Situația Bisericii Ortodoxe din Macedonia. Va urma acordarea unui nou tomos de autocefalie de către Biserica din Constantinopol?

Episcopul așa-zisei “Biserici Macedonene” își exprimă speranța că Biserica schismatică din Skopie va fi următoarea căreia i se va acorda Tomosul de Autocefalie de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Potrivit afirmațiilor site-ului informativ mkd.mk, Episcopul Timotei al Bisericii schismatice din Skopie a subliniat că Biserica își pune speranța în Patriarhia Ecumenică.

El a adăugat că nu se va grăbi să recunoască Biserica Autocefală a Ucrainei și că părerile pe marginea întrebării, dacă recunoașterea Bisericii Ucrainei ar trebui să fie legată de eforturile de recunoaștere a Bisericii schismatice de la Skopie de către Patriarhia Ecumenică, sunt divizate.

De fapt, în ceea ce privește numele Bisericii, Episcopul a spus, citat de publicația grecească Romfea, că nu va accepta schimbarea numelui, subliniind: “Acordul de la Prespa nu ne obligă să ne schimbăm numele. Biserica nu este finanțată de la bugetul de stat. Nu schimbăm numele”.

Reamintim, pe aceeași temă, din ARHIVA știrilor Lăcașuri Ortodoxe:

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului s-a întâlnit cu liderii politici și religioși din Bosnia-Herțegovina și Macedonia, pe 10 și 11 aprilie 2018. Sanctitatea Sa a folosit această ocazie, pentru a aborda problema acordului Bisericii Ortodoxe Bulgare vizând ajutarea în recunoașterea canonică și obținerea autocefaliei Bisericii Macedonene (schismatice, care s-a desprins de Patriarhia Sârbă).

Biserica Ortodoxă Macedoneană, desprinsă de Biserica Ortodoxă Sârbă, a solicitat Bisericii Ortodoxe Bulgare, în noiembrie 2017, să accepte rolul de Biserică-Mamă și să mijlocească în numele ei pe lângă celelalte Biserici autohtone locale pentru a restabili comuniunea cu Biserica Ortodoxă. Biserica Ortodoxă Bulgară a decis, în 27 noiembrie, să-i ajute pe macedoneni, fapt care a provocat reacții grave din partea Bisericilor din Serbia și Grecia.

Pe 10 aprilie 2018, Mladen Ivanic, Președintele Bosniei și Herțegovinei, și Președintele Gjorge Ivanov, al Macedoniei, au fost primiți călduros de către Patriarhul Bartolomeu, în Fanar, la tronul patriarhal al Constantinopolului. Primatul s-a întâlnit, de asemenea, în privat, cu Președintele macedonean, cu soția și fiul său, cu diferite personalități și cu Ambasadorul macedonean la Ankara, discutând diverse subiecte și schimbând daruri de Paști, după cum se arată într-un raport al publicației Orthodoxie.

Ulterior, un grup de profesori și studenți ai Seminarului Teologic Sfântul Clement de Ohrid, din Skopje, Macedonia, au fost primiți de Patriarhul Ecumenic. Între altele, conform Orthodox Christianity, Sanctitatea Sa a abordat subiectul deciziei recente a Bisericii Ortodoxe Bulgare de a deveni Biserică-Mamă a Bisericii Macedonene și de a ajuta în stabilirea comuniunii cu Biserica Ortodoxă. În acest sens, acesta a subliniat rolul istoric al Patriarhiei de Constantinopol ca Biserică-Mamă pentru toți credincioșii ortodocși din Balcani.

“Vă spun acest lucru, pentru că vreau să fiu perfect sincer cu dumneavoastră”, a început Patriarhul, “această decizie a Bisericii surori a Bulgariei a fost greșită. Ea nu ajută, Complică lucrurile. Biserica-Mamă a tuturor popoarelor din Balcani este Constantinopolul. Aceasta este adevărata istorie. Ceea ce se discută aici, este o mamă fictivă”, a declarat fără echivoc Patriarhul Bartolomeu.

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice discutase anterior, emițând o declarație după sesiunea ordinară din 7-9 februarie, în care amintea că acțiunile Bisericii Ortodoxe Bulgare în această zonă nu respectă canoanele. „Bulgaria nu poate ajuta accesul la canonicitate, în relațiile normale, al altor Biserici. Trebuie să existe sinceritate și onestitate în relațiile inter-ortodoxe“, a adăugat Patriarhul.

