Interviu acordat de Mitropolitul Emmanuel al Franței, cotidianului grecesc To Vima

Central, Mitropolitul Emmanuel al Franței

Publicăm mai jos traducerea interviului acordat de Mitropolitul Franței, Emmanuel, din Patriarhia Ecumenică, cotidianului grecesc “To Vima” în data de 25 februarie 2019:

“– Conflictul dintre Moscova și Constantinopol asupra Ucrainei a provocat cea mai importantă și puternică declarare a viziunii romantice a Rusiei de a fi “A Treia Roma” (după căderea Constantinopolului, considerată afi A Doua Romă) de către Biserica și Statul Rus. Cum contraziceți o asemenea revendicare din partea unei țări atât de puternice și, istoric, foarte pioasă?

– Patriarhia Ecumenică a acordat autocefalia Bisericii Ucrainei, așa cum a făcut-o cu cinci secole în urmă cu Biserica Rusiei, în scopul unic de a remedia schisma care a împovărat de mulți ani poporul ortodox al țării. A făcut-o ca parte a responsabilității sale pastorale și a datoriei sale ca Biserică Mamă a poporului ucrainean, exercitându-și drepturilor sale canonice care decurg din deciziile Sinoadelor Ecumenice și din Tradiția seculară a Bisericii. Acordarea autocefaliei unei Biserici locale este un eveniment spiritual atât pentru oamenii săi credincioși, cât și pentru toată Ortodoxia. Nu este un act de revanșare sau de pedepsire a unei Biserici, de către o alta. Patriarhia Ecumenică nu a adoptat niciodată o astfel de manieră, într-un proces de o așa importanță. Întotdeauna ea înconjoară cu aceeași iubire și respectă fiecare Biserică locală. Acest lucru este bine cunoscut poporului rus, care a primit Botezul Sfânt al Constantinopolului, iar Biserica Rusiei este trup și sânge al Bisericii Mamă, de la care ea a primit propria autocefalie. A vorbi despre o “A Treia Romă” este pur și simplu o construcție ideologică ce nu are nimic de-a face cu Canoanele Sfinte, nici cu Tradiția Bisericii și, desigur, nici cu realitatea istorică, pentru că nu a existat niciodată o “A Doua Romă”, pentru ca acolo să existe o “A Treia”.

– În chestiunea Bisericii Ucrainene, Patriarhia Ecumenică este susținută, prin sprijinirea ei îndelungată, de Statele Unite, care dorește să limiteze influența Rusiei în Ucraina. Patriarhia Moscovei duce o luptă împotriva Patriarhiei Ecumenice, Vladimir Putin acționând ca purtător de cuvânt al său. Cum influențează geopolitica legăturile dintre Constantinopol și Moscova? – Așa cum am spus, Patriarhia Ecumenică a acționat cu unicul scop de a proteja interesele credincioșilor ortodocși din Ucraina, pe baza propriilor drepturi canonice și a obligației de a apăra unitatea pan-ortodoxă. Ea nu a acționat în baza intereselor personale sau a presiunii politice și nu a fost, cu siguranță, influențată de competițiile politice și de interesele geopolitice. Patriarhia Ecumenică a luat în considerare în mod exclusiv interesele credincioșilor ucraineni și dreptul lor la păstrarea unității, de a-și gestiona treburile ecleziastice interne. Vă reamintesc că acest drept a fost revendicat și primit de Biserica Rusă, urmată de Bisericile Greciei, Serbiei, României, Poloniei, Albaniei, Bulgariei, Georgiei, Cehiei și Slovaciei. În toate aceste cazuri, Patriarhia Ecumenică a răspuns într-un spirit de sacrificiu, pentru a preveni schismele și pentru a proteja unitatea pan-ortodoxă, în calitatea ei de Biserică Mamă a acestor popoare.

– Vladimir Putin l-a atacat personal pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, pentru o pretinsă mituire de către Președintele ucrainean Poroșenko în vederea acordării autocefaliei Ucrainei, iar el spune că Bartolomeu și-a pierdut drepturile sale și statutul de ‘primus inter pares’, din cauza Ucrainei. Ce răspunde Patriarhia Ecumenică?

– Fără a dori să comenteze fiecare declarație în parte, este adevărat că Sanctitatea Sa a făcut obiectul unor critici cu totul nedrepte, din fericire din partea a foarte puțini oameni – critici care, în unele cazuri, au fost însoțite de caracterizări extrem de defăimătoare și de ofensatoare. În orice caz, cei care judecă sunt, de asemenea, judecați. Patriarhia Ecumenică, ce arată întotdeauna respectul față de fiecare persoană, știe să sprijine și să ierte. Ea întotdeauna arată, prin cuvinte și acțiuni, o lucrare în folosul Bisericii și a întregii societăți, fără a se concentra asupra amărăciunii personale. Uneori, într-o familie, copiii nu pot aprecia interesul binevoitor și dezinteresat al părinților lor, în explicarea anumitor decizii necesare luate de aceștia. Acest lucru nu schimbă relația dintre ei și nici nu reduce interesul părinților față de copil. Amintiți-vă de Pilda Fiului Risipitor. Dragostea părinților pentru fiul său, chiar și atunci când a rătăcit, nu a dispărut niciodată și a îndurat totul. Apoi va veni un moment în care copilul va înțelege această dragoste și motivele deciziilor părinților. În această dispoziție tandră și această iubire dezinteresată, Patriarhia Ecumenică, drept Biserică Mamă, gestionează relațiile sale cu toate celelalte recente Biserici autocefale, care sunt trup din trupul său și au primit autocefalia, ceea ce înseamnă dreptul de a-și gestiona problemele interne. Această relație de dragoste, îngrijire, sensibilitate, nu poate fi inversată, deoarece rolul, drepturile și obligațiile canonice ale Patriarhiei Ecumenice nu sunt afectate de simplul fapt că o Biserică-Fiică o contestă din propriile sale motive și în propriile sale scopuri. Deciziile Sinoadelor Ecumenice nu pot fi contestate de obiective trecătoare și de ambiții personale, pentru că amenință unitatea pan-ortodoxă, pentru care Tronul Ecumenic a făcut nenumărate sacrificii în garantarea ei de-a lungul secolelor. Ea slujește întotdeauna acestei unități, fără a se teme de nimic și lucrează în mod constant pentru binele Ortodoxiei.

