Pe drumul de hotar ce trece prin Halmyris: așezarea romană Novae

Pornind de la faptul că anul 2018-2019 a fost decretat la nivel internațional Anul Sfinților Mucenici Epictet și Astion – ale căror sfinte moaște, cele mai timpurii de la noi din țară, au fost descoperite la Halmyris, în Murighiol, Tulcea – continuăm cu unele date importante privind viețile celor doi mari sfinți și în special cadrul istoric în care aceștia au participat la încreștinarea românilor din aceste ținuturi.

Insistând asupra Limes-ului Moesian, care ne interesează în mod special, fiind spațiul în care cei doi mari sfinți Epictet și Astion au trăit (pătimind în perioada anilor 298-303, sau chiar mai devreme), continuăm cu traducerea unei lucrări științifice importante în acest sens, prezentată deja în articolele trecute, dedicată aceleiași teme și intitulată: “Spațiu și identitate în Moesia Romană: Regândirea sferelor militare și civile într-o provincie de frontieră”, a cărei autoare este Lina Diers (Universitatea din Viena, Institutul de Arheologie Clasică). Iar, în capitolul deja început, intitulat: “Statutul Administrativ și Modelele Spațiale: Sferele militare și civile în Centrele de Legiune și Urbane din Moesia”, continuăm cu o altă cetate:

Novae

“Sit-ul Novae ni se descoperă printr-un aspect similar cu Viminacium, dar are o imagine mai promițătoare. Situat pe Dunăre în Moesia Inferior, este parțial supra-construit, în Sviștov-ul de astăzi, în Bulgaria. Novae a fost prima așezare atestată a unei legiuni sigure din Moesia, Legio VIII Augusta, din perioada cuprinsă între anii 45 și 69 după Hristos. După ce a plecat Legiunea VIII Augusta către regiunea Rin, ea a fost înlocuită cu Legiunea I Italica, care ulterior a rămas în Novae până la sfârșitul Principatului.

Recentele descoperiri ale unor monede, obiecte asociate din ceramică și materiale de construcție sugerează că a existat o întrerupere de câțiva ani între schimbul de legiuni, în care Novae a rămas fără o garnizoană permanentă. Cu toate acestea, tabăra de legiune din Novae este una dintre cele mai bine studiate și conservate structuri militare din Moesia. În afara unor sectoare ale sistemului de fortificație, sit-ul a fost excavat în totalitate și recent restaurat. În plus, aici există două băi și un spital militar, element excepțional în întreaga Peninsulă Balcanică. În ceea ce privește dezvoltarea urbană a Novae, situația din nou tinde să fie puțin neclară. Există o singură inscripție, care numește Novae ca municipiu.

Această inscripție a fost găsită pe teritoriul presupusului oraș și poate fi datată la începutul celui de-al III-lea secol al erei noastre, sugerând că Novae primise deja statut municipal sub împăratul Marcus Aurelius; totuși, nu există dovezi concrete pentru această presupunere. Imaginea topografică generală a Novae arată din nou două structuri de așezare civilă, în zona de ansamblu. Canabae se întinde spre vest și sud de tabără, dar astăzi este în cea mai mare parte supra-acoperită de terenurile agricole moderne și de periferia orașului Sviștov. Ea și-a păstrat caracteristicile, constând dintr-un Mithraeum, diferite cuptoare, părți ale structurii stradale, un claustru (peristil – zonă centrală neacoperită, înconjurată de coridoare acoperite, care duce catre sălile principale) și necropole.”

Un mitraeum găsit în ruinele Ostia Antica, Italia – Michelle Touton (Ailurophyle)

Mithraeum-ul, în general, reprezintă un sanctuar al cultului lui Mithra, un cult de origine estică, răspândit pe scară largă în Imperiul Roman din secolul al doilea. Astfel de clădiri s-au ridicat în toate provinciile, în special la frontiere, dată fiind popularitatea cultului printre soldați. Mithraeum-ul se caracterizează printr-o formă arhitecturală strâns legată de mitul acestei divinități indo-iraniene: simbolul peșterii este decisiv și contribuie la atmosfera misterioasă a acestui cult inițiatic, precum și la așteptarea supranaturalului, care o caracterizează.

Principala parte a sanctuarului o reprezintă o cameră alungită, „grota“ propriu-zisă (spelunca, spelaeum), prevăzută cu un altar sau o statuie simplă cultică la extremitate, și cu bănci ridicate (podia) de-a lungul ambelor părți. Intrarea este adesea realizată dintr-o antecameră (pronaos). Caracteristica importantă a acestui sanctuar, în comparație cu alte culte păgâne, este localizarea sanctuarului (naosului) în interiorul aceleiași săli de întrunire, unde se desfășurau principalele manifestări ale comunității de închinare: inițiere, mese ritualice etc. Nișa de cult cu basorelieful său (statuie) și obiectele sale de cult erau punctul focal al atenției comunității. Sala de închinare avea dimensiuni modeste și corespundea unei comunități de dimensiuni reduse. În ciuda existenței unor caracteristici comune, mithraeum-urile se prezintă într-o mare varietate de aspecte și decoruri în Imperiu, care rezultau din adaptarea locală a cultului. Din cele 58 de mithraeum-uri recunoscute de arheologi, doar 14 sunt construcții ad-hoc, ex novo, în scopuri de cult, iar marea majoritate sunt, prin urmare, clădiri pre-existente transformate pentru cultul mitraic. Construcțiile noi sunt aproape toate situate în provinciile occidentale (Bretania, Gaul, Germania). În Italia, unde există cea mai mare concentrație de mithraeum-uri (25 de altare), doar o singură construcție este ex novo.

Clădirile modificate pentru a servi drept mithraeum sunt de origine variată: se putea să fi fost inițial depozite, băi, cryptoportic-uri (o galerie – gang – destinată circulației sau depozitării, integrată într-un complex construit mai mare, folosit în antichitatea romană. Termenul este un neologism latin inventat pe baza termenilor grecești “portic”=“coridor acoperit susținut cu coloane” și “cruptos”=“ascuns”. Se pot diferenția două forme de criptoportic-uri, una integrată în vilele romane, cealalaltă pur utilitară.), camere subterane de depozitare, morminte etrusce vechi, dar și case particulare. Mărimea lor variază, de asemenea, considerabil de la un sit la altul, cu o simplă delimitare a mediului arhitectural sau cu reamenajări mai ambițioase.

Planul interior păstrează elementele de bază indicate, dar dimensiunea și proporțiile lor pot fi foarte diferite.

Cryptoportic al Împăratului Nero

“In timp ce întreaga zonă de tip canabae acoperă între 70 și 80 de hectare, dimensiunea celei de-a doua așezări civile din Novae, vicusul din Ostrit Mogili la trei kilometri est de tabăra de legiune, ocupa doar între 15 și 25 de hectare. Având în vedere stadiul actual al săpăturilor și cercetărilor, vicus-ul pare a fi o așezare mai degrabă rurală. În plus, vicus-ul a fost cel mai probabil abandonat pe la începutul secolului al IV-lea după Hristos, datorită amenințărilor continue ale invaziilor barbarilor, din timpul secolului al III-lea al erei noastre. Dorința locuitorilor vicus-ului de a se apropia de tabăra militară este foarte ușor de înțeles. În cazul în care canabae din Novae și-ar fi câștigat drepturile municipale, în locul vicus-ului, aceasta ar fi fost cu siguranță o motivarea a lor.

Situația topografică în Novae, arătând modernul Sviștov, tabăra de legiune, canabae și
vicus din Ostrite Mogili. © Agnieszka Tomas, Varșovia / L.Diers

Astfel, situația generală la Novae, precum și factorii decisivi legați de dimensiune, elemente și aspecte istorice, demonstrează ca fiind mult mai probabil pentru canabae să fi primit drepturile municipale ca Municipium Novensium. Un alt aspect, care face ca această ipoteză să fie cea mai logică, poate fi remarcat chiar și în numele orașului. “Novae” ar putea foarte bine să se refere la caracterul general al canabae. După ce Legio VIII Augusta a părăsit Dunărea și noua Legio I Italica, probabil, abia ajunsese pe sit după o scurtă pauză, termenul novae/Novae ar putea fi asociat cu reînnoirea canabae. În orice caz, aceasta poate fi cea mai importantă întrebare care urmează să primească un răspuns cu ocazia viitoarelor cercetări din Novae, și cu siguranță chestiunea nesoluționată a datării acordării drepturilor municipale.

Dacă statutul de municipium a fost acordat deja în timpul domniei lui Marcus Aurelius, atât dezvoltarea la scară urbană cât si deplasarea locuitorilor din vicus, din al III-lea și al IV-lea secol, sunt foarte plauzibile și coerente. Cu toate acestea, rămâne întrebarea de ce canabae a fost intenționat aleasă să fie municipium în acest caz. Dacă statutul municipal a fost acordat lui Novae la începutul secolului al III-lea al erei noastre, ar fi foarte interesant de aflat de ce canabae nu avea aspectul unui oraș, în comparație cu vicus-ul, chiar înainte de acordarea drepturilor sale municipale.

Aceasta ar fi o primă sugestie a condițiilor de urbanizare și de municipalizare în Moesia Romană. Prin urmare, dovezile de la Novae, precum și din celelalte sit-uri de legiune discutate aici sugerează clar că municipalizarea nu este totuna cu urbanizarea sau urbanitatea [comportare civilizată]. Urbanizarea nu trebuie văzută ca o consecință logică a procesului de municipalizare. Mai mult, municipalizarea nu era un criteriu a priori pentru transformarea structurilor așezărilor civile în orașe, ca centre civile. Dimpotrivă, se pare că – cel puțin pentru centrele militare din jurul taberelor de legiune discutate aici – municipalizarea este o consecință a proceselor de urbanizare. Ambele grupuri, civil și militar, din jurul taberei de legiune, se transformau astfel în centre de importanță militară și civilă, care în cele din urmă duceau la încheierea acestui proces de urbanizare, chiar din punct de vedere juridic, prin acordarea drepturilor municipale. Aceste procese dinamice, în cele din urmă, contrazic, de asemenea, o separare spațială și teoretică a sferelor militare și civile, impresionant demonstrată cu ajutorul dovezilor de la Novae.”

Parte a Limes-ului Dunărean este şi sit-ul arheologic de la Halmyris (Murighiol, Tulcea), loc în care, printr-o minune dumnezeiască – după cum a recunoscut echipa româno-americană de arheologi condusă de Prof. Mihail Zahariade – au fost descoperite, sub Altarul fostei Basilici Episcopale ridicate în cadrul fostei cetăţi, cele mai timpurii sfinte moaşte de la noi din ţară: Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion. În prezent, sub stăreţia Pr. Protosinghel Iov, se înalţă în imediata apropiere Catedrala din Halmyris, care adăposteşte sfintele moaşte ÎNTREGI ale celor doi mari sfinţi.

REAMINTIM: Astfel, Catedrala din Halmyris – Murighiol, dedicată Sfinților Mucenici Epictet și Astion, aflată sub juridicția canonică a Episcopiei Tulcii, devine Centrul de Pelerinaj Cultural European al Anului 2018/2019, sfântul lăcaș aflându-se însă încă în fază de construcție și așteptând participarea tuturor credincioșilor (poți ajuta și tu, prin depunere în CONT bancar Mânăstirea ortodoxă Halmyris: RO21RNCB0256127859640001 / CIF: 14797706 / Murighiol, Tulcea).

ARTICOL apărut în Revista MONITOR Lăcașuri Ortodoxe – ianuarie 2019

Pentru Lăcașuri Ortodoxe® 2019: Ing. Cătălin Ion

Bibliografie:
L. M. White, Building God’s House in the Roman World: Architectural adaptation among Pagans, Jews and Christians (Valley Forge 1990), 46-59.

https://www.chronikajournal.com/

https://fr.wikipedia.org/

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.