Făcând o paralelă cu Sinodul din Creta din vara anului 2016, Sanctitatea Sa a vorbit despre deciziile Bisericilor din Antiohia, Bulgaria, Georgia și Rusia de a nu participa la acesta, spunând că “cele patru Biserici nu demonstrează onestitate și sinceritate, de vreme ce am fost de acord și am semnat deciziile împreună”, referindu-se la întâlnirea Primaților ortodocși din ianuarie 2016 la Chambésy, în care textele și regulile de funcționare a Sinodului fuseseră aprobate.

După aceste observații, Patriarhul i-a încurajat pe elevi să viziteze Constantinopolul regulat, subliniind încă o dată rolul istoric al Patriarhiei Ecumenice: „Să știți că noi vă iubim. Veniți oricând doriți, în acest frumos oraș istoric, în care se află sediul Bisericii-Mamă, de unde și voi și toate popoarele din Balcani și Rusia ați primit botezul și lumina credinței creștine”.

La rândul său, IPS Mitropolitul Ilarion (Alfeiev), din cadrul Departamentului de Relații Externe al Patriarhiei Moscovei a subliniat rolul important al Bisericii Ortodoxe Sârbe în această privință: „Suntem convinși că soluționarea problemei Bisericii Macedonene ar trebui să fie rezolvată în cadrul canonic, și este de neconceput să fie ignorat, în acest proces, rolul principal al Bisericii Ortodoxe Sârbe, de care Biserica Macedoneană s-a separat acum 50 de ani”.

ISTORIC: Mitropolia Ortodoxă canonică din Skopie, de sub Patriarhia Sârbă

Mitropolia canonică din Skopie este o eparhie ortodoxă răsăriteană, aflată în prezent sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ortodoxe de Ohrid, o ramură autonomă și canonică a Bisericii Ortodoxe Sârbe din Macedonia de Nord. Tronul său se află în Skopje. Este o eparhie mitropolitană a Arhiepiscopiei Ortodoxe de Ohrid, condusă de Arhiepiscopul Jovan Vraniškovski de Ohrid, care este de asemenea numit: Mitropolit de Skopie.

Tronul episcopal din Skopje este unul dintre cele mai vechi Tronuri din regiune. Numele modern al orașului Skopje a fost derivat din numele predecesorului său, vechiul oraș roman Scupi. Acesta a fost unul dintre cele mai importante orașe din provincia romană Moesia Superior și, de la sfârșitul secolului al III-lea, capitala provinciei sale succesoare Dardania. Episcopia antică din Scupi a fost situată în apropierea orașului modern Skopje, unde au fost găsite și excavate rămășițele bazilicii episcopale. Data exactă a înființării Episcopiei de la Scupi nu este cunoscută, dar a existat deja la începutul secolului al IV-lea. În acel timp, episcopul străvechiului Scupi era Mitropolitul din Dardania.

După divizarea Imperiului Roman în anul 395, orașul Scupi și restul Dardaniei au rămas parte din Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiului Bizantin. Până la începutul secolului al VI-lea, Tronul Episcopal de Scupi se afla deja sub jurisdicția ecleziastică supremă a Arhiepiscopiei din Salonic. În anul 535, prin decretul împăratului Iustinian I (527-565), a fost transferat Arhiepiscopiei nou create a lui Justinian Prima. Stăpânirea bizantină în acea regiune s-a prăbușit în cele din urmă, la începutul secolului al VII-lea, iar viața Bisericii a fost reînnoită mai târziu după creștinarea sârbilor.

După succesul campaniilor bizantine din 1018 și restabilirea dominației imperiale în țările bulgară și sârbă, prin ordinul împăratului Vasile al II-lea, o Arhiepiscopie autonomă de Ohrid a fost creată în anul 1019, sub jurisdicția ecleziastică supremă a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Cartele imperiale din 1019 și 1020 menționează Episcopia de Skopie printre eparhiile aflate sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Ohrid. În 1282, regiunea Skopie a fost încorporată în Regatul Serbiei, iar Tronul din Skopie a fost plasat sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Sârbe. În 1346, Episcopul de Skopie a primit titlul onorific de Mitropolit, cu ocazia proclamării Patriarhiei Sârbe. În 1392, orașul a fost cucerit de turcii otomani și imediat după aceea Tronul a fost returnat jurisdicției Arhiepiscopiei de Ohrid.

