Scrisoarea Arhiepiscopului Anastasios al Albaniei, către Patriarhul Bartolomeu, privind criza din Ucraina

Într-o scrisoare trimisă pe 14 ianuarie 2019 Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, de catre Arhiepiscopul Anastasios al Tiranei și al întregii Albanii, se arată:

” La întâlnirea de la Sinodul din 4 ianuarie 2019, am citit cu atenție scrisoarea pe care Sanctitatea Voastră ne-a trimis-o pe 24 decembrie 2018 și am abordat la modul serios problema acordării autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Rezumăm, ca întotdeauna cu respect sincer și iubire sinceră, evaluarea Bisericii din Albania, în special în ceea ce privește lucrarea Duhului Sfânt.

Sunt bine-cunoscute criticile pe care le-am adresat Bisericii Ruse privind refuzul de a participa la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta. De asemenea, recent, am criticat dispoziția sa de a rupe comuniunea de tip euharistic cu Patriarhia Ecumenică. Mai exact, în scrisoarea noastră din 7 noiembrie 2018, între altele, am subliniat Preafericitului Părinte Patriarh al Moscovei, Chiril: ‘Este posibil ca decizia ierarhiei Bisericii Ruse să invalideze acțiunea Duhului Sfânt în bisericile care aparțin jurisdicției Patriarhiei Ecumenice?… Mărturisim că este imposibil să fim de acord cu astfel de decizii. Este imperativ ca Dumnezeiasca Euharistie, Taina Sfântă de neconceput și de o importanță unică, să rămână în afara oricărei dispute eclesiastice’.

Există o aceeași durere și preocupare pentru păstrarea unității Bisericii Ortodoxe, care ne obligă să ne exprimăm îndoielile noastre fundamentale în ceea ce privește validarea retroactivă a hirotoniilor oficiate de o persoană caterisită, excomunicată și anatematizată. Viața dusă de persoana care a efectuat actele în cauză, domnul Filaret Denisenko (protagonistul crizei ecleziastice din Ucraina), este revelatoare. El a fost episcop al Patriarhiei Moscovei în 1962 și a fost președinte al Departamentului pe Probleme Externe și Mitropolit al Kievului. În 1991 a solicitat autocefalia, nu de la Patriarhia Ecumenică, ci de la Patriarhia Moscovei, despre care a spus că este “Biserica Mamă”. În 1992, el a fost caterisit și excomunicat și anatematizat în 1997 de către Biserica Rusiei, membru constituent al Uneia, Sfinte, Sobornicești și Apostolească Biserică, deciziile fiind recunoscute de către toate Bisericile Ortodoxe autocefale.

În perioada în care a fost destituit și anatemizat, domnul Filaret a oficiat slujbe anti-canonice și fără ca Sfintele Taine să fie valabile. În consecință, hirotoniile pe care le-a făcut sunt nule și neavenite, lipsite de harul divin și de acțiunea Duhului Sfânt. Între acestea se numără și hirotoniile în diacon, preot si episcop, ale secretarului său, Sergiu Dumenko, Mitropolitul Epifanie de acum. În scrisoarea din 24 decembrie 2018, se menționează: ‘…restabilirea lor la aceleași grade episcopale și preoțești…’. Ne punem întrebări, date fiind acestea, despre modul; în care hirotoniile efectuate de dl Filaret, o persoană excomunicată și anatematizată, au obținut, a posteriori și fără hirotonire canonică, validarea sfântă și pecetea autentică a succesiunii apostolice.

La nivel pan-ortodox, un principiu fundamental ecleziologic arată că hirotonirile schismaticilor și ereticilor, oficiate ca ‘Sfinte Taine’ în afara Bisericii, nu sunt valabile, mai ales hirotoniile care sunt oficiate de către o persoană excomunicată, anatemizată. Suntem convinși că acest principiu de bază, indisolubil legat de doctrina ortodoxă despre Duhul Sfânt și care este temelia indispensabilă a succesiunii apostolice a Episcopilor Ortodocși, nu poate fi anulat.

