INTEGRAL – Ultima scrisoare a Patriarhului rus către Patriarhul Bartolomeu, înainte de acordarea autocefaliei: Nu este prea târziu să Vă opriți.

Anterior acordării oficiale a autocefaliei noii Biserici Ucrainene de sub Patriarhia Constantinopolului, Patriarhul Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii a trimis incă o scrisoare Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, exprimându-și profunda durere, uimire și indignare în legătură cu acțiunile anticanonice ale Patriarhiei de Constantinopol. Această nouă scrisoare a Patriarhului rus a venit ca răspuns la o scrisoare a Patriarhului Bartolomeu care informa despre “reinstituirea” schismaticilor ucraineni și despre “anularea” documentului privind transferul Mitropoliei de Kiev sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, care are mai mult de trei sute de ani de istorie, organizarea unei întruniri cu comunitățile non-canonice (“Consiliu de Unificare”), precum și intenția stabilirii acordării autocefaliei la această întâlnire.

În rândurile de mai jos vă prezentăm traducerea conținutului ultimei scrisori a Patriarhului Kirill adresată Patriarhului Bartolomeu înainte de acordarea autocefaliei noii Bisericii Ucrainene:

“Sanctității Sale Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului,

Sanctitatea Voastră,

Cu profundă durere, nedumerire și indignare, am citit scrisoarea prin care am fost informat despre ultimele acte ale Bisericii Constantinopolului: intrarea în comuniune cu acele comunități non-canonice ale Ucrainei; „revocarea“ Gramatei Patriarhului Constantinopolului Dionisie al IV-lea, care transfera orașul Kiev sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei; organizarea la Kiev a unui “Consiliu local” al comunităților non-canonice primite în comuniune de către dumneavoastră; alegerea de către acesta a “Primatului noii Biserici Autocefale a Ucrainei”; intenția, în zilele următoare, de a acorda statutul de Biserică autocefală locală comunității instituite de dumneavoastră.

Reunirea schismaticilor cu Biserica ar fi fost o mare bucurie atât pentru ortodocșii din Ucraina, cât și pentru întreaga lume ortodoxă, dacă s-ar fi desfășurat în conformitate cu cerințele dreptului canonic, în spiritul păcii și iubirii lui Hristos. Dar procesul actual, politizat, de unificare forțată, este departe de normele și de spiritul Sfintelor Canoane. El este însoțit de un amestec monstruos de minciuni și, acum, de violență împotriva Bisericii Ortodoxe autentice din Ucraina. Ori, aceasta este Biserica a milioane de credincioși din Ucraina, pe care ați recunoscut-o ca fiind canonică în toți anii lucrării Voastre, până în ultima vreme, acum prefacându-Vă că nu există, și că există doar eparhii individuale care se reîntorc sub omoforul dumneavoastră.

Consilierii dumneavoastră v-au convins că episcopii Bisericii Ortodoxe din Ucraina se presupunea că ar fi fost gata să sprijine proiectul politic al autorităților de la Kiev într-o parte semnificativă, și că zeci de episcopi canonici ar fi așteptat binecuvântarea Voastră ca să părăsească Biserica lor. V-am avertizat, de mai multe ori, că ați fost înșelat. Acum, vă puteți convinge singur.

În așa-numitul „Consiliu local“, pe care l-ați convocat și a fost prezidat de trei persoane – reprezentantul dumneavoastră [Mitropolitul Emmanuel al Franței, LO], „patriarhul“ impostor (numit acum „patriarh de onoare“) [Filaret Denisenko] și liderul secular al Guvernului Ucrainean [Poroșenko, LO] – au participat doar doi dintre cei 90 de episcopi ai Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Ceea ce numiți “Consiliu local” a devenit o adunare de schismatici sub acoperirea Sfintei Biserici din Constantinopol. Nu este aceasta sinonim cu legalizarea schismei ucrainene, pe care ați promis publicului să nu o acceptați?

În deciziile voastre, faceți referire la voința poporului ortodox din Ucraina, care se presupune că solicita interferența Bisericii din Constantinopol. Cu toate acestea, tocmai voința majorității covârșitoare a clerului și oamenilor credincioși care au adevăratul duh al Bisericii din Ucraina, este cea care a determinat eparhia Bisericii Ortodoxe din Ucraina să nu răspundă invitațiilor dumneavoastră și să refuze să participe la așa-numitul “Consiliu de Reunificare” a schismei ucrainene.

Din cei doi episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene menționați de dumneavoastră, pe care i-ați primit în jurisdicția dvs. sfidând canoanele, doar unul fusese episcop eparhial [Mitropolitul Simeon, LO]. Dar clerul și credincioșii din eparhia sa nu au acceptat actul său. După ce Mitropolitului Simeon i s-a interzis pe bună dreptate să slujească, de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, toate mănăstirile din Eparhia de Vinnitsia și marea majoritate a parohiilor acesteia, cu clericii lor, au rămas supuse noului Arhiepiscop de Vinnitsia și Bar, Varsanufie.

