Comunicat oficial al Bisericii Ortodoxe din Cipru, vizavi de Autocefalia Bisericii Ucrainei (integral)
“Sfântul Sinod al Bisericii Ciprului s-a întâlnit astăzi, luni optsprezece februarie 2019, în cadrul unei reuniuni speciale sub președinția Preafericitului Părinte Arhiepiscop al Ciprului, Arhiepiscopul Hrisostom, și a discutat amplu subiectele privind autocefalia Bisericii Ucrainene; această temă, având în vedere maniera în care a evoluat, este legată de unitatea în sânul Bisericii Ortodoxe.
Având în vedere responsabilitățile Bisericii Ciprului, ca una dintre cele mai vechi Biserici autocefale cu o decizie de autocefalie a unui Sinod Ecumenic – privitor la ansamblul Bisericii Ortodoxe, departe de orice relație filogenetică și de interferență în instanțele de judecată și de drept, și fără a urmări un anume beneficiu, Sfântul Sinod a decis să expună considerațiile sale cu privire la pozițiile de principiu care trebuie să guverneze relațiile Bisericilor Ortodoxe, cu convingerea proprie că respectarea acestor principii poate conduce la soluționarea crizei.
1. Odată cu dobândirea independenței naționale, fiecare națiune are dreptul să solicite și autocefalie ecleziastică. Acest lucru este, de asemenea, garantat de Sfintele Canoane (se obișnuiește ca problemele ecleziastice să fie legate de problemele politice). 2. Dacă sinceritatea este o condiție sine qua non pentru o bună coexistență între credincioși, în vederea unor relații reciproce sporite, cu atât mai mult trebuie ca aceasta să existe în special în contextul relațiilor dintre Biserici. Prin urmare, în ce mod relația dintre Bisericile noastre este stabilă și sinceră, odată ce, în ciuda deciziilor unanime ale reuniunilor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe din 2014 și 2016 vizavi de convocarea Sfântului și Marelui Sinod Panortox, patru Biserici nu au participat la Sinod, fără a avea vreun motiv esențial? Cum răspundem la îndemnul Domnului: “Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu;” (Matei 5, 37)? Dar, cea mai surprinzătoare, este invocarea ulterioară a consensului, chiar de către Bisericile care îl încalcă. Un răspuns suficient de satisfăcător a fost dat acestui termen, care a fost unanim acceptat la reuniunea Primaților, în 2016. Acordul include toate Bisericile prezente și nu presupune blocarea intenționată, de către unele dintre ele, în luarea deciziilor. Dacă una sau două Biserici se opun unei decizii, dezaprobarea lor este înregistrată, dar semnează decizia. Vocea Canoanelor este absolut clară: “opinia majorității prevalează”. 3. Cât de serios ne manifestăm, ca ortodocși, în fața restului lumii creștine și a lumii necreștine atunci când, în rezolvarea problemelor foarte grave, contestăm modul de semnare a ceea ce noi am fost de acord? Cum putem fi convingători cu privire la aplicarea în viața noastră a poruncii Domnului: “Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor” (Marcu 9, 35)? Dacă acordul, care a fost atins la cea de-a cincea sesiune presinodală privind proclamarea unei autocefalii, nu ar fi fost anulat pornind de la dezacordul privind modul de semnare a Tomosului de autocefalie, problema actuală ar mai fi existat? 4. Câte riscuri ne asumăm la adresa credinței, atunci când încălcăm comuniunea euharistică dintre Bisericile noastre? Este posibil ca, un ordin ecleziastic să anuleze lucrarea Duhului Sfânt în Bisericile care aparțin unei alte jurisdicții? Apostolul Pavel afirmă clar “Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii” și că “Este un trup şi un Duh,… Este un Domn, o credinţă, un botez” (vezi Efeseni 4: 3-5). Sfânta Euharistie, prin care poporul este sfințit, trebuie să rămână în afara disputelor eclesiastice. 5. Încetarea comemorării Primatului unei alte Biserici, din orice motiv, administrativ sau jurisdicțional, nu mărturisește umilința care este semnul distinctiv al eticii ortodoxe. Când credincioșii noștri sunt afectați de atâtea ispite și scandaluri, le dăm, ca autoritate ecleziastică, cel mai rău exemplu. Din păcate, aceasta nu este prima dată. Există cazul Patriarhiilor Antiohiei și Ierusalimului, precum și cazurile anterioare între Patriarhia Ecumenică și Ierusalim, precum și între Patriarhia Ecumenică și Atena. 6. Experiența bi-milenară a Bisericii Ciprului, și a întregii Biserici Ortodoxe, generează în noi îndoieli cu privire la capacitatea de a valida a posteriori hirotoniile efectuate de către episcopii depuși și anatemizați. Toți ca ortodocși am acceptat depunerea, excomunicarea și condamnarea unor oameni care au jucat un rol cheie în criza ucraineană. Arbitrajul, atunci când apare, trebuie să aibă anumite limite de timp pentru depunerea apelului și revizuirea acestuia.
Dacă adoptăm sincer o poziție bazată pe principiile de mai sus, și dacă ne manifestăm dorința proprie de a ne conforma Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe, atunci toate celelalte probleme care afectează Biserica, și nu numai cea din Ucraina, vor fi rezolvate.
În ceea ce privește problema specifică autocefaliei Bisericii din Ucraina, considerăm următoarele: Anunțul acordării autocefaliei Bisericii Ucrainei de către Patriarhia Ecumenică a fost întreprins pentru a aduce pacea și unitatea Bisericii în această țară. Nu punem la îndoială acest obiectiv. Până în prezent, nu a fost atins. Este natural să mai treacă o perioadă rezonabilă de timp, pentru ca rezultatul să devină vizibil. În cazul în care acest obiectiv nu este atins, ne așteptăm ca Patriarhul Ecumenic, uzând de rolul său de moderator pe care i-l acordă poziția sa de întâietate în Ortodoxie, să convoace fie un Sinod Pan-Ortodox, fie o întrunire a Primaților, în vederea rezolvării problemei. Principala preocupare a tuturor, trebuie să fie mântuirea poporului lui Dumnezeu care locuiește acolo.
Chiar dacă unitatea a fost realizată în jurul noii autorități, aici Patriarhia Ecumenică ar trebui să îi reasigure pe credincioși cu privire la validitatea hirotoniilor și Sfintelor Taine care sunt practicate de către această autoritate. Dar mai mult, luând seama la sensibilitatea poporului rus față de locul în care au fost botezați strămoșii săi, îi revine și responsabilitatea de a-i garanta o anumită competență în acest loc.
Biserica Ciprului se află la dispoziția tuturor celor interesați, în vederea aducerii păcii în Biserica “pe care Domnul a întemeiat-o prin Sângele Său”.
Traducere Lăcașuri Ortodoxe®, după un comunicat emis de Biserica Ortodoxă a Ciprului