În 1557, când a fost restaurată Patriarhia Sârbă de Peć, Mitropolia de Skopie a fost returnată jurisdicției ei ecleziastice. Eparhia din Skopie a fost una dintre cele mai importante ale Patriarhiei Sârbe. În 1711, Mitropolitul Atanasije I de Skopie a fost ales Patriarh Sârb. În 1747, Mitropolitul Atanasije al II-lea de Skopie a fost ales și el Patriarh sârb. Din anul 1766, când Patriarhia Sârbă a fost desființată, Eparhia de Skopie a intrat sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. În 1912, Armata Sârbă a eliberat Skopje de dominația otomană. Curând după aceea, au fost inițiate negocierile cu Patriarhia de Constantinopol și, în 1920, întreaga regiune a fost din nou returnată jurisdicției Bisericii Ortodoxe Sârbe. În 1930, Mitropolitul Varnava Rosić de Skopie a fost ales Patriarh Sârb.

În 1959, Biserica Ortodoxă Sârbă acorda autonomie ecleziastică eparhiilor din Republica Macedonia. După proclamarea unilaterală și necanonică a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Macedonene în 1967 (schismatică), ordinea ecleziastică a fost perturbată pentru mult timp. Când Macedonia și-a proclamat independența față de Iugoslavia, în 1992, Biserica Ortodoxă Sârbă a decis să pună toate eparhiile din FYRM (Macedonia – Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) sub administrare specială. În 1993, episcopul auxiliar Jovan Mladenovic de Tetovo (regiunea Polog, de lângă Skopie) a fost numit administrator al tuturor eparhiilor din Macedonia de Nord. În anul următor, el a fost transferat la un alt Tron, iar administrația eparhiilor din FYRM a fost dată Episcopului Pahomije Gačić de Vranje. În 2002, Eparhia de Skopie a fost plasată sub conducerea Episcopului Jovan Vraniškovski de Veles, în calitate de Exarh al Patriarhului Sârb. În 2005, acesta a fost confirmat ca Arhiepiscop de Ohrid și Mitropolit de Skopie.

Atacul asupra Arhiepiscopului Jovan de Ohrid

Jovan Vraniškovski (născut pe 28 februarie 1966), numit Jovan al VI-lea, este un Episcop ortodox sârb, în ​​prezent lide al Arhiepiscopiei Ortodoxe de Ohrid, o Biserică autonomă care s-a desprins de Biserica Ortodoxă Macedoneană nerecunoscută (schismatică) în anul 2002, pentru a cere reunificarea cu Biserica Ortodoxă Sârbă și cu celelalte Biserici Ortodoxe.

Zoran Vraniškovski s-a născut în Bitola, Macedonia, Republica Federativă Iugoslavia. A studiat la Facultatea de Construcții din Skopie, a absolvit în 1990 și s-a înscris în același an la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Belgrad. A absolvit, în iunie 1995, și apoi a început studiile de masterat. Începând cu anul 2008, a studiat și pentru doctorat, lucrând la o teză de doctorat cu tema “Unitatea Bisericii și problemele ecleziologice contemporane”.

Vraniškovski a fost tuns călugăr cu numele Jovan (Ioan) în februarie 1998. Curând după aceea a fost hirotonit diacon și apoi preot. În iulie 1998, a fost hirotonit Episcop, cu titlul de Episcop de Dremvița și a fost desemnat pentru a fi Vicar al Episcopului de Prespa și Pelagonia.

În martie 2000, a fost ales Episcop al Eparhiei Veles.

În încercarea de a-și restabili statutul său canonic și de a obține recunoașterea din partea Bisericilor Ortodoxe, Biserica Ortodoxă Macedoneană schismatică a negociat cu Biserica Ortodoxă Sârbă din care a fost separată de la auto-declararea autocefaliei sale în 1967. Aceste negocieri au dus la un acord semnat la Niš, în iunie 2002, cunoscut astfel ca Acordul Niš, semnat de toți Episcopii ambelor delegații. Episcopii delegației Bisericii Ortodoxe Macedonene au fost expuși criticilor severe pentru semnarea acestui acord și, deși au încercat să-l apere pentru o perioadă scurtă de timp, a fost curând respins de propriul Sinod.

Patriarhul de Peć i-a chemat apoi pe toți episcopii, clericii, monahii și credincioșii Bisericii Ortodoxe Macedonene să intre în unitatea liturgică și canonică cu Biserica Ortodoxă Sârbă. Episcopul de Veles, Jovan Vraniskovski și toți preoții din Veles au fost de acord să răspundă acestei chemări și toți au semnat un document-acord.

