Interviu cu Mitropolitul Emmanuel al Franței, privind viitorul Arhiepiscopiei Parohiilor Ortodoxe Rusești din Europa Occidentală

“Astăzi, mulți ortodocși pun întrebări despre viitorul Arhiepiscopiei Parohiilor Ortodoxe Rusești din Europa de Vest. Puteți începe prin a explica de ce Patriarhia Ecumenică a revocat Tomosul Patriarhial și Sinodal din 1999, care constituise un Exarhat Patriarhal în Europa de Vest?

Cum s-a arătat în Comunicatul Sfântului Sinod din 27 noiembrie [2018 /LO], decizia de a revoca Tomosul Patriarhal și Sinodal din 1999 a relevat o necesitate inevitabilă de a face față provocărilor cu care se confruntă astăzi organizarea diasporei ortodoxe, pentru a satisface nevoile pastorale ale timpului nostru. În timp ce astăzi se construiesc noi ziduri în Ortodoxie, cu riscuri reale de divizare, Patriarhul și Sfântul Sinod au dorit să confere o organizare a comunităților sale din diaspora mai conformă cu eclesiologia ortodoxă, după cum afirmă comunicatul, “ca să nu existe două autorități ecleziastice în aceeași jurisdicție, pe același teritoriu”.

Înțeleg întrebările și preocupările cu privire la această decizie, dar noi trebuie să înțelegem că în dezordinea jurisdicțională care caracterizează astăzi țările din diaspora, Patriarhia Ecumenică trebuie să fie un exemplu. Este de datoria Patriarhiei Ecumenice să garanteze, ca primă Biserică în Ortodoxie, unitatea și sobornicitatea Bisericii, atât în ​​dimensiunea sa locală, cât și în cea universală. În țările noastre din Europa de Vest, s-au înregistrat progrese notabile în constituirea Adunărilor de Episcopi. Aceea a Franței, pe care am onoarea de a o prezida, este o realitate și o mărturisire a acestei dorințe de unitate, astfel încât vocea Ortodoxiei să poată fi auzită.

Care este răspunsul dvs. la observația care poate fi auzită aici în Franța, că dacă Patriarhia Ecumenică ar avea dreptul să acorde și apoi să revoce statutul de exarhat, ea nu îl are și pe acela de a suprima entitatea ecleziastică creată în 1921 în Europa de Vest de către Biserica Ortodoxă Rusă.

Să fim serioși! Este aproape o sută de ani de la nașterea exarhatului pe ruinele Revoluției Rusești, cu milioanele de refugiați pe care le-a aruncat pe drumurile Europei. În curând vor fi o sută de ani de când Patriarhia Ecumenică i-a acordat protecție.

Aș vrea să redau cuvintele unuia dintre cele mai recente comunicate ale consiliului de administrație, din 17 ianuarie [2019 / LO]: “nu găsim cuvintele potrivite pentru a exprima recunoștința noastră față de Patriarhia Ecumenică, pentru protecția sa canonică în toți acești ani. Biserica Sfântă din Constantinopol a vegheat conformitatea particularităților noastre de funcționare eparhială, inspirate de deciziile și dezbaterile Consiliului din Moscova din 1917-1918, și suntem profund recunoscători. Aceasta arată că vocația eclesială a Patriarhiei Ecumenice este cu adevărat supraetnică“.

Încă o dată, înțeleg șocul creat de o astfel de decizie, dar nu trăiesc în nostalgia unui trecut. Exarhatul s-a schimbat mult de la origini; am avut ocazia să o văd când eram locum tenens după mutarea la Domnul a Episcopului Gabriel, de binecuvântată amintire.

Știu că astăzi există tentația ca unii să meargă în altă parte, în alte jurisdicții. Desigur, situația Ortodoxiei din Europa de Vest nu corespunde niciunei reguli canonice existente, dar nu este un motiv pentru a încerca aventuri jurisdicționale, adesea legate de preferințele naționale sau uneori personale. Istoria secolului trecut ne-a arătat că rătăcirea juridicțională a anumitor entități ecleziale a fost întotdeauna dureroasă. A fost întotdeauna o durere atât pentru ei, cât și pentru Biserică ca întreg.

