Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a slujit în Silivria. Date despre orașul Sfântului Nectarie, înfrățit cu localitatea prahoveană Câmpina

O Sfântă Liturghie prezidată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a fost oficiată duminică, 11 noiembrie 2018, în Silivria, Tracia de Est, fiind cinstit în mod desoebit Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, născut în această localitate.

„Faptul că noi îl sărbătorim, noi grecii-ortodocși, pe Sfântul Nectarie în orașul în care s-a născut, în locul său de origine, la două zile după comemorarea anuală a memoriei sale, este o binecuvântare specială și, în plus, vreau să subliniez dragostea locuitorilor din Silivria, care ne-au întâmpinat cu Primarul în frunte”.

Cu această ocazie, mulți pelerini au venit din Alexandroupolis și Kavala, aceștia fiind amintiți și de Patriarhul Bartolomeu: “Facem parte din aceeași familie umană mare. Nu există mai mulți dumnezei și toți suntem fii ai Aceluiași Tată Ceresc și de aceea spun mereu că trebuie să ne simțim, toți oamenii, ca frații, între noi”.

Patriarhul Bartolomeu i-a mulțumit Mitropolitului Maxim de Silivria, pentru întreaga organizare a evenimentului, cât și pentru toți anii scurși de la data alegerii sale ca Mitropolit al Silivriei, în care această Mitropolie a reînviat, fiind moartă atât din punct de vedere național, cât și eclezial. Patriarhul a subliniat, de asemenea, excelenta cooperare cu municipalitatea și autoritățile locale.

Mitropolitul Ștefan de Kallioupolis și Madytos și episcopul locului, Mitropolitul Maxim de Silivria au luat parte la slujbă, conform unor informații transmise de publicatia grecească Orthodoxia.

Silivria este un oraș și un district din provincia Istanbul, pe țărmul Mării Marmara din Turcia, în afara metropolei Istanbul, conținând mai multe case de vacanță și de week-end pentru locuitorii orașului. Cel mai mare oraș din district este, de asemenea, numit Silivria. Primarul este Özcan Işıklar. Silivria are o suprafață de 290 km², al doilea cel mai mare cartier din provincia Istanbul, după Çatalca. Districtul este format din 8 orașe și 18 sate, iar populația sa este de peste 150 000 de locuitori, conform recensământului din 2013. Jumătate dintre aceștia se află chiar în orașul Silivria, restul trăind în orașele și satele din jur.

La 9 Km vest de Silivria se află, înființată în 2008, cea mai mare închisoare europeană.

Cetatea Silivria, vechea Selymbria, de pe Marea Marmara, își datorează importanța istorică portului natural și poziției sale pe principalele drumuri comerciale. A fost o colonie din Megara, fondată pe un deal abrupt de 56 de metri în est de golf, dar săpăturile arată că fusese așezare tracică înainte de a fi colonie grecească.

Potrivit lui Strabo, numele orașului ar fi fost o combinație între numele fondatorului mitologic al orașului, Selus, și cuvântul tracic despre care Strabo a crezut că ar desemna “polis”-ul, “bria”. Acesta, însă, nu însemna polis, ci avea un alt sens.

Până la a doua jumătate a secolului al II-lea înainte de Hristos, orașul și-a putut păstra autonomia, dar după ce vecinii săi din Bizantium și Perinthos au devenit mai puternici, orașul a căzut sub controlul lor în secolele următoare. Așezarea s-a redus la un sat, sub guvernarea Imperiului Roman. La începutul secolului al V-lea, orașul a fost redenumit oficial Eudoxiopolis în limba greacă, în timpul domniei împăratului bizantin Arcadius (377-408), după soția sa Aelia Eudoxia, deși acest nume nu a rezistat. În 805 după Hristos, Hanul bulgar Kroum a incendiat orașul. La sfârșitul secolului al IX-lea, împăratul Mihail al III-lea a construit o cetate pe vârful dealului, ale cărei ruine au rămas și astăzi, într-o epocă în care Imperiul Bizantin a suferit atacuri din partea corsarilor saracini și a rușilor. Odată cu Cruciada A Patra și căderea Constantinopolului în Imperiul latin în 1204, cetatea a căzut, în succesiune rapidă, sub Imperiul latin, bulgar, înapoi latin și, în cele din urmă, a fost recucerită de statul succesor bizantin al Imperiului de la Nicea în 1247, care în cele din urmă a reușit să recupereze Constantinopolul și să restabilească imperiul în 1261.

În 1346, otomanii au devenit aliați ai pretendentului împărat Ioan al VI-lea Cantacuzino (1292-1383) și l-au ajutat împotriva rivalului său, Ioan al V-lea Palaeologul (1332-1391). În același an, Sultanul Orhan s-a căsătorit cu Teodora, fiica lui Ioan al VI-lea, în Silivria.

În 1399, Silivria a căzut sub otomani, marcând înglobarea completă a Constantinopolului în ținutul Europei. Mulți observatori contemporani au crezut că, de atunci, nu mai era decât o simplă chestiune de timp până când turcii să ia capitala bizantină. Cu toate acestea, după o înfrângere dezastruoasă, otomanii au retrocedat Silivria în anul 1403 și alte câteva posesiuni, bizantinilor. A fost uneori atacată de otomani, în anii următori, dar nu a fost capturată.

În timpul căderii Constantinopolului în 1453, Silivria împreună cu Epivata s-au ridicat împotriva armatelor otomane și s-au predat numai după ce orașul a căzut. Selymbria s-a extins în afara zidurilor doar în timpul otomanilor, deoarece rezidenții nemusulmani, cum ar fi grecii, armenii și evreii, trăiau în interiorul zidurilor orașului, iar turcii își construiau casele în afara zidurilor, pe coastă. În timp ce non-musulmanii erau implicați mai ales în cultivarea strugurilor, vinificare și producerea de mătase, turcii și-au câștigat viața prin pescuit și iaurt. Orașul a rămas o stațiune de vară în timpul otomanilor, așa cum fusese în timpul erei bizantine.

La ordinul lui Suleiman Magnificul, arhitectul Mimar Sinan a construit, în 1562, un pod de piatră cu 33 de arcade, la vest de Silivria. Podul istoric, numit “Uzunköprü” (“Podul lung”), este încă în uz astăzi, totuși un arc nu este vizibil datorită sedimentării.

Înainte de Primul Război Mondial, unii evrei din Silivria au emigrat în orașul Camagüey, Cuba. Rușii au ocupat Silivria pe 5 februarie 1878, timp de o lună, până la 3 martie 1878. Bulgarii au ocupat-o pe 16 noiembrie 1912, timp de 9 luni, până la 30 mai 1913.

În timpul războiului, condițiile de aici înrăutățindu-se, mai mulți evrei turci au emigrat din cetate în Statele Unite, stabilindu-se în principal în New York și Seattle. Alții au plecat în Palestina, Franța și America de Sud. Potrivit Tratatului de la Sèvres, Silivria a devenit parte a Greciei, la 20 iulie 1920. Cu toate acestea, italienii au preluat-o de la trupele grecești retrase pe 22 octombrie 1922, potrivit Armistițiului din Mudanya. În cele din urmă, forțele turcești au intrat în Silivria la 1 noiembrie 1922. A fost o parte a provinciei Çatalca între 1923-1926 și era mărginită cu provincia Istanbul în 1926. A fost extinsă, prin aderarea satului Gümüșyaka (fostul Eski Ereğli) din districtul Çorlu.

În timpul lunilor de vară, populația de aici crește de 4-5 ori. Silivria se află la 67 de km distanță de centrul orașului Istanbul și este o stațiune de vară populară pentru mulți locuitori din această metropolă, cu o coastă de 45 de kilometri lungime. Se află pe Autostrada D-100 și pe șoseaua E-80 care leagă Turcia de Europa prin Edirne. Este nevoie de aproximativ o oră și jumătate pentru a ajunge aici din oraș, așa că este o optiune pentru lunile de vară sau weekend și retragere de vacanță, deși drumul de aici este în plină circulație în timpul verii. Fiind atât de accesibilă din Istanbul, coasta Marmara a fost mult timp folosită pentru vacanțe de către populația din Istanbul. Pe măsură ce orașul a crescut, aceste facilități s-au mutat din ce în ce mai departe. Odată Florya și Yeșilköy erau stațiuni, iar astăzi Tekirdağ și chiar mai îndepărtate. Silivria a cunoscut un vârf în anii 1960 și 1970, când familiile se îndreptau cu autobuzul către complexele de apartamente de vacanță construite pe plajă. Cei mai mulți oameni aveau propria plajă. Marea Marmara a suferit astfel, aici, în urma poluării in anii 1980 si 1990 (datorită deversării directe a apelor uzate din aceste case), dar acum s-au facut eforturi pentru curățare și pentru ca oamenii să poată înota. Unele dintre aceste locuri dețin centre sportive. Multe familii din Istanbul au amintiri plăcute despre excursii în Silivria în anii 1970 și 1980, pe plajă. Unii mai merg și astăzi.

Toate facilitățile sunt situate în zona de locuințe de vacanță, centrul orașului Silivria având puține de oferit pentru lumea cinematografiei, a teatrului sau a oricăror alte facilități culturale. Acum coasta a fost, de asemenea, umplută cu hoteluri și cluburi cu facilități sportive, inclusiv terenuri de golf, centre de călărie și terenuri de tenis, centre de sănătate și de conferințe. La sfârșitul săptămânii, zona este aglomerată de excursioniștii de o zi. Cu toate acestea, este greu de găsit o zonă de coastă deschisă. Lunile de iarnă sunt reci aici, iar casele de vacanță din Silivria nu mai sunt folosite prea mult dincolo de jumătatea lunii septembrie, până în mai sau chiar iunie. Silivria are un mare potențial agricol, datorită peisajului său aproape plat, climatului și a solului eficient, iar în anii 1950 și 1960 pășunea era atât de bogată încât iaurtul din Silivria ajunsese renumit. Acum, reputația iaurtului a scăzut, din cauza controlului scăzut al calității și a managementului defectuos al mărcii. Festivalul Iaurtului din Silivria era un eveniment major, dar interesul a scăzut, iar în câțiva ani nici măcar nu s-a mai ținut. Creșterea animalelor este încă importantă. Aici se cultivă grâu, floarea-soarelui și orz. Podgoriile erau odată importante, dar au scăzut din anii 1970.

Acesta este locul în care în ziua de 1 octombrie 1846 se năștea Sfântul Nectarie. Localitatea prahoveană Câmpina, din România, este înfrățită cu Silivria.

Lăcașuri Ortodoxe® 2018