Răspunsul Mitropolitului Augustin (Patriarhia Ecumenică), către Arhiepiscopii Mark și Tihon din Biserica Ortodoxă Rusă

„Pentru că eu și alți membri ai Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania (OBKD) am primit în ultimele săptămâni două scrisori deschise, care au fost semnate de doi Episcopi eparhiali ruși din Germania, Arhiepiscopul Mark (scrisoare deschisă, membrilor OBKD, din 12 februarie 2019) și Arhiepiscopul Tihon (Apel către membrii OBKD, din 8 martie), îmi permit, deoarece acestea tratează același subiect, să iau poziție vizavi de cele două scrisori, după cum urmează.

Elaborarea unei “scrisori deschise” a fost calificată drept “contribuție la registrul revendicărilor istoriei” (B. Drücker). Cu alte cuvinte: ceilalți cititori ai scrisorii, respectiv publicul interesat, autoritățile ecleziastice din patria-mamă, partenerii ecumenici etc… sunt cel puțin la fel de importanți ca și destinatarii scrisorii, ca să nu spunem, mai importanți. În caz contrar, am fi ales forma tradițională de comunicare în scris.

Scrisoarea Arhiepiscopului Mark din Biserica Rusă din Străinătate, dacă am citit-o corect, conține trei părți: în primul rând, Arhiepiscopul vorbește despre situația din Ucraina după acordarea autocefaliei de către Patriarhia Ecumenică. În a doua parte, semnatarul vorbește despre persoana mea, din calitate de cosemnatar al Tomos-ului (ca document de recunoaștere a autocefaliei) și despre consecințele retragerii membrilor ruși din Conferința Episcopilor Ortodocși din Germania (OBKD). În ultima parte, Arhiepiscopul Mark insistă asupra necesității de a continua cooperarea inter-ortodoxă în Germania și propune noi forme și structuri pentru această cooperare. În plus, Arhiepiscopul Mark aduce aici și problema fundamentală de evaluare ecleziologică a “diasporei ortodoxe“, pentru că, așa cum a scris, niciuna dintre Bisericile Ortodoxe nu împărtășește aceeași concepție cu Patriarhia Ecumenică.

În ceea ce privește situația din Ucraina, nu voi mai comenta aici, pentru că rămân convins că cea de-a doua țară europeană are dreptul la propria sa structură eclezială, chiar dacă nu este văzută în acest fel de Moscova. Cât de dificil este să primiți informații obiective de acolo, doar un singur exemplu îl poate arăta. Agenția de știri catolică (KNA-OKI) a raportat recent despre comunitățile Patriarhiei Moscovei care au trecut la noua Biserică autocefală: în timp ce un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse vorbea despre o sută de astfel de parohii, corespondentul romano-catolic, pe aceeași pagină dublă(!) a Agenției, menționa 200 de parohii. Ceea ce este sigur: ne aflăm într-un proces de transformare care nu este simplu, dar care în final va fi, de asemenea, acceptat și respectat de Patriarhia Moscovei.

Mai mult, Arhiepiscopul Mark însuși evocă istoria propriei sale structuri ecleziale, a Bisericii Ruse din Afara Granițelor, a cărei reunificare cu Biserica-mamă a fost rezultatul unui proces lung și complicat. Prin urmare, este probabil prematur, la câteva săptămâni după acordarea autocefaliei, să se aștepte “peisajele înfloritoare” ale eclezialității.

Situația din Germania este într-adevăr schimbată după retragerea membrilor ruși (trei episcopi, precum și secretarul general) ai OBKD. Atât Arhiepiscopul Mark, cât și Arhiepiscopul Tihon, prezintă în scrisorile lor activitatea prosperă a Conferinței Episcopilor Ortodocși, care există de aproape un deceniu. Fac referire doar la această evaluare și aș dori să-mi exprim mulțumirile pentru aprecierea față de OBKD și Președintele său, manifestată în ambele scrisori. Cu toate acestea, în acest stadiu, trebuie să se repete încă o dată: deși noi, în Germania, prin crearea în 1994 a Comisiei de Ortodoxie în Germania (KOKiD) am făcut deja progrese și poate chiar s-a efectuat o muncă de pionierat în domeniul cooperării pan-ortodoxe în așa-numita diaspora, Conferința Episcopilor Ortodocşi din Germania (OBKD), precum și unsprezece alte astfel de organizații care există în lume, nu sunt în niciun caz o invenție germană și nici un instrument al puterii create sau impuse arbitrar de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Este mai degrabă rezultatul unei decizii luate de comun acord cu cea de-a 4-a Conferință Pan-Prtodoxă Pre-Sinodală de la Chambésy (de lângă Geneva), iar Bisericile autocefale au decis în unanimitate aceasta.

