumenică?
– Nimeni nu ascunde colaborarea strânsă a Fanarului cu autoritățile ucrainene în acordarea autocefaliei. Este suficient să menționăm semnarea unui acord special între Patriarhia de Constantinopol și Ucraina, din data de 3 noiembrie a anului trecut. Prezența Președintelui ucrainean în “Consiliul de Unificare” la care ați făcut referire, este unul dintre exemple. Noi îl vedem pe Președintele în exercițiu vizitând bisericile schismatice și ducându-le “Tomos-ul”, și înțelegem rațiunea pentru care manifestă o o astfel de grabă, prin obținerea unei cote sporite pentru alegerile din Ucraina. Nu vreau să vorbesc momentan despre motivele care l-au condus pe Patriarhul Bartolomeu să acorde așa-numita autocefalie. Oricare ar fi ele, a devenit clar că “autocefalia” nu a refăcut unitatea Ortodoxiei ucrainene, ci a pus în pericol întreaga Ortodoxie a lumii.

– Toți Primații ortodocși ar trebui să-și formuleze în curând poziția și să se poziționeze oficial cu privire la recunoașterea sau nerecunoașterea noii Biserici Ucrainene. Cum evaluați această situație?
– Până în prezent, niciuna dintre Bisericile Ortodoxe locale nu a recunoscut structura schismatică nou formată. Trebuie menționat că situația actuală nu constă în a susține Moscova sau Constantinopolul. Chestiunea se pune diferit: acceptăm puterile exclusive ale unei Biserici locale asupra tuturor celorlalte Biserici locale? Acceptăm dreptul său, ca printr-o singură trăsătură de peniță, să-i proclame canonici pe schismatici și să numească o Biserică locală, recunoscută de toți, ca fiind inexistentă? Cu toții ne-am confruntat cu o încercare de a impune o nouă ecleziologie, Bisericii Ortodoxe. Nu cred că Bisericile locale o vor accepta.

– Având în vedere că Patriarhia Ecumenică deja a acordat Tomosul de Autocefalie Bisericii din Ucraina și, de asemenea, realitatea care demonstrează că o mare parte din ea se află sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, cu cât s-a schimbat situația?
– Din punct de vedere canonic, poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu s-a schimbat. A fost și rămâne singura Biserică de tip canonic din Ucraina; deși statutul său juridic a fost în mod subit desconsiderat în Ucraina. Legile adoptate de Parlamentul țării, pe care le-am menționat mai sus și care introduc discriminări, condamnă de facto la persecuții pe cei care rămân credincioși Ortodoxiei canonice. În ciuda tuturor încercărilor și presiunii autorităților ucrainene, clerul și credincioșii simpli ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene și-au manifestat fidelitatea excepțională față de Biserică: excepție fac câțiva clerici și doi episcopi care au trecut la schismatici, clerul rămânând cu Mitropolitul Onufrie. Desigur, persecuția continuă împotriva credincioșilor, dar legea nu este de partea persecutorilor: acum vedem că parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene câștigă procese în instanțele de judecată, privind competența asupra bisericilor, și sute de mii de oameni participă la rugăciune în procesiuni. Astfel, la procesiunea cu ocazia celor 1030 de ani de la Botezul Rus, au participat 250.000 de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pe când în ​​timpul unei procesiuni similare, în 2017, participau 100.000. Toate acestea arată că oamenii credincioși nu acordă atenție și disprețuiesc acțiunile autorităților ucrainene, care se conduc după ideea creării unei Biserici “naționale”.

– Sanctitatea Voiastră, cea de-a zecea aniversare a fost sărbătorită relativ recent. În această perioadă ați reușit să realizați planurile pe care le-ați avut atunci când ați preluat conducerea Bisericii Ortodoxe? Care au fost evenimentele din ultimul deceniu, pe care le considerați cele mai importante?
– Pe când ocupam poziția de locum tenens, rugându-mă Domnului, nu am cerut niciodată să devin Patriarh dar, prin alegeri, voința lui Dumnezeu se manifestă. Observând lucrarea predecesorilor mei Patriarhi ai Întregii Rusii, am realizat în mod clar că această lucrare constă, în primul rând, în a purta o cruce dificil de suportat. Acum, acest lucru a fost confirmat prin experiența mea personală, însă consider că este datoria mea să duc această cruce atâta timp cât am puterea. Ultimul deceniu a fost marcat de schimbări enorme în cursul Bisericii și, în general, al societății rusești. Întâmpin dificultăți în a distinge faptele concrete pentru a le califica ca fiind mai importante. Cu toate acestea, iar acest lucru este fundamental, văd cum s-a schimbat atitudinea oamenilor față de Biserică, cum au eșuat speranțele ateilor de a o închide într-un ghetou și cum renaște în fața noastră. Nici toate problemele interne nu pot distruge Biserica: “şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 18). Am fost convins, personal, de acest lucru, în experiența vieții mele. Au fost întreprinse reforme mari în afara Bisericii. În ceea ce privește viața parohială, în afara Slujbelor Dumnezeiești, care rămân fără îndoială nucleul său, aceasta include activitate socială, tineret și educație. A avut loc o creștere semnificativă a numărului de eparhii, precum și al episcopilor eparhiali. Cu cât este mai mare numărul de eparhii din Biserică, cu atât ierarhia este mai aproape de viața reală și de popor. Vreau să cred că aceste semințe, care au fost semănate în ultimul deceniu, vor produce roade bogate în anii următori.

– Grecii au avut, și au în mod tradițional, legături strânse cu frații ruși. Ce mesaj doriți să le transmiteți ortodocșilor greci?
– Am vizitat Grecia de multe ori și, de fiecare dată, am avut sentimentul că nu am venit la străini, ci la frații mei. Popoarele noastre sunt legate de-a lungul timpului cu legăturile unității spirituale. Cred că relațiile fraterne și bune dintre Bisericile noastre ne vor ajuta, prin eforturi comune, să facem față diviziunii tragice care a afectat familia ortodoxă comună. Fie ca Dumnezeu, prin rugăciunile sfinților noștri comuni, să păzească Bisericile și popoarele noastre, pentru ca noi să putem avea pace și unitate.”

Traducere în limba română,

după un raport publicat în revista grecească Romfea

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.