Scrisoarea Patriarhului Irineu al Serbiei către Patriarhul Bartolomeu, privind solicitarea de recunoaștere a noii Biserici din Ucraina

Într-o scrisoare adresată Patriarhului Bartolomeu de către Patriarhul Serbiei, Irineu, a fost exprimată poziția Bisericii Ortodoxe Sârbe privind problema ucraineană. Vă oferim mai jos traducerea acesteia:

“Belgrad, 6 februarie 2019

Cu îngrijorare, în urma scrisorii din 24 decembrie 2018 cu numărul de ordine 1119, privind acțiunile Voastre în Ucraina

Sanctitatea Voastră,
În urma primirii scrisorii Sanctității Voastre, din 24 decembrie anul trecut, cu Nr de protocol 1119, prin care ați comunicat persoanei noastre umile ceea ce ați realizat în Ucraina în legătură cu problemele existente acolo și prin care ne cereați nouă și Bisericii noastre acceptarea acestor acte și a măsurilor luate, procedăm așa cum ar trebui, și cu conștiință, la a vă oferi acest răspuns. Cu toate acestea, anterior, Vă reamintim că poziția Bisericii noastre a fost exprimată în unanimitate, la modul cel mai oficial și responsabil, printr-un comunicat al Adunării Episcopilor noștri, remis de la început Sanctității Voastre, înainte de existență opoziției altor Biserici autocefale surori, însă am fost onorați de dumneavoastră cu o tăcere mormântală privind primirea scrisorii noastre, care nici măcar nu a fost confirmată. În același fel s-a întâmplat și cu apelul care a urmat, sau mai degrabă cu strigătul îndurerat al Sfântului Sinod permanent, precum și cererea noastră frățească, din timpul întâlnirii și coslujirii noastre la Salonic la care nu v-ați grăbit, de a asculta vocea majorității Primaților și Sinoadelor Bisericilor locale care împărtășesc Credința Ortodoxă, atunci când se ia în considerare problema sinodalității, la modul pan-ortodox și în nici un caz unilateral și pe cont propriu.

Ca răspuns la solicitarea dumneavoastră, Sanctitatea Voastră, nu ne vom opri asupra punctelor slabe sau fără nici o bază argumentată, prin care motivați și justificați acțiunile Voastre în cauză și ale Sinodului Voastru Sfânt, care au fost deja expuse în scrisoarea ierarhilor noștri. Prin urmare, vom prezenta, mai degrabă aparent, noutăți privind întreaga chestiune, la o nouă revizuire a acesteia după noi date, și vom proceda la formularea poziției și atitudinii noastre, după cum urmează:

1. Biserica Ortodoxă Sârbă nu recunoaște „intruziunea“ dvs. în mod clar non-canonică pe teritoriul canonic al Preasfintei Biserici Ortodoxe Ruse, a cărei Mitropolie a Kievului nu mai poate fi identificată, nici în cel mai mic grad, cu “Ucraina” actuală, care este alcătuită din zeci de alte eparhii. Orașul Kiev a fost transmis, din 1686, Patriarhiei Moscovei, ceea ce reiese din documentele Patriarhului Constantinopolului Denis al IV-lea și ale succesorilor săi, din „Taktika“ „Syntagma“, “Diptice”, „Calendare“, „Almanahurile“ care au apărut de atunci nu numai în alte Biserici, ci și în Patriarhia Constantinopolului, și chiar din declarațiile Voastre personale de până în aprilie anul trecut.

2. În același timp, nu recunoaștem „Biserica din Ucraina“, care a fost declarată autocefală dar este inexistentă canonic, care, în realitate, a fost impusă prin forță, reprezentând o „confederație“ artificială a facțiunilor schismatice ucrainene (ce se opun, deja, din nou una celeilalte și se îndreaptă irezistibil spre divizare). Schismaticii au rămas schismatici. Schismaticii pentru o zi sunt pentru totdeauna schismatici, cu excepția cazurilor de convertire sinceră și de penitență profundă. Singura Biserică pe care Biserica Sârbă o cunoaște și o recunoaște este Biserica Ortodoxă Ucraineană condusă de Preafericitul Părinte Mitropolit al Kievului și al Întregii Ucraine, Onufrie.

3. Rezultă că noi nu recunoaștem „Consiliul“ de la Kiev, numit în mod greșit „de Reunificare“, ce nu a implicat niciun ierarh al Bisericii Ortodoxe canonice Ucrainene (în ziua de dinainte i-ați primit pe Alexandru Drabinko și Simeon de Vinnitsa în Preasfânta Voastră Biserică, fără permisiunea canonică a Bisericii lor). Scenele care au înconjurat climatul și culisele acestei adunări ciudate, ca să nu ne exprimăm mai dur, Vă sunt cunoscute, ca și nouă. De asemenea, propunem să trecem peste ele! Acesta este, credem noi, un pseudo-consiliu anti-unificator, separator și divizor, care sapă mai adânc groapa slăbirii și dezintegrării țării nefericite a Ucrainei. Din toate aceste motive, Biserica Sârbă consideră aceste decizii ca fiind anti-canonice, invalide și, prin urmare, în niciun caz obligatorii pentru ea.

4. Nu recunoaștem ierarhia schismatică drept ierarhie ortodoxă, și clerul schismatic drept cler ortodox, ca și pe toți cei ce aparțin clanului Denisenko care au primit „existența“ lor de la un ierarh dezbrăcat de rangul său, excomunicat din Biserică, anatemizați (fapt pe care l-ați recunoscut oficial și dumneavoastră, la acel moment), membrii clanului Maletici fiind și ei lipsiți de succesiune apostolică și de preoție, în general. Niciun document, Sanctitatea Voastră și dragă frate în Hristos, nu poate transforma ceea ce era, în ceea ce nu era, și ceea ce nu exista, în existență. Prin urmare, noi nu recunoaștem pe dl Doumenko (Epifanie) drept arhiereu, cu atât mai puțin drept Primat al unei Biserici autocefale (în această din urmă calitate nu a fost recunoscut nici măcar de către „părintele său duhovnicesc“, domnul Denisenko, „adevăratul primat” în viață, care în plus este și “patriarh”).

5. În cele din urmă, suntem obligați, conform canoanelor, să recomandăm ierarhilor și membrilor respectabili ai clerului să se abțină de la comuniunea liturgică și canonică nu numai cu mai-sus-menționatul Epifanie (Doumenko) și cu cei care sunt cu el, ci, de asemenea, cu cei care coslujesc și sunt în comuniune cu el, ierarhi și clerici, conform principiului canonic că unul care se împărtășește cu cei excomunicați devine el însuși excomunicat.

În concluzie, Noi deplângem și plângem unitatea distrusă a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Sobornicești, cerându-Vă din nou, îndemnându-Vă și implorându-Vă, Sanctitatea Voastră, să revizuiți deciziile luate până în prezent și să restabiliți dragostea binecuvântată anterioară, precum și unitatea Bisericilor locale ale lui Dumnezeu, pentru că nimic nu este mai necesar și mai prețios decât dragostea dintre frați, pacea și înțelegerea.

Acestea fiind spuse, rămânem, cu dragoste și respect, fratele Voastru în Hristos,

+ Irineu de Peć, Belgrad și Karlovci, președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe”