Pe drumul de hotar ce trece prin Halmyris, traversând secretele așezării romane Viminacium

Pornind de la faptul că anul 2018-2019 a fost decretat la nivel internațional Anul Sfinților Mucenici Epictet și Astion – ale căror sfinte moaște, cele mai timpurii de la noi din țară, au fost descoperite la Halmyris, în Murighiol, Tulcea – continuăm cu unele date importante privind viețile celor doi mari sfinți și în special cadrul istoric în care aceștia au participat la încreștinarea românilor din aceste ținuturi.

Insistând asupra Limes-ului Moesian, care ne interesează în mod special, fiind spațiul în care cei doi mari sfinți Epictet și Astion au trăit (pătimind în perioada anilor 298-303, sau chiar mai devreme), continuăm cu traducerea unei lucrări științifice importante în acest sens, prezentată deja în articolele trecute, dedicat aceleiași teme, intitulată: “Spațiu și identitate în Moesia Romană: Regândirea sferelor militare și civile într-o provincie de frontieră”, a cărei autoare este Lina Diers (Universitatea din Viena, Institutul de Arheologie Clasică).

“Statutul Administrativ și Modelele Spațiale: Sferele militare și civile în Centrele de Legiune și Urbane din Moesia

ViminaciumFiind capitala Moesiei Superioare, Viminacium se află la Limesul Dunării, în Serbia de astăzi, la aproximativ nouăzeci kilometri de Belgrad și în apropiere de satul modern Kostolac din estuarul Mlavei la Dunăre. Ca una dintre primele garnizoane din Moesia permanente de legiune atestate, Legio VII Claudius și-a avut tabăra în Viminacium, din anul 70 era noastră până la sfârșitul Principatului. În plus, Viminacium este atestat ca municipium, din epoca Hadrianică, în prima jumătate a secolului al III-lea fiindu-i probabil acordat un statut colonial. Viminacium este una dintre puținele locații romane din Balcani care n-au fost supra-construite în mod direct. Din păcate, sit-ul este astăzi mărginit atât de o centrală electrică, cât și de o exploatare minieră de cărbune – și astfel amenințat masiv. Multe elemente ale zonei așezării din jurul taberei legiunii, care cuprinde de jur împrejur o zonă de 70 de hectare, au fost deja distruse, limitând sfera de aplicare a studiilor topografice globale.

Vedere asupra teritoriului așezării din Viminacium.Fotografii de L.Diers, septembrie 2014

Inscripțiile găsite pe teritoriul Viminacium, precum și primele investigații arheologice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea atestă existența a două așezări civile în jurul taberei de legiune: una atașată direct taberei, cealaltă situată la o distanță de doi kilometri, pe malul stâng al râului Mlava. Statutul exact al acestor așezări nu este cunoscut în profunzime, dar aspectul spațial nu lasă nicio îndoială că structurile civile din jurul taberei militare au fost canabae. Zona celei de-a doua așezări, care sugerează un vicus, este situată în partea sit-ului ocupată de structurile centralei electrice. Astfel,singurele surse disponibile pentru caracterizarea ca așezare urbană sunt investigațiile mai vechi din vecinătatea Kostolac, care nu sunt publicate în detaliu.

Vedere asupra teritoriului așezării din Viminacium, dinspre Amfiteatru, indicând centrala electrică și exploatația minieră.Fotografii de L.Diers, septembrie 2014

Elementele arheologice conservate și studiate până în prezent sunt: părți ale taberei de legiune, un amfiteatru, precum și băi din interiorul presupusului teritoriu al canabae, mai multe vile urbane în afara domeniului orașului și, cel mai bine cunoscute, necropolele. Cu toate acestea, aceste elemente nu pot contribui cu adevărat la chestiunea delimitării spațiale a sferei civile a așezării. Atâta timp cât numărul structurilor așezării de pe teritoriul Viminacium și statutul acestora sunt confirmate, nu are niciun rost să numim vreuna dintre așezări “oraș” sau să o atașăm pe cealaltă sferei militare non-urbane.

Conform dualismului așezărilor, cel mai logic ar fi pentru canabae să rămână structură de așezare dominată militar, pe terenul militar, lucru, de asemenea, indicat de inscripții care sugerează existența canabae chiar și în perioada Severiană. Aceasta ar însemna că statutul municipal era acordat celeilalte – însă nu foarte clar – așezări civile din apropierea taberei.

Pe de altă parte, unele aspecte susțin mai degrabă teoria că municipium ar fi luat naștere din canabae. De interes deosebit este locația nou descoperită a amfiteatrului din Viminacium, construit la marginea de nord-est a așezării canabae, la doar 50 de metri distanță de teritoriul taberei. O astfel de clădire monumentală sugerează în mod clar caracterul urban al așezării, oferind indicii despre caracterul urban de viață roman și urbanitatea ca practică socială. Pe de altă parte, jocurile gladiatorilor din garnizoanele permanente armate sunt întotdeauna în mod specific legate de sfera armată (figurile 2a și 2b).

În cele din urmă, situația actuală din Viminacium privind urbanismul, municipalitatea și dualismul așezării ar putea fi interpretată pe câteva căi. Este posibil ca statutul municipal să fi fost acordat într-adevăr canabae, ceea ce ar părea surprinzător în ceea ce privește termenii conceptului dualismului așezării și comparativ cu alte așezări de frontieră. În al doilea rând, este de asemenea posibil ca unei alte așezări nedefinite să-i fi fost acordate drepturi municipale. Asta ar urma modelul dualismului așezării, dar nu este foarte probabil din cauza spațierii structurilor așezării.

Atâta timp cât nu există dovezi noi cu privire la municipalizarea Viminacium (de exemplu identificarea așezării civile ca vicus), propun să definim urbanismul în Viminacium nu spațial, ci social. Mărimea canabae precum și locația clădirilor monumentale (amfiteatru,băi mari) indică faptul că urbanismul nu este legat de statutul administrativ și de municipalizare, ci de concepțiile sociale ale stilului de viață urban atât al civililor cât și al celorlalți soldați care trăiau în tabără și în așezările din apropierea Viminacium. În termeni spațiali, se sugerează că, în cazul Viminacium, sferele militară și civilă formează un campus mare din teritoriul așezării urbane. Prin urmare, Viminacium este primul exemplu viu de implauzibilitate a dualismului așezărilor din Moesia, precum și al nevoii în scădere de a împărți în sfere militare și civile, pentru a defini, urbanitatea.”

Parte a Limes-ului Dunărean este şi sit-ul arheologic de la Halmyris (Murighiol, Tulcea), loc în care, printr-o minune dumnezeiască – după cum a recunoscut echipa româno-americană de arheologi condusă de Prof. Mihail Zahariade – au fost descoperite, sub Altarul fostei Basilici Episcopale ridicate în cadrul fostei cetăţi, cele mai timpurii sfinte moaşte de la noi din ţară: Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion. În prezent, sub stăreţia Pr. Protosinghel Iov, se înalţă în imediata apropiere Catedrala din Halmyris, care adăposteşte sfintele moaşte ÎNTREGI ale celor doi mari sfinţi.

REAMINTIM: Astfel, Catedrala din Halmyris – Murighiol, dedicată Sfinților Mucenici Epictet și Astion, aflată sub juridicția canonică a Episcopiei Tulcii, devine Centrul de Pelerinaj Cultural European al Anului 2018/2019, sfântul lăcaș aflându-se însă încă în fază de construcție și așteptând participarea tuturor credincioșilor (poți ajuta și tu, prin depunere în CONT bancar Mânăstirea ortodoxă Halmyris: RO21RNCB0256127859640001 / CIF: 14797706 / Murighiol, Tulcea).

ARTICOL apărut în Revista MONITOR Lăcașuri Ortodoxe – ianuarie 2019

Pentru Lăcașuri Ortodoxe® 2019: Ing. Cătălin Ion

Bibliografie:

https://www.chronikajournal.com/