CE AM DESCOPERIT EXCAVÂND HALMYRIS, UN FORT DE FRONTIERĂ AL IMPERIULUI ROMAN

Lăcașuri Ortodoxe: ANUL SINȚILOR MUCENICI EPICTET ȘI ASTION, la nivel european

AJUTĂ ȘI TU Mânăstirea Halmyris, în CONT: RO21RNCB0256127859640001 / CIF: 14797706 / Murighiol, Tulcea

Naționalismul reapare în întreaga Europă, și odată cu acesta iese la iveală și o atenție sporită asupra delimitării exterioare vulnerabile a națiunilor: granițe, frontiere și alte zone marginale. Astăzi, unele dintre frontierele Imperiului Roman sunt granițe naționale, însă în antichitate aceste spații au funcționat foarte diferit față de modul în care înțelegem frontierele astăzi.

Fac parte dintr-o echipă mare care excavează în prezent unul dintre aceste sit-uri, un fort numit Halmyris, din România modernă. Halmyris a fost cel mai estic fort al frontierei dunărene a Imperiului Roman și primul port de escală pentru oricine naviga pe Dunăre dinspre Marea Neagră. Săpăturile noastre nu descoperă atât un loc exclusiv și de apărare, pe cât modul în care granița Imperiului Roman, totodată, găzduia locuri de întâlnire și de schimburi interculturale.

Frontiera romană de pe Dunărea de Jos a fost una dintre frontierele cele mai fortificate din Imperiul Roman, dar era concepută ca o frontieră de trecere, îngăduind mișcarea și interacțiunile pașnice ale diferitelor grupuri culturale. Frontiera era defensivă, cu sute de dispozitive militare specifice unei fortărețe de legiune, forturi auxiliare și turnuri de veghe, dar sprijinea și comerțul și așezările civile mari.

Aceasta era regiunea în care triburile migratoare, cum ar fi goții, întâlneau pentru întâia dată Imperiul Roman, urmați de huni, avari, slavi și bulgari, din secolul al IV-lea în al VII-lea, și până la ultimele stadii ale imperiului. Acesta era motivul principal al densității fortificațiilor de pe Dunărea de Jos, însă totodată era o regiune care a găzduit una dintre cele mai mari întâlniri susținute interculturale, într-o perioadă de mari schimbări. Roma era în declin, iar popoarele care intrau în vest prin Dunărea de Jos aveau să construiască, între altele, regatele feudale medievale din Ungaria și Bulgaria.

Știm ce s-a întâmplat, atunci când această frontieră de trecere a picat – așa cum s-a întâmplat în anul 378, la bătălia de la Adrianopol. Împăratul Valens a fost ucis de către goți – un grup căruia el i-a acordat anterior ocrotire, când îi ceruse să se mute la sud de Dunăre în masă. Dar trebuie să aflăm mai multe despre modul în care s-au întâmplat lucrurile – cine a populat așezările civile din jurul forturilor și de ce această regiune în mod special pare să fi fost favorizată în ce privește migrația transfrontalieră în timpul Imperiului Roman târziu.

Săpând la Halmyris

Am petrecut șase sezoane ca arheolog la Halmyris. În ultimii ani, peste o sută de studenți și voluntari din întreaga lume au ajutat la excavarea fortăreței. Din 2013, am descoperit un număr de structuri militare, cum ar fi barăci, depozite de arme și un bastion cu o platformă pentru artilerie, cele mai multe datând între secolele al IV-lea și al VI-lea. Acest lucru ne arată că Halmyris a continuat să fie important pentru apărarea regiunii, pe parcursul perioadelor târzie romană și bizantină timpurie, într-un moment în care alte forturi din regiune se transformaseră în așezări civile fortificate.

Halmyris include o așezare civilă neexcavată, care se întinde pe hectare în jurul fortăreței, pe care am început să o cercetăm în 2016 și sperăm să o excavăm în anotimpurile viitoare. S-ar putea să găsim aici urmele oamenilor migratori. Anterior, am găsit un fragment de oală în stil slavic, rătăcit în fortăreață, dovadă a secolelor al VI-lea și al VII-lea, dar nimic substanțial.

Tensiuni religioase

În 2001, arheologul Mihail Zahariade a descoperit rămășițele martirilor creștini timpurii Epictet și Astion, într-o criptă la Halmyris. Acești bărbați au fost executați de către romani în Anul Domnului 290 și, ulterior, au fost reînhumați în cripta de sub basilica construită la ordinul lui Constantin cel Mare la începutul secolului al IV-lea. Ei ar putea fi cei mai vechi sfinți “originari” ai Bisericii Ortodoxe Române și pot dovedi răspândirea creștinătății în regiune.