Ne este dificil să înțelegem cum ceea ce este invalid și nul, ‘prin iconomie’ poate să poarte Duhul Sfânt; cum acte care constituie o blasfemie repetată împotriva Duhului Sfânt (precum invocarea domnului Filaret: ‘…rugați-vă pentru el, ca harul Duhului Sfânt să vină peste el’), sunt recunoscute retroactiv ‘prin iconomie’. În cele din urmă, este cunoscut faptul că recentul Sinod de Uniune și de alegere a unui nou primat al Bisericii din Ucraina a fost rezultatul insistenței domnului Filaret, numit acum oficial în Ucraina ‘Preasfântul Patriarh Onorific al Kievului și al Întregii Ucraine Rusești’. Pe baza tuturor celor de mai sus, ne punem întrebări pe marginea adăugării numelui Mitropolitului Epifanie în Dipticele Sfinte.

Pacifcarea căutată în rândul ucrainenilor ortodocși, care au suferit nenumărate persecuții în trecutul regimurilor ateiste, nu a fost până în prezent realizată. În măsura în care milioanele de credincioși ortodocși care se află sub omoforul Mitropolitului Onufrie (organizați, conform statisticilor din ianuarie 2018, în 12 069 de parohii cu 90 de ierarhi și un număr de 12 283 de clerici, 251 de mănăstiri și 4 412 călugări) au refuzat să participe la procesul de acordare a autocefaliei, a apărut în continuare întreruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ecumenică; odată ce, anterior, pleroma ecleziastică a țărilor (Serbia, România, Bulgaria, Georgia, Polonia, Albania, Republica Cehă și Slovacia), cărora li s-a acordat autocefalia, fusese unită.

Regretăm că neliniștile pe care noi le-am exprimat în delegația tripartită a Patriarhiei Ecumenice (iulie 2018) și în timpul întâlnirii noastre personale din Creta (octombrie 2018) au devenit realitate: în locul păcii și unității Ortodoxiei din Ucraina, pericolul unei rupturi a unității amenință Ortodoxia la nivel universal.

Pentru cei familiarizați cu mamiera elementară a istoriei schismelor bisericești și a persistenței fanatismului religios, predicțiile că turbulențele actuale și lipsa de unitate aparentă vor fi de scurtă durată și că toate Bisericile Ortodoxe autocefale vor accepta în cele din urmă noua stare a lucrurilor, nu pot fi considerate decât estimări neîntemeiate. Iar, peste acestea, prezumțiile amețitoare ale unora, conform cărora vor deveni, fără îndoială, realitate în secolul următor, ele sunt de-a dreptul cinice. Rănile grave care nu au fost tratate la timp nu se vindecă în timp. Cel mai adesea, ele se răspândesc și se dezvoltă în plăgi incurabile.

Situația astfel creată, acum necesită noi abordări și inițiative inspirate pentru a promova pacea în Ucraina și, mai presus de toate, pentru a păstra unitatea Ortodoxiei, care este subminată periculos. În acest context, noi credem cu fermitate că soluția se află în sfânta sinodalitate, care a fost evidențiată în Creta în mod clar: ‘Sinodalitatea servește unității și dirijează organizarea Bisericii, modul în care sunt luate deciziile și determină calea acesteia’ (Mesajul Sfântului și Marelui Sinod, 1).

Rămânem de părere că Sinaxele pan-ortodoxe ale Primaților și Sfântul și Marele Sinod ale Bisericii Ortodoxe sunt realizări de valoare unică în ultimele decenii, datorită eforturilor neobosite ale Patriarhiei Ecumenice și Sanctității Voastre, personal. În acord cu spiritul sobornicității Sfântului și Marelui Sinod, Biserica Ortodoxă Autocefală din Albania lansează un apel puternic către Patriarhia Ecumenică, folosindu-se de privilegiul său exclusiv de coordonator al Bisericilor Ortodoxe, pentru convocarea cât mai curând posibil a unei Sinaxe, ori a unui Sinod Pan-Ortodox, pentru a preveni pericolul evident al unei schisme dureroase care pune în pericol credibilitatea Ortodoxiei și mărturisirea ei în lumea contemporană.

Vă dorim cu putere și ne rugăm cu umilință ca Unul Dumnezeu în Treime să ne conducă pașii nostri, ai tuturor, în sensul unității Ortodoxiei. ‘Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt.’ (Romani 15,13).”