Această decizie nu poate fi inversată. Dacă acum frații ruși din OBKD și organizațiile sale surori părăsesc lumea întreagă, pentru a declara mai apoi că această Conferință a Episcopilor nu mai poate fi întrunită sau să acționeze, întrucât unanimitatea necesară nu există, acest lucru, spus cu circumspecție, nu este unul constructiv. Aceasta reamintește, în plus, despre conducerea Patriarhiei Moscovei din 2016, când a boicotat brusc Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta, decis de comun acord și pregătit de zeci de ani, iar mai apoi a explicat că el nu a fost un Sinod, pentru că nu au fost prezente toate Patriarhiile…

În ultima parte a scrisorii sale, Arhiepiscopul Mark propune noi structuri de cooperare ortodoxă. Arhiepiscopul Tihon al Patriarhiei Moscovei concretizează această idee, conform căreia propune o președinție prin rotație. Această ultimă propunere – chiar dacă ea poate părea populară – nu numai că este ecleziologic utopică (nu ar trebui să se întâmple, tot așa, prin rotație, și cu funcția de conducere a Patriarhiei?), dar ea nu este realizabilă din punct de vedere practic: întrucât președinția OBKD se va roti, un Episcop al Patriarhiei Ecumenice va prezida la rândul său. Episcopii ruși l-ar accepta sau s-ar retrage și apoi se vor întoarce atunci când aceștia ar putea să-și asume președinția? Nu ar exista, atunci, membri de primă și a doua clasă în OBKD, cei care ar participa la toate sesiunile, în timp ce alții s-ar abține de la sesiunile conduse de unii președinți? Acest lucru se aplică și propunerii de alegere a președintelui, deoarece ar exista membrii “eligibili” și membrii “neeligibili de către toți”.

Aceasta mă aduce la scrisoarea colegului meu Tihon, pentru care am stimă și laud angajamentul său în chestiunea ortodoxă din Germania, deși observațiile privind Patriarhia Ecumenică și Patriarhul Bartolomeu nu sunt încurajatoare. Dacă cerem o cooperare și un nou început, nu are sens să împodobim această scrisoare cu evaluări ca acestea. Dar acest lucru poate fi legat de forma aleasă de scrisoare deschisă. Tocmai pentru că eu activez de aproape cinci decenii pentru această Ortodoxie ca Episcop în Germania, nu pot să mă las acuzat de lipsă de angajament față de această cauză, chiar și acum într-o situație neplăcută pentru care nici eu nici Patriarhia Ecumenică nu suntem responsabili.

Prin urmare, îi încurajez pe toți Episcopii noștri ortodocși din Germania, pe toți clericii noștri și pe toți creștinii ortodocși să continue și să întărească colaborarea noastră ortodoxă. Și, eu îi asigur pe partenerii ecumenici că angajamentul pan-ortodox – și împărtășirea ecumenică – continuă să fie în centrul acțiunii noastre mitropolitane eparhiale și al Conferinței Episcopilor noștri. Vom realiza acest lucru cu imaginație și creativitate. În unitate și pentru această unitate, inima noastră bate. Și așa înțeleg, de asemenea, și apelurile colegilor mei ruși.

Bonn, 22 martie 2019”

* Scrisoarea de răspuns în limba germană poate fi văzută la (adresa).

** În data de 23 martie 2019, a fost emisă și o decizie oficială a Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania pe această temă, publicată în paginile Lăcașuri Ortodoxe la (adresa).

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.