ÎPS Ioachim, la pomenirea de 4 ani a IPS Eftimie Luca ‘cel bun’ (tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu)

Zilele trecute, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit Slujba Parastasului, la trecerea a patru ani de la nașterea în ceruri a vrednicului de pomenire Ierarh Eftimie Luca, cel care a păstorit pe scaunul vlădicesc din această parte a Moldovei între anii 1978 – 2014.

După ce a fost oficiat un trisaghion la mormântul situat în curtea Centrului Eparhial, întru pomenirea celui de-al 76-lea Ierarh pe scaunul de la Roman, Înaltpreasfințitul Ioachim a evocat aspecte din viața și activitatea vlădicăi Eftimie „cel bun”, reliefând rolul pe care acesta l-a avut în istoria multiseculară a acestei eparhii. Vă oferim câteva din cuvintele rostite de IPS Ioachim, puse la dispoziție printr-un raport semnat de Pr. Daniel Marari:

“Faptul că zi de zi, timp de patru ani, trecem pe lângă mormântul paradigmaticului Episcop de Roman, devenit Arhiepiscopul Eftimie, este un semn al prețuirii noastre și al legăturii noastre cu el, legătură duhovnicească pe care nimeni nu o poate rupe. Nimeni nu poate rupe aceste peceți ale dragostei pentru Părinții duhovnicești, mai ales, și pentru părinții noștri după trup, care ne-au adus în această lume. Evident că pomenirea moșilor și strămoșilor noștri, a înaintașilor, a Părinților noștri duhovnicești, care au stat la baza formării noastre intelectuale, duhovnicești și culturale, este un semn că prezența lor ne îndeamnă la a păstra legătura de comuniune cu ei.”

”Înaltpreasfințitul Eftimie a fost un om paradigmatic, și vreau să aduc mărturie că, de fiecare dată când merg la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe, aproape că fiecare membru își aduce aminte de neuitatul Arhiepiscop Eftimie Luca al Romanului și Bacăului. Noi trebuie să fim acel liant, care ne așezăm pe temelia înaintașilor noștri și continuăm opera lor spirituală și administrativ-duhovnicească.

Timpul Arhiepiscopului Eftimie nu a fost prielnic pentru Biserică. El s-a împărțit, însă, între moarte și înviere, între un fel de război și pace, știind să coordoneze viața acestei Eparhii printre aisbergurile care puteau lovi Biserica pe care o conducea cu multă înțelepciune.

A avut încredere tot timpul în Dumnezeu și El l-a inspirat să ia deciziile bune, pentru ca această Eparhie să își continue drumul celor 600 de ani, aici, la Roman. Este o datorie sacră ca, și noi, la patru ani de la trecerea sa la cele veșnice, să îi facem pomenire și sperăm ca în fiecare an să ne adunăm aici, la mormântul său, unde să punem o floare, o rugăciune și o lacrimă pentru mântuirea sa.”

Arhiepiscopul Eftimie Luca, născut Victor Luca, a venit pe lume la 9 noiembrie 1914, în Schitu, Județul Neamț, mutându-se la Domnul în data de 4 noiembrie 2014. În șirul neîntrerupt de ierarhi, pe perioada de peste șase secole de existență a eparhiei, cea mai lungă arhipăstorire a avut-o Înaltpreasfințitul Eftimie Luca: 42 de ani de arhierie la Roman, din care 36 ca eparhiot (titular).

A urmat școala primară în satul natal (1921-1928), Școala de Cântăreți Bisericești la Iași (1930 -1933) și Seminarul Teologic monahal din Mănăstirea Cernica (1934-1941).

A fost tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu și hirotonit ierodiacon în 1941. În anul 1949, a devenit Licențiat în Teologie al Institutului Teologic din București. La 1 aprilie 1949, i s-a încredințat stăreția Mănăstirii Bistrița-Neamț, funcție deținută până în 1966; între 1951-1960 a îndeplinit și funcția de Exarh al mănăstirilor din Eparhia Romanului și Hușilor. În 1966 a devenit Arhimandrit și stareț al Mănăstirii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. Aici, s-a ocupat de lucrările de restaurare ale Bisericii “Sfântul Gheorghe”, precum și ale altor clădiri din incintă (stăreție, chilii). La 30 ianuarie 1972, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat în treapta de Arhiereu-Vicar al Eparhiei Romanului și Hușilor.

În ziua de 23 aprilie 1978 (la hramul Sfântul Gheorghe), este ales Episcop titular al Eparhiei Romanului și Hușilor.

Din 1994 (anul în care, din eparhie, s-a desprins Eparhia Hușilor), a rămas Episcop titular al Eparhiei Romanului. În zilele de 18-19 iunie 2009, Episcopia Romanului a fost ridicată la rang de Arhiepiscopie, cu titulatura nouă: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. Astfel, Episcopul Eftimie a devenit Arhiepiscop.

Episcopul Eftimie Luca a fost primul ierarh al Eparhiei Romanului care, începand din anul 1998, a apelat la arheologie în descifrarea unor necunoscute din istoria episcopiei pe care o conducea și a orașului în care se află Catedrala Episcopală. În anul 2011, Consiliul Local al Municipiului Roman l-a declarat Cetățean de Onoare.

A fost decorat, în februarie 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria G – „Cultele”, „în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”.

Între lucrările sale scrise, s-au evidențiat:

• “Semnificația unor momente și acțiuni privind cinstirea moaștelor Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” (în BOR, an. XCI, 1973, nr. 1-2, p. 183-189);
• “Probleme religios-morale în scrierile lui Dimitrie Cantemir” (în MMS, an. XLIX, 1973, nr. 9-10, p. 590-594);
• “Clerici ortodocși din Eparhia Romanului și Hușilor în Războiul din 1916-1918” (în BOR, an. XCVI, 1978, nr. 11-12, p. 1264 -1273);
• “Referiri ale Episcopului Melchisedec la unirea și unitatea românilor” (în MMS, an. LIV, 1978, nr. 9-12, p. 661-667);
• “La o sută de ani de la alegerea și instalarea la Roman a Episcopului Melchisedec Ștefănescu (1879-1979)” (în MMS, an. XXIX, 1979, nr. 10-12, p. 729-745);
• “Miron Costin și împrejurările în care orașul Roman a devenit legat de această mare personalitate a poporului român” (în MMS, an. LVII, 1981, nr. 4-6, p. 261 – 271);
• “Episcopul Melchisedec Ștefănescu. Viața și înfăptuirile sale” (Roman, 1982, 115 p).

În urmă cu exact doi ani, despre Arhiepiscopul Eftimie Luca ‘cel bun’, IPS Părinte Ioachim amintea:

“In decursul acestor ani de când el a fost așezat, cu trupul, în incinta Eparhiei Romanului și Bacăului, am observat aproape zilnic credincioși care vin cu evlavie și îi aprind o lumânare, fac o rugăciune sau așează o floare pe mormânt(…). Pomenindu-l și, mai ales, făcând amintire de faptele și viața lui – având de la cine și de la ce ne inspira – să sperăm că ne îmbunătățim viața, luându-l drept model pe acest Episcop fără seamăn, în același timp rugându-ne ca Dumnezeu să ne aibă și pe noi în preajma Sa, în paza Sa și să slăvim numele lui Dumnezeu, Celui în Treime lăudat – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – Treimea Cea de o ființă și nedespărțită!”.

Lăcașuri Ortodoxe® 2018

Sursă foto: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului