Chipul lui Iisus la Botez, descoperit în Shivta

Traducere a unui articol scris recent de: Emma Maayan-Fanar, Ravit Linn, Yotam Tepper și Guy Bar-Oz

“Nu este nimic mai grandios decât Aujeh și Abdeh, cu excepția Esbeitei (Shivta)” (E.H. Palmer, Deșertul Exodului, Călătorind pe jos în pustiul celor patruzeci de ani de rătăcire, 1871).

Ruinele cetății bizantine Shivta din Deșertul Negev au fost mereu uluitoare, iar cele trei biserici monumentale domină peisajul.

Bisericile au fost decorate în mod luxos, iar scena Schimbării la Față a lui Hristos din absida sudică a Bisericii de Sud, singura vizibilă astăzi, este o mărturie clară a picturilor care au acoperit odată zidurile acestora.

Scena în cauză, identificată în 1914 de exploratorii pionieri Leonard Wooley și T.E. Lawrence, a fost studiată la mai mult de un secol după aceea, de Pau Figuera. În 2016-17, echipa noastră a reușit să reconstruiască exact detaliile, posturile și mișcările Apostolilor din scenă și să recupereze unul dintre cele mai importante elemente iconografice: razele de lumină, invizibile cu ochiul liber.

Exista supoziția, în general, că niciun alt tablou de pe zidurile Shivta nu va mai putea fi identificat cu certitudine, până la observațiilor făcute de cercetătorii Școlii Biblice din Ierusalim, care au vizitat Shivta în 1926. Ei au descoperit două figuri pe absida Baptisteriului de lângă Biserica de Nord și chiar au propus identificarea scenei, cu “Botezul lui Hristos”.

Abia în anul 2017 a putut fi confirmată iconografia scenei Botezului lui Hristos. Doar sub un anumit unghi special al luminii solare, am putut vedea trăsăturile feței unui tânăr, care apăreau de pe pietrele părții superioare a absidei. Studiul aprofundat arată că Acesta este Un Tânăr orientat frontal, cu păr scurt curat, cu o față prelungită, ochii mari și nas lung.

Gâtul și partea superioară a corpului său sunt de asemenea inteligibile. Contururile unei fețe, eventual înconjurate de o aură, din partea stângă superioară a absidei, aparțin unei alte figuri mult mai mari.

Locația scenei, chiar deasupra baptisteriului în formă de cruce, sugerează că ea descrie Botezul lui Hristos (Matei 3: 13-17; Marcu 1: 9-11; Luca 3: 21-23).

Popularitatea scenei în arta creștină timpurie facilitează această identificare. Ea apare în catacombele din Roma (de exemplu, catacombele lui Petru și Marcelinus); în manuscrise iluminate (de exemplu, Evangheliile Rabulla din secolul al VI-lea, Florența, Biblioteca Mediceo Laurenziana, cod Plut.I, 56, pag.4v); pe numeroase obiecte mici și în biserici, mănăstiri și baptisterii, cele mai notabile exemple fiind baptisteriile ariene și neoniene din Ravenna, c. 500 era noastră.

Scena se compune, de obicei, din două figuri principale: Ioan Botezătorul, stând pe malul râului Iordan, cu mâna dreaptă așezată pe capul lui Hristos, Care stă în apă. Conform convenției iconografice creștine timpurii, figura lui Ioan Botezătorul este proporțional mărită comparativ cu cea a lui Hristos; Hristos este mult mai mic și mai tânăr, în conformitate cu noțiunea simbolică de botez ca renaștere.

În Shivta, această distincție proporțională este evidentă, deoarece capul lui Ioan Botezătorul este cu mult mai mare decât cel al lui Hristos. Un semicerc roșu de deasupra capului lui Hristos poate face trimitere la râul Iordan, un element care apare în mai multe scene din secolul al VI-lea (de exemplu, Fragment de tablă de fildeș, Egipt sau Siria, British Museum, 1896,0618,1). Alte elemente iconografice cunoscute, cum ar fi un porumbel coborând din cer, uneori completat de Mâna lui Dumnezeu, peștele din râul Iordan, personificarea râului și îngerii de pe malul râului care țin hainele lui Hristos nu sunt vizibile la Shivta. Cu toate acestea, aranjamentul compozițional al celor două figuri rămase, precum și urmele de vopsea din altă parte a absidei, sugerează că acestea au făcut parte dintr-o scenă mai amplă, care ar fi putut conține figuri și motive suplimentare.

Detaliile faciale ale Tânărului Hristos, în cea mai bună parte supraviețuitoare ale picturii murale din Shivta, pot fi ușor plasate în tradiția iconografică locală care corespunde imaginilor din secolele VI-VII din Egipt și Syro-Palestina. Părul scurt scurt, de asemenea, indică această direcție. După cum susține Michele Bacci, în secolul al VI-lea imaginea cu păr scurt a lui Hristos a devenit treptat înlocuită de o imagine cu păr lung, considerată a fi mai autentică. În est, Siria, Egipt și Palestina, iconografia cu păr scurt pare să fi fost mai îndelungată. Acest lucru este, de asemenea, atestat în scenele Botezului: în timp ce Tânărul Hristos din Baptisteriul arian din Ravenna are păr lung, imaginile din Orient își păstrează reprezentarea cu păr scurt (de exemplu, Qal’at Sem’an din secolele 6-7 [ British Museum, 1973,0501,29 și 1973,0501,30], placa din fildeș din secolul al VI-lea din Siria sau Egipt [British Museum, 1896,0618,1] sau Evangheliile Armenilor [Erevan, Matenadaran, MS 2374, pag. 229v])

Deoarece a rămas puțin din pictură, este foarte important să continuăm cercetarea detaliată și documentația înainte de a putea lua orice măsură. Starea sa precară de conservare face acest sistem extrem de vulnerabil. Scopul nostru este acela de a studia tehnicile picturii, materialele folosite, principalele aspecte ale conservării și cele mai bune modalități de a proteja pictura. De asemenea, am dori să o comparăm cu tehnicile altor reprezentări pictate importante ale Schimbării la Față din Biserica de Sud din Shivta.

Datarea exactă a bisericilor din Shivta, în special a Bisericii de Nord, este incertă. Construită mai întâi ca bazilică mono-absidală, ea a fost modificată într-o bazilică tri-absidală la începutul secolului al VI-lea. Construită la marginea de nord a așezării care se învecinează cu deșertul, este cea mai bogată dintre cele trei biserici, cu utilizarea intensivă a marmurei pentru a îmbrăca zidurile, pardoselile, inscripțiile, coloanele și pilaștrii. Prima inscripție din mormintele din vest din Baptisteriu datează din anul 612 după Hristos, în timp ce cea mai recentă inscripție este din 679 după Hristos, mult după cucerirea islamică a zonei.

Aceste date, cu toate acestea, nu ne ajută în niciun fel la datarea Baptisteriului sau a picturii murale. Importanța descoperirii picturii de peretele Baptisteriului Bisericii de Nord de la Shivta este enormă: este o supraviețuire rară a iconografiei timpurii bizantine și o pictura murală originală în cadrul arhitecturii. Această constatare ne îmbogățește cunoștințele despre subiectele și tehnicile folosite pentru a decora bisericile bizantine timpurii, oferind o perspectivă asupra vieții religioase și culturale a Shivtei bizantine și apropiindu-ne de reprezentările creștine timpurii ale lui Hristos.

Emma Maayan-Fanar este lector în cadrul Departamentului de Istorie a Artei de la Universitatea din Haifa.

Traducere Lăcașuri Ortodoxe®

Imagini licențiate sub: Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License