Era zlătar (aurar, argintar) – făcea ornamente și alte obiecte din argint, aur și bronz. În trecut, era fost o meserie foarte dezvoltată în Vidin, Chiprovtsi, Vratsa, Sofia, Samokov și alte orașe din Bulgaria. Se născuse în anul 1497, în orașul Kratovo (actuala Republică Macedonia), într-o familie bogată, dar a rămas devreme orfan. Așa încât s-a mutat cu lucrul în Sofia, găsindu-și adăpost la Popa Peio, unde a continuat să-și exerseze meseria. Popa Peio era savant, un reprezentant proeminent al școlii literare din Sofia.
Este vorba despre Sfântul nou-Mucenic Gheorghe Novi (cel Nou) din Sofia, cunoscut și sub numele de Gheorghe Sofiiski și Kratovski, unul dintre cei nouă sfinți din Sofia. Fiindcă a refuzat să treacă la islam, Gheorghe a fost torturat cu cruzime și, în cele din urmă, ucis pe 11 februarie 1515, ziua în care este, acum, serbat aparte de Biserica Ortodoxă.
Sfintele sale moaște au fost duse în Biserica, de atunci, “Sfânta Marina” din Sofia. Curând după aceea, Sfântul Nou-Mucenic Gheorghe Novi a fost canonizat, iar scriitorul, Pop Peio, îi scria viața și slujba.
În condițiile regimului otoman, închinarea și evlavia la Sfântul Gheorghe Novi Sofiiski s-a făcut, cel mai probabil, în secret. Evlavia a fost susținută în principal de tradițiile și slujbele orale din cărțile liturgice rusești (Proloage și Mineie). Viața sfântului este răspândită în Rusia. Cultul noului mucenic a cunoscut o creștere puternică, însă, după anul 1855, când Nicolae Karastoianov, fondatorul industriei tipografice din Bulgaria, a tipărit la Samokov o broșură: “Slujba, viața și suferița marelui Sfânt Mucenic Gheorghe Novogo”. Sfântul este, de asemenea, prezentat în zeci de opere de artă. Cea mai veche imagine sigură datează din 1536 și se găsește în Mânăstirea Monavlisia, în peninsula grecească din Muntele Athos. Este pictat de un pictor anonim bulgar și este însoțit de o inscripție în chirilică. În 1865, în Satul Samundjievo (astăzi Botevgrad), s-a ridicat singurul lăcaș de pe ținutul bulgar construit ca avându-l, pe acest sfânt mucenic, drept protector.
Conform unei descrieri a lui Pop Peio, deslșuim frumusețea acestuia, pentru care practic a și atras mânia turcilor:
“Acest mucenic avea optsprezece ani. Subțire și înalt, zvelt, cu fața alungită, sprâncenele înalte și groase, nasul înconvoiat, degetele de la mâini subțiri și lungi. Cu blândețe în temperament și purtare, câștigase întreaga lume cu modul în care se pleca în fața lor, fiecăruia dintre cunoscuții săi spunându-i “domnule”. El nu a râs niciodată tare, nici nu s-a auzit vreun cuvânt rău sau indecent din gura lui, nici nu se lăuda cu nimic și nici nu încurca pe nimeni”.
Popa Peio se născuse cel mai probabil în Sofia și, tot probabil, înainte de a deveni cleric, fusese comerciant si vizitase Serbia, Muntele Athos și, din câte se zice, și Țara Românească. În Muntele Athos se întâlnise, chiar, cu fostul Patriarh Nifont al II-lea al Constantinopolului, despre care a raportat câteva informații interesante. Sfântul Gheorghe Kratovski cel Nou și-a găsit adăpost chiar în casa lup Peio, unde își exersa meseria. După ce devenise preot, Pop Peio se stabilise în Sofia, chiar la Biserica parohială “Sfânta Marina”.
Activitatea publicistică a lui Peio nu este mare, în prezent fiind cunoscut doar pentru două lucrări: Viața și Slujirea Mucenicului Gheorghe. Ambele scrieri vorbesc despre torturile pe care Gheorghe le-a suferit din partea turcilor pentru că a refuzat să accepte credința musulmană. Viața Sfântului a fost scrisă între anii 1516 și 1518.
Nicolae Karastoianov avea să ajute, ulterior, la creșterea cultului acestui mare sfânt bulgar. Nicolae se năștea în 1778, în familia lui Deli Karastoian, din breasla croitorilor, și el din orasul Samokov. Tatăl avea sa moară în apărarea oprașului în fața unui atac al kurdjalilor (grupuri armate, de diferite nationalități, care operau atacuri cumplite în special asupra civililor). Tânărul Nicolae a ajuns, astfel, în Mănăstirea Rila, unde a studiat tipăriturile. A predat la o școală, iar mai târziu a început să urmărească publicarea de cărți și să le vândă. În 1828, în timpul uneia dintre călătoriile sale la Belgrad și Kragujevac, legate de tipărirea unor publicații, a reușit să-și achiziționeze, în ascuns, o presă de tipărit, din lemn, primitivă, pe care a instalat-o în pivnița sa.
Prima tiparnița oficială avea să o primească abia în 1847, dar încă din 1833 începuse imprimarea de tipărituri atonite și de alte lucrări cu stampă (xilogravuri). În primăvara anului 1835, el a cumpărat 150 de cărți slavice bisericești de la Presa universitară din Budapesta. A continuat cu publicarea lor, cărțile mici cu conținut religios fiind ilustrate cu gravuri, inscripții și anteturi, fiind ajutat la lucru de catre fiul său, Anastasie Karastoyanov (1822-1880), acesta din urmă având sa fie cunoscut și el ca gravor, tipograf și pictor.
Nicolae Karastoianov a sporit evlavia în popor față de Noul Mucenic Gheorghe, prin broșura “Slujba, viața și suferița marelui Sfânt Mucenic Gheorghe Novogo”, după ce Popa Peio îi notase suferințele și viața. Sfântul nou Mucenic Gheorghe Novi este cinstit, anual, pe 11 februarie, iar în acest an o Sfântă Liturghie Arheirească a fost oficiată în cinstea sa de către Preasfințitul Părinte Policarp de Belogradcik, Vicar al Mitropoliei de Sofia, chiar în Biserica Mitropolitană “Sfânta Marina”, la a cărei temelie au fost îngropate initial Sfintele Moaște ale Sfântului Nou Mucenic Gheorghe Novi Sofiiski din Kratovo – ulterior scoase și așezate spre închinarea credincioșilor.
Conform mărturisirii Episcopului Policarp, din timpul predicii pe care a rostit-o în sfântul lăcaș, astăzi părticele din sfintele sale moaște se află în Mănăstirea Dragalev și în Mănăstirea Rila, “mărturisind încă adevărata credință, speranța și dragostea”. Un album foto realizat de Mitropolia de Sofia cu ocazia evenimentului din acest an poate fi văzut dând click aici!
ARTICOL apărut în Revista MONITOR Lăcașuri Ortodoxe – februarie 2019
Pentru Lăcașuri Ortodoxe®: KSLCatălin
