De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului!

Răspunzând invitației Episcopului Irineu al Americii de Răsărit, Arhiepiscopul Alexandru de Dallas și Statele din Sud (Biserica ortodoxă a Americii – OCA) i-a felicitat pe credincioșii Bisericii Sfântul Arhanghel Mihail din Akron, Ohio, la Sârbătoarea Triumfului Ortodoxiei, pe 17 martie 2019, ținând o predică memorabilă, în care a explicat cuvintele din Evanghelia după Sfântul Apostol Ioan: “Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului” (1: 50-51).

Ce vrea să spună cu adevărat pasajul care îi prezintă pe Îngerii lui Dumnezeu care se înalță și coboară asupra Fiului Omului? Ordinea corectă a cuvintelor, n-ar fi trebuit să fie cumva mai întâi coborârea și apoi urcarea? Răspunsul pentru această ambiguitate se găsește în Midrash, un comentariu antic cu privire la Scripturile Ebraice, atașat textului biblic. Explicând povestirea Scării Patriarhului Iacov [o scară care duce spre Cer, apărută într-un vis pe care Patriarhul biblic Iacov l-a avut în timpul fugii lui de la fratele său Esau, în Cartea Genezei / LO], Midrash explică modul în care, de asemenea, Îngerii mai întâi se se înalță și apoi coboară la Patriarhul Iacov în timpul somnului său: “Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.” (Facerea 28, 12). Întrebarea este: de ce ai făcut asta? De ce mai întâi urcă și apoi coboară?

Îngerii l-au privit pe Patriarhul Iacov și, în timpul somnului, i-au privit fața. [Îngerii îl însoțeau permanent pe Iacov, ca pe un om sfânt / LO]. Apoi ei își spun unul altuia: “Cunoaștem acestă față, am văzut această față înainte!”. Și, apoi, ei se înalță în Ceruri și, acolo, văd Aceeași față, la Dumnezeu Însuși. Fața omului – în acest caz, Patriarhul Iacov – era, de fapt, Chipul lui Dumnezeu.

Acesta este un fapt foarte important, pe care trebuie să ni-l amintim în această zi, când sărbătorim restaurarea închinării la sfintele icoane, a spus Arhiepiscopul Alexandru. Această viziune, în care fața lui Hristos Cel Întrupat, este Chipul unui Dumnezeu veșnic tânăr, i-a condus pe Sfinții Părinți ai Celui de-Al Șaptelea Sinod Ecumenic și pe toți ceilalți apărători ai Sfintelor Icoane, în lupta lor cu iconoclaștii. Astăzi le sărbătorim memoria, celebrând victoria adevăratei Teologii, adevăratei Hristologii, descrisă într-o scurtă explicație: “Dumnezeu a devenit om, astfel încât omul să devină Dumnezeu”.

“13 Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.14. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.15. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus”.16. Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: “Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!”17. Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: “Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!”. (Facerea, 28)

Un articol realizat pornind de la un raport al Bisericii Ortodoxe Sârbe – Eparhia Răsăriteană a Americii,

pentru Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe®: KSLCătălin