– Conflictul eclezial riscă să răcească relația caldă istorică dintre popoarele grec și rus. Cum intenționați să gestionați acest lucru?

– Biserica lui Hristos (a Constantinopolului) a arătat întotdeauna dragostea sa și solicitudinea credinciosului popor rus, care, după cum am spus, a primit Credința Creștină Ortodoxă, Botezul Sfânt, alfabetul și, mai târziu, în condiții bine cunoscute, autocefalia Bisericii din Constantinopol. În timp, o puternică legătură spirituală s-a dezvoltat între popoarele rus și grec. Această relație onestă și reciprocă între cele două popoare a fost întotdeauna și va fi întotdeauna întărită de Patriarhia Ecumenică, ce se îngrijește și îi ține la sânul său pe toți fiii ei în mod egal. Ortodoxia este ca un mozaic din multe culori, în care fiecare piesă are valoare și importanță deosebită în alcătuirea rezultatului final.

– De ce ucrainenii caută autocefalia și independența față de Moscova și de ce i-au trebuit Patriarhiei Ecumenică decenii să reacționeze? Ce schimbare explică schimbarea și momentul acordării tomosului, declarării și recunoașterii autocefaliei Bisericii din Ucraina? Cum vă descurcați cu alte formațiuni bisericești ortodoxe concurente din țară, care sunt pro-ruse? Vă îngrijorează că, după cum unii se tem, ar putea exista un război civil ecleziastic între cele două părți?

– Istoria mărturisește faptul că poporul ucrainean nu s-a distanțat niciodată de Biserica Mamă a Constantinopolului, de unde a primit Botezul Sfânt și Credința Ortodoxă. El a simțit întotdeauna această legătură de neînchipuit și a manifestat-o ​​în timp în diferite moduri. În secolul al XX-lea, el s-a întors adesea către Patriarhia Ecumenică, cerând autocefalia. În ultimii 30 de ani, aceste apeluri au devenit mai frecvente și mai intense. La rândul său, Patriarhia Ecumenică, în ciuda diferitelor dificultăți și condiții istorice și politice specifice, nu a fost niciodată indiferentă față de poporul ucrainean și prieten al lui Hristos și a urmărit întotdeauna cursul și provocările cu care el se confruntă, în special după 1991, când diviziunea ecleziastică din țară a luat proporții mai mari. În ultimii ani, având în vedere evoluția situației, a existat o nevoie clară de a face față diviziunii care a încercat milioane de creștini ortodocși din țară. De aceea, în aprilie, Patriarhia Ecumenică a decis să accepte cererea poporului ucrainean de autocefalie. Dorința Bisericii Mamă – repet, nu s-a acționat pe baza propriilor interese sau din cauza presiunii politice – a fost aceea de a rezolva o problemă persistentă și ecleziastică, pentru ca întreg poporul ucrainean ortodox să beneficieze de autocefalie. Desigur, este un proces care necesită manifestarea unui spirit de dragoste, reconciliere și comunicare între credincioșii de toate părțile. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei nou înființate, Mitropolitul Epifanie al Kievului, și ierarhia Bisericii deja acționează, după cum Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic i-a îndemnat, în acest spirit de iubire și pace cu toții, fără excepție sau distincție. Aceasta este singura modalitate sigură de a evita posibilele tensiuni și de a restabili unitatea mult dorită a trupului Bisericii din Ucraina.

– Patriarhii Bartolomeu și Chiril s-au cunoscut reciproc de zeci de ani și a fost clar pentru ambii Primați în ce direcție mergeau. Cum a fost afectată această relație de durată, de confruntarea asupra Ucrainei?

– Este un fapt știut că ambii Primați s-au cunoscut reciproc de mult timp și, în multe cazuri, au avut ocazia să facă schimb de opinii și să coopereze. Rezolvarea problemei ecleziastice ucrainene nu are totuși legătură cu relația personală și cu comunicarea celor două personalități ecleziastice. Este mai degrabă o chestiune de remediere a diviziunilor corpului ecleziastic din Ucraina și de refacere a unității sale. Când milioane de credincioși sunt în afara comuniunii bisericești, împotriva voinței lor, și fac apel la Biserica-Mamă să aibă grijă de ei, apare obligația de a face totul pentru a ajuta și a restabili relația euharistică și liturgică a acestora cu Biserica.”