“Se constată tot mai mult că în satul în care nu este biserică, nu este preot, nu este casă parohială, sau preotul nu locuiește în sat, ci la oraș și face naveta la sat, există mai multe cazuri de alcoolism, mai multă singurătate, mai puţină solidaritate între oameni, mai puţină comuniune și mai puţină bucurie.
În schimb, acolo unde biserica este deschisă în fiecare duminică și zi de sărbătoare, unde preotul aduce speranţă, organizând programe de întrajutorare frăţească și mobilizând oamenii credincioși să-i ajute pe cei mai săraci, situaţia spirituală și socială a parohiei este diferită.
(…)
În același timp, nu trebuie doar să așteptăm ajutorul statului român, ci trebuie să încurajăm și să preţuim agricultorii harnici și darnici din comunitatea noastră românească. Suntem interesaţi ca satul românesc să fie un sat în care viaţa să fie o binecuvântare, nu o înstrăinare a oamenilor de propriul pământ și de propria identitate.
Aceasta înseamnă că putem să învăţăm și din experienţa altora, dar și să valorificăm din trecutul satului românesc unele virtuţi spirituale, morale și practice, cum sunt: credinţa, cinstea, hărnicia, dărnicia, simţul proprietăţii și al iniţiativei, solidaritatea și comuniunea în comunitatea rurală și între comunităţile rurale.”
Fragmentul de mai sus a fost extras dintr-un cuvânt al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat “Satul românesc astăzi