Când au fost descoperite, Biserica a declarat Halmyris-ul un loc sfânt și a limitat continuarea lucrărilor arheologice acolo. Guvernul Român s-a opus acestei situații, iar astăzi numai basilica este desemnată oficial ca loc sfânt și nu va mai fi explorată în continuare. Cripta are nevoie de conservare, dar lipsa fondurilor și interesele concurente ne-au împiedicat până acum să conservăm monumentul.

Glumeam pe sit, că tot ceea ce mai descoperim sperăm să nu fie o altă basilică. Dincolo de umor, este nepotrivit ca ceva atât de important pentru patrimoniul religios românesc să nu poată fi mai bine conservat și apreciat de-a lungul anilor, ca parte a istoriei vii a Halmyris-ului – un sit situat într-un peisaj fascinant al frontierei moderne, poziționat la marginea Uniunii Europene.

Frontierele și granițele vor deveni din ce în ce mai importante în secolul XXI. România în sine este o națiune de graniță a Uniunii Europene, care se poate confrunta totuși cu presiunile imigrației semnificative, asemenea Greciei și Ungariei. Cum înțelegem și alegem să ne raportăm la frontierele din trecut, este esențial pentru modul în care ne angajăm în rezolvarea problemelor moderne ale migrației. Sper că, prin proiecte precum cel de la Halmyris, putem evidenția potențialul frontierelor de a aduce oamenii laolaltă, în loc ca ei să se concentreze asupra construirii de noi ziduri sau să adopte o nouă legislație prin care migranții să fie ținuți în afară.

ARTICOL apărut în Revista MONITOR Lăcașuri Ortodoxe Nr. 381

Traducere, adaptare și interpretare din limba engleză, pentru Lăcașuri Ortodoxe® 2018: Ing. Cătălin Ion

După un articol de AUTOR, pentru The Conversation UK, 25 iulie 2017: Emily Hanscam – Doctorand în arheologie, Universitatea Durham (Emily Hanscam a primit finanțare de la Stapley Trust, pentru cercetare postuniversitară. Autorul este afiliat la Bridging Frontiers: Archaeology at Halmyris, Inc.)

FOTO: Excavarea secțiunii zidului de est al Halmyris, în 2016. Emily Hanscam, oferită autorului

FOTO: Harta Imperiului Roman. De utilizator: Andrein, cu ajutorul EraNavigator – Activitate proprie a autorului

FOTO: Cripta cu inscripția care îi identifică pe Astion și Epictet. Mihail Zahariade

FOTO: În interiorul basilicii de la Halmyris, 2015. Fotografie Meghan McCloud

FOTO: Urcând zidurile îngropate ale Salsoviei, un fort la vest de Halmyris. Emily Hanscamrurile – cine a populat așezările civile din jurul forturilor și de ce această regiune în mod special pare să fi fost favorizată în ce privește migrația transfrontalieră în timpul Imperiului Roman târziu.

Sursă foto: The Conversation UK

AJUTĂ ȘI TU Mânăstirea Halmyris, în CONT: RO21RNCB0256127859640001 / CIF: 14797706 / Murighiol, Tulcea

ANUL SINȚILOR MUCENICI EPICTET ȘI ASTION, la nivel european

ANUL iulie 2018/iulie 2019 a fost decretat la nivel european “ANUL SINȚILOR MUCENICI EPICTET ȘI ASTION” – propunerea pentru o celebrare la nivel european a acestor doi sfinți – cei mai vechi sfinți de la noi din țară – fiind făcută de România și aprobată în unanimitate de Consiliul European pentru Turism și Comerț, ca Program de Pelerinaj Cultural European dedicat evidențierii bogăției și potențialului cultural al patrimoniului care unește popoarele și tradițiile (vezi ARHIVA Lăcașuri Ortodoxe – https://lacasuriortodoxe.ro/d/lonews/2vz8/decizie-extraordinara-a-consiliului-european-pentru-turism-si-comert-2018-2019-anul-comemorarii-sfintilor-epictet-si-astion/ ). Astfel, Catedrala din Halmyris – Murighiol, dedicată Sfinților Mucenici Epictet și Astion, aflată sub juridicția canonică a Episcopiei Tulcii, devine Centrul de Pelerinaj Cultural European al Anului 2018/2019, sfântul lăcaș aflându-se însă încă în fază de construcție și așteptând participarea tuturor credincioșilor (poți ajuta și tu, prin depunere în CONT bancar Mânăstirea ortodoxă Halmyris: RO21RNCB0256127859640001 / CIF: 14797706 / Murighiol, Tulcea).