În prezent, autoritățile locale exercită presiuni asupra clerului eparhiei, amenințându-i pe preoți cu represalii, dar clericii, monahii și monahiile și credincioșii nu doresc să fie în comuniune cu un ierarh care i-a trădat pe ei înșiși și Biserica lor. Mitropolitului Alexandru, menționat de dumneavoastră, i s-a interzis, de asemenea, slujirea, de către Sinodul de la Kiev, și nu are sub autoritatea sa nici o singură biserică; în comunitatea acestuia apărând un conflict, în timp ce clerul Bisericii, în majoritatea lui, a refuzat să slujească împreună cu ierarhul detronat.

Decizia de principiu a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, de a refuza să participe la pseudo-Consiliul organizat de dumneavoastră, nu se explică prin mitica „presiune a Moscovei“ – care în condițiile politice date ar fi și imposibilă – ci prin unitatea arhipăstorilor cu clerul și credincioșii lor. Nici interferența flagrantă a autorităților ucrainene în viața internă a Bisericii, nici presiunea Guvernului, care s-a manifestat de multe ori în ultimele luni, și în creștere, nu pot desface o astfel de unitate. Ea nu poate fi desființată cu un singur înscris în creion.

În scrisoarea dumneavoastră, încercați să revizuiți semnificația unei serii de documente semnate în 1686 de predecesorul dumneavoastră, Patriarhul Denis al IV-lea și de Sfântul Sinod al Bisericii din Constantinopol. Nu a existat nicio dispută în decursul a sute de ani între Bisericile noastre, cu privire la conținutul acestor documente istorice. Și, acum, declarați “revocarea” gramatei patriarhale și sinodale, întrucât “condițiile externe s-au schimbat”.

Am propus o discuție pe această temă cu ajutorul unor specialiști istorici, teologi și în drept canonic. Ați refuzat, argumentând prin lipsa de timp. Nu pot decât să-mi exprim regretul că deciziile Voastre, care sunt distrugătoare pentru unitatea eclezială, depind atât de mult de fapte “externe”, adică de condițiile politice, lucru pe care nu vă temeți să-l declarați deschis.

Scrisoarea voastră conține repetiția obișnuită a afirmațiilor foarte controversate cu privire la „RESPONSABILITATEA exclusivă de acordare a autocefaliei“ pretinsă ca revenind Bisericii Constantinopolului, și dreptul de a primi solicitări din partea altor Biserici locale, sub „conținutul duhovnicesc“ al Canoanelor 9 și 17 ale Sinodului din Calcedon. Mai multe obiecții din partea analiștilor cu autoritate ai legilor canonice sunt contrare interpretării voastre privind drepturile de solicitare către Tronul Constantinopolului. Astfel, remarcabilul specialist în Canoane, bizantin, John Zonaras, scrie: „[Patriarhul] Constantinopolului este recunoscut judecător, în general, nu asupra tuturor mitropoliților, ci numai a celor care îi sunt în subordine. Pentru mitropoliții din Siria, Palestina, Fenicia, Egipt, nu poate fi justificată, împotriva voinței lor, judecata sa. În fapt, sirienii sunt supuși judecății Patriarhului Antiohiei, palestinienii, judecății Patriarhului Ierusalimului, și egiptenii, hotărârilor Patriarhului Alexandriei, care îi hirotonește și de care aceștia depind”.

Bisericile Ortodoxe locale de astăzi nu vă recunosc ca având un astfel de privilegiu. Dar, însușindu-Vă în mod ilegal un astfel de drept, nici măcar nu V-ați deranjat să respectați normele canonice care definesc acțiunile părții care primește solicitarea.

Este un fapt cunoscut că Mihail Denisenko [așa-numitul „Patriarh de la Kiev“, LO] a continuat lucrarea lui după sancțiunile ecleziastice care l-au vizat și excomunicat din Biserică, prin care s-a lipsit de dreptul de solicitare și, conform normelor de bază ale dreptului canonic, s-a condamnat. V-ați exprimat acordul cu privire la demiterea lui Denisenko, iar acum ați primit solicitarea sa. Într-o scrisoare către Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Alexei al II-lea, din 31 august 1992, ați spus: „Biserica noastră Mare și Sfântă a lui Hristos, recunoscând, pe această temă, plinătatea competenței exclusive a Preasfintei Voastre Biserici Ruse, acceptă decizia sinodală legată de cele de mai sus, fără a dori să creeze dificultăți Bisericii surori”.

Sfântul Sinod al Bisericii din Constantinopol nu a luat în considerare multiplele probleme ale succesiunii canonice și ale moralității “ierarhilor” primiți în comuniune. Și aceasta, în ciuda faptului că, anterior, Biserica din Constantinopol a recunoscut importanța abordării acestor probleme pentru a trata schisma din Ucraina, și a primit informațiile necesare în timpul discuțiilor delegațiilor Bisericilor noastre. O astfel de precipitare și o astfel de lipsă de reflecție în examinarea solicitării schismaticilor ucraineni este dovedită și de faptul că, prin decizia Sinodului dumneavoastră, a fost „restaurat“ la rang episcopal Macarie Maletitch [fostul primat al “Bisericii Autocefale a Ucrainei”, schismatică / LO]. În gramata patriarhală oficială, îl numiți „fost Mitropolit de Lviv“, iar în această calitate el a fost prezent la așa-numitul „Consiliu de Unificare“.

Macarie Maletitch s-a alăturat schismei ca preot al Bisericii canonice și nu a primit niciodată o încoronare episcopală canonică. „Încoronarea“ lui, precum și “sfințirea” unei părți semnificative a “episcopatului” așa-numitei “Biserici Ortodoxe Autocefale ucrainene”, primită [acum/ LO] în comuniune de către Biserica Constantinopolului, le readuce oamenilor un episcop depus din treapta preoției, readus la starea de laic, care a comis aceste fapte împreună cu impostorul Viktor Chekalin, fost diacon al Bisericii Ortodoxe Ruse, care niciodată nu a avut o hirotonie preoțească.

Primirea în comuniunea Bisericii a unor astfel de oameni, fără a ține cont de circumstanțele menționate, subminează succesiunea canonică și duce la consecințe grave și distructive pentru întreaga Ortodoxie mondială. De secole, Biserica Rusă a fost profund recunoscătoare Sfintei Biserici din Constantinopol pentru contribuția sa la edificarea Ortodoxiei mondiale, rolul său în iluminarea creștină a rușilor păgâni, pentru ajutorul său în dezvoltarea tradițiilor monahale și instruirii spirituale. Dar acum, credincioșii noștri, atât din ​​Ucraina, cât și din alte țări, sunt dezamăgiți de faptul că Biserica istorică Mamă nu ascultă glasul lor.

Sute de mii de semnături ale credincioșilor ucraineni, în sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, prin care se cerea să nu i se submineze unitatea, au ajuns la reședința Voastră. Autoritățile ucrainene au încercat să împiedice livrarea acestor scrisori și le-ați ignorat. Și, acum, nu vreți să auziți vocea Bisericii Ortodoxe Ucrainene aflată pe pragul noilor și serioaselor încercări. Acum deja, arhipăstorii și clericii din Ucraina sunt chemați la interogatoriu sub pretexte false, exercitându-se șantaj asupra lor, familiile lor sunt amenințate, sunt efectuate percheziții în bisericile și casele lor, există presiuni asupra familiilor și copiilor lor.

De câteva zile, o lege a intrat în vigoare, al cărei scop este acela de a priva Biserica Ortodoxă Ucraineană de numele său, de a profita cu forța de bisericile sale, sub masca unui „transfer voluntar de comunități”. Așa vedeți unirea ortodocșilor din Ucraina?

Am vorbit cu dumneavoastra față în față, dar și cu câțiva martori. Acum, când toate aceste planuri sunt în mare măsură îndeplinite, mă adresez dumneavoastră, poate pentru ultima oară, în fața întregii Biserici Ortodoxe. Am procedat astfel, conduși de porunca Domnului nostru Iisus Hristos: “De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.”(Sfânta Evanghelie după Matei 18; 15-17).

Dipticele celor mai sfinți Patriarhi din Constantinopol au zeci de nume de mari teologi, asceți și oameni plini de evlavie. Sfinții Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Proclu, Flavian Mărturistorul, Ioan al IV-lea al Constantinopolului, Tarasie, Metodiu, Fotie și mulți alții, slăvind prin lucrarea lor Preasfânta Biserică din Constantinopol. Dar, au existat și cei care i-au dezonorat. Nu introduceți numele dumneavoastră, până acum respectat, între astfel de episcopi lispiți de slăvire ai Constantinopolului, precum Nestorie, iconoclaștii Anastasie, Ioan al VII-lea și Teodot, uniații Iosif al II-lea, Mitrofan al II-lea Matricidul și Grigorie al III-lea Mammas.

Abandonați acum comuniunea cu schismaticii, renunțați la participarea la aventura politică a legalizării lor. Și apoi, Biserica Ortodoxă Ucraineană autentică, în frunte cu Preafericitul Părinte Mitropolit al Kievului și al Întregii Ucraine, Onufrie, vă va binecuvânta, în timp ce istoria vă va păstra în memoria sa printre ierarhii Tronuluii Constantinopolului care, în cele mai dificile circumstanțe politice, au știut să nu compromită demnitatea Bisericii și să-i păstreze unitatea.

Dacă acționați conform intențiilor prevăzute în scrisoarea dumneavoastră, veți pierde pentru totdeauna posibilitatea de a sluji unitatea sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu, veți înceta să mai fiți Primatul lumii ortodoxe, care are sute de milioane de credincioși, în timp ce suferinței pe care ați cauzat-o ortodocșilor ucraineni va urma Judecata înfricoșătoare nepărtinitoare a Domnului, aceștia depunând mărturie împotriva Voastră, către El.

Mă rog din toată inima să nu se întâmple acest lucru. Nu este prea târziu să Vă opriți.

+ Chiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii”

Traducere, pentru Lăcașuri Ortodoxe®: KSLCătălin