Credincioșii, cu recunoștință Părintelui Mina Dobzeu (ucenic al Mânăstirii Căldărușani) – cel ce l-a botezat ortodox pe Nicolae Steinhardt
„Fervent mărturisitor al lui Hristos în vremuri ostile, părintele Mina nu a murit, ci a adormit.(…) Viaţa părintelui Mina a fost precum îi este numele: călugăr înseamnă bătrân frumos, nu atât cu vârsta, ci cu înţelepciunea, cum îţi rostuieşti viaţa. Avea mereu un cuvânt pe buzele sale: „lumină”, care parcă făcea parte din fiinţa lui, era ceva constitutiv fiinţei sale. Şi când un om trăieşte frumos, şi moartea îi este la fel. Dacă noi trăim frumos, moartea nu mai poate fi o realitate care să ne înfricoşeze. Părintele Mina are un chip de lumină precum i-a fost şi viaţa.”.
Fragmentul de mai sus este extras dintr-un cuvânt al Părintelui Episcop Ignatie al Hușilor, fiind propus cititorilor de către reprezentanții Episcopiei amintite, cu ocazia săvârșirii unei Slujbe de Pomenire la mormântul Părintelui Arhmandrit Mina Dobzeu de către slujitorii Catedralei Episcopale din Huși, alături de numeroși credincioși, duminică, 11 noiembrie 2018, după Sfânta Liturghie
Un raport pe această temă, publicat în aceste zile include și câteva repere din viața Părintelui Mina Dobzeu. Redăm, la rândul nostru, o prezentare a evenimentelor care au marcat viața acestui mare părinte al Ortodoxiei:
S-a născut la data de 5 noiembrie 1921, în satul Grozeşti, judeţul Lapuşna (Republica Moldova). Numele său de mirean a fost Mihail. Mina Dobzeu l-a botezat pe Nicolae Steinhardt la data de 15 martie 1960, în timpul dețentiei acestora de autoritățile regimului comunist. A fost unul din cei 7 copii ai părinților săi: 3 băieți și 4 fete.
La vârsta de 13 ani intră ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu, unde rămâne până în 1938. Este trimis apoi la Mănăstirea Căldărușani, vreme de 2 ani, pentru a face ucenicia în sculptură bisericească. Se întoarce, în 1940, acasă și găsește locul pustiit de ocupația sovietică. A luptat pe front, la Timișoara și apoi în Ungaria. Este veteran de război al Armatei Române.
După război urmează cursurile Școlii de Cântăreți (4 ani) la Constanța, apoi Seminarul Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie de 4 ani la București. În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădicești, în Episcopia Hușilor, fiind hirotonit ierodiacon în 1948.
În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni, pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală. În anul 1955 a primit Sfânta Taină a Preoției. A slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula și în Parohia Jimbor-Cluj, cel mai mult activând ca preot la Schitul Brădicești.
În 1957 a început să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar în 1959 a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii, scos din monahism și condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal.
A fost închis la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării. La Jilava s-a întâlnit cu iluștri oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, iar la Gherla cu Alexandru Zub, Alexandru Ivasiuc și Vasile Vasilache, cel din urmă ajuns vicar al Episcopiei Românești din New York.
Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a convertit la Credința Ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A ieșit din închisoare în 1964.
Din anul 1969 a fost chemat să slujească la Mănăstirea “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, Catedrală Episcopală. Între anii 1978-1988 fost stareț al Mănăstirii “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși.
Studiile pe care le începuse în anii 1957-1959 au fost continuate ulterior, Părintele obținând titlul de Licențiat al Facultății de Teologie, în 1971.
În anul 1988 este din nou arestat, timp de 8 luni, pentru “răzvrătire” și “uneltire împotriva siguranței Statului”, în fapt pentru protestele sale, materializate în 7 scrisori adresate direct Președintelui de atunci al țării, Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la ateismul în Comunism.
Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar al Episcopiei Hușilor. De-a lungul anilor a scris 12 cărți.