Arhiepiscopia a jucat un rol important în gândirea și teologia ortodoxă din secolul al XX-lea. Acest rol a permis nașterea unei anumite conștientizări a Ortodoxiei locale în țările occidentale. Unii se tem de dispariția acestui patrimoniu prin îndepărtarea Arhiepiscopiei și, prin urmare, prin reducerea acesteia la o simplă tradiție rusescă în Mitropolia grecească. Ce spuneți?

Cred că această scrisoare este suficient de explicativă. După cum ați spus, aceste comunități au jucat un rol important în păstrarea tradiției spirituale bogate venite din Rusia, dar, de asemenea, a găzduit teologi și gânditori de frunte care au contribuit incomensurabil la reînnoirea teologiei ortodoxe în secolul XX, ca parte a Institutului Teologic Sfântul Serghie. Patriarhia Ecumenică este mândră că a reușit să contribuie prin protejarea acestei lucrări.

În calitate de Mitropolit al Franței, mă simt obligat să nu mă rup de această moștenire, ai căreia suntem cu toții custozi și responsabili. Astăzi avem o mare oportunitate, de a aduce o nouă dinamică și mărturisire pastorale în țările în care Domnul ne-a rânduit.

Fără a face o judecată, trebuie să recunoaștem că dinamica și creativitatea vremurilor din început și-au pierdut din avânt. Cu toții suntem conștienți, de exemplu, de lipsa vocației pastorale, sau de dificultățile pe care Institutul Teologic Sfântul Serghie le-a experimentat de câțiva ani.

Pentru toate aceste motive, mi s-a părut important, pentru a se evita orice ruptură, să propun Arhiepiscopului Ioan, în cadrul unui vicariat, să continua activitatea de mărturisire ortodoxă în societatea noastră și de a face să fie vii comunitățile care i-au fost încredințate.

Să vorbiți despre reducerea comunităților dvs. la un rol simplu de menținere a tradiției rusești în Mitropolia greacă, nu este un lucru bun. Reprezintă, în special, o neînțelegere a realității orașelor noastre din țările Europei Occidentale, cu multe comunități care slujesc în limbile locale și care trăiesc pe deplin înrădăcinate în țările lor respective. Aici, în Franța, avem numeroase comunități parohiale sau monahale înfloritoare, în multe regiuni.

Această scrisoare se referă în principal la situația parohiilor din fostul Exarhat al Franței; dar ce se întâmplă cu celelalte parohii din alte țări, care fac obiectul unor alte regimuri ale cultelor, diferite de modelul francez?

Sunt Mitropolit al Franței și mă pot exprima doar în ceea ce privesțe Franța. Asociația existentă se află sub incidența legislației franceze. Este alcătuită dintr-un număr de comunități care nu reprezintă doar o masă critică, ci și leagănul său istoric. Aceasta este o responsabilitate reală și, prin urmare, necesită o atenție deosebită.

În alte țări, numărul comunităților este mult mai mic – prin urmare, este dificil să le grupăm împreună, ori aceste comunități încep să se disperseze în alte jurisdicții.

Tomosul din 1999 a văzut Institutul Sfântul Serghie ca parte integrantă a Arhiepiscopiei. Ce va deveni noua organizație și de cine va depinde?

Uitați o întrebare excelentă. Aș dori să vă reamintesc că, în calitate de fost student al Institutului Sfântul Serghie, sunt deosebit de atras de existența sa. Ca mulți dintre dumneavoastră, sunt îngrijorat de viitorul lui. Institutul Sfântul Serghie este o parte fundamentală, chiar centrală a vieții Exarhatului. Dar, dincolo de vocație, Sfântul Serghie este prin natura sa, și eu sunt un exemplu, pan-ortodox, inclusiv deschis dialogului inter-ortodox, ecumenic și inter-religios. Moștenirea sa teologică și intelectuală depășește granițele Exarhatului. Deopotrivă, invit consiliul de administrație și facultatea să se apropie de Mitropolia noastră pentru a-și regândi viitorul.”

Traducere Lăcașuri Ortodoxe®, după un interviu publicat în data de 15 februarie 2019 de Revista franțuzească Orthodoxie

Sursă foto: AEOF