Pe 24 mai 2005, Jovan Vraniškovski a fost confirmat de Patriarhul de Peć, în calitatea ca Arhiepiscop de Ohrid și Mitropolit de Skopie, conform cu Acordul de la Niš. În aceeași zi, a avut loc un anunț al Patriarhului și al Tomosului pentru autonomie al Arhiepiscopiei de Ohrid, cu Arhiepiscopul Ioan ca președinte al Sfântului Sinod al Episcopilor.

Reacțiile statului
La câteva zile după ce a intrat în unitatea liturgică și canonică cu Biserica Ortodoxă Sârbă, Vraniškovski a fost expulzat din sediul Mitropoliei împreună cu comunitatea monahală care vietuia cu acesta.

De atunci, el a fost reținut de autoritățile naționale macedonene de mai multe ori, pe baza unor diverse acuzații. În 2003 a fost condamnat la cinci zile de închisoare pentru “tulburarea ordinii publice și a păcii și opunere de rezisteță în fața unui ofițer de poliție”, după ce a încercat să facă un botez într-o biserică a Bisericii Ortodoxe Macedonene naționale.

În 2004 a fost condamnat la 18 luni de închisoare, pentru “instigare la ură, la discordie și la intoleranță etnică și religioasă”. Verdictul a preizat că condamnarea s-a bazat pe trei puncte: 1) a scris un text într-un calendar religios, în care a calomniat Biserica Ortodoxă Macedoneană; 2) a acceptat să fie numit Exarh al Arhiepiscopiei de Ohrid în Macedonia și a participat la hirotonia Episcopilor Ioachim și Marcu și 3) a oficiat o slujbă religioasă într-un apartament deținut de părinții săi. El a fost întemnițat pe 26 iulie 2005 și a fost condamnat la 220 de zile de închisoare, iar Curtea Supremă a declarat ultimele două dintre aceste trei puncte neconstituționale, iar sentința sa a fost redusă la 8 luni.

În 2006 a fost din nou judecat și condamnat la 2 ani de închisoare, sub acuzația de delapidare a unei donații de 57.000 de euro. Inițial, Curtea a respins rechizitoriul, dar Curtea de Apel a returnat cauza pentru o nouă procedură de judecată. În cel de-al doilea proces, inculpații au fost achitați, dar Curtea de Apel a returnat cazul pentru un al treilea proces. În cel de-al treilea proces, ambii inculpați au fost găsiți vinovați, iar în calitate de al doilea inculpat, Jovan Vraniškovski a fost condamnat la 2 ani de închisoare, primul inculpat fiind condamnat la închisoare de 1 an și 3 luni. El a fost închis pe 8 august 2006.

Jovan Vraniškovski s-a confruntat cu un ordin de reținere pentru o a treia rejudecare a celui de-al treilea caz în care a fost achitat inițial de Tribunalul Veles, din aprilie 2006, fiind acuzat pentru sustragerea a 324.000 de euro din fondurile Bisericii Ortodoxe Macedonene în timp ce era Episcop al acesteia. Cazul a fost returnat Tribunalului Veles pentru rejudecare de către Curtea de Apel din Skopie și a fost achitat pentru a doua oară în aprilie 2007. Pe 14 noiembrie 2007, Curtea de Apel din Skopie a returnat acest caz Curții din Veles, pentru un al treilea proces. Avocatul lui Vraniškovski a afirmat că nici el, nici Vraniškovski, nu au fost chemați să se prezinte în instanță pentru a depune mărturia în cauză. Pe 17 martie 2008, instanța din Veles a emis un ordin de arest pentru Vraniškovski, pentru că nu a fost prezent în instanță.

Arhiepiscopul Jovan Vraniškovski și alți membri ai Arhiepiscopiei Ortodoxe de Ohrid au fost atacați fizic în mai multe rânduri, iar bisericile pe care le-au construit sau le-au folosit au fost distruse.

Reacții internaționale
Amnesty International l-a găsit pe Arhiepiscopul Jovan ca fiind Prizonier pe motive de conștiință.

Misiunea SUA la OSCE, în raportul său, a declarat că Statele Unite sunt îngrijorate că detenția lui Vraniskovski, din ianuarie, și procesul său în curs pot fi disproporționate față de presupusele lui infracțiuni, încălcând libertatea sa de religie. Credem că guvernele ar trebui să evite implicarea în dispute religioase.

Freedom House, vorbind despre a doua închisoare a lui Jovan Vraniskovski, a declarat că a fost arestat din nou… pentru legăturile sale cu Biserica Ortodoxă Sârbă. Raportarea despre prima închisoare, a Freedom House, scrie că acuzația se baza pe faptul că el a oficiat un botez și slujbe bisericești în apartamentul său. Amnesty International l-a declarat prizonier pe motive de conștiință. În publicațiile Freedom House, Macedonia a avut parte de o tendință descendentă datorită unei creșteri a hărțuirii liderilor diferitelor grupuri religioase.

Comisia pentru Securitate și Cooperare în Europa a relatat că oficialii macedoneni, ca răspuns la disputa ecleziastică privind statutul Bisericii Ortodoxe Macedonene, au supra-reacționat și au constatat că sentința de închisoare de 18 luni este excesivă și nejustificată.

Bisericile Ortodoxe au reacționat și ele privind încarcerarea Arhiepiscopului Jovan și au făcut apel pentru eliberarea sa.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului a trimis o scrisoare Primului Ministru al Republicii Macedonia, cerând eliberarea imediată a arhiepiscopului Jovan. Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei a trimis o scrisoare Președintelui Republicii Macedonia, cerând eliberarea imediată a Arhiepiscopului Jovan.

Sfântul Sinod al ierarhilor Bisericii din Grecia a exprimat un protest sever pentru eliberarea din închisoare a Arhiepiscopului Jovan și pentru respectarea libertății religioase în Republica Macedonia.

Sfânta Comunitate a Muntelui Athos a trimis o scrisoare de sprijin Arhiepiscopului Jovan, semnată de toți reprezentanții și de stareț care se află în Adunarea comună a celor douăzeci de mănăstiri sfinte ale Sfântului Munte Athos.

Conferința Permanentă a Episcopilor Ortodocși Canonici din cele două Americi a condamnat închiderea Arhiepiscopului Jovan de către Republica Macedonia și a cerut eliberarea sa.

Mitropolitul Herman al Bisericii Ortodoxe din America a cerut eliberarea Arhiepiscopului Jovan de Ohrid.

Ulterior, Biserica Ortodoxă Sârbă a declarat în repetate rânduri că nu va începe negocierile cu Biserica Ortodoxă Macedoneană până când Arhiepiscopul Ioan nu va fi scos din închisoare.

Eliberarea Arhiepiscopului Ioan era deja așteptată pe 25 decembrie 2014, când în mod tradițional Președintele Macedoniei, Georgi Ivanov, în semn de sărbătoare a Anului Nou, semnează decrete privind iertarea prizonierilor. Dar atunci Arhiepiscopul Ioan nu a fost inclus în lista celor 24 de arestați grațiați.

Pe 28 ianuarie 2015, Arhiepiscopul Ioan a fost vizitat în închisoarea Idrizovo, cu binecuvântarea Primaților Bisericilor Rusă și Sârbă, de Episcopul Irineu (Bulovic) de Baci, însoțit de Arhimandrit Filip.

Pe 9 ianuarie 2015, o instanță din Skopie a luat o decizie cu privire la eliberarea în avans a Arhiepiscopului Ioan. Curtea a luat în considerare faptul că Arhiepiscopul Ioan a petrecut mai mult de jumătate din termenul stabilit în închisoare (3 ani întregi, din cei 5 ani și jumătate), precum și comportamentul său exemplar. Dar reprezentanții Curții Macedonene au susținut că această decizie nu este o scuză pentru Arhiepiscopul Ioan și i-au reamintit că a fost condamnat “pentru acțiuni de natură coruptă”.

Pe 2 februarie 2015, conform cu decizia Tribunalului din Skopje, a fost eliberat din închisoarea Idrizovo.

Pe 8 februarie 2015, la invitația Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, și cu binecuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Serbiei, Irineu, Arhiepiscopul Ioan de Ohrid a ajuns în Rusia pentru tratament medical.

Revenind asupra știrilor de ultimă oră, de la începutul articolului de față, în aceste zile, Episcopul așa-zisei “Biserici Macedonene” și-a exprimat speranța că Biserica schismatică din Skopie va fi următoarea căreia i se va acorda Tomosul de Autocefalie de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, după Biserica Ortodoxă din Ucraina…

ARTICOL apărut în Revista MONITOR Lăcașuri Ortodoxe – februarie 2019

Pentru Lăcașuri Ortodoxe® 2019: KSLCătălin

Bibliografie suplimentară:
Wikipedia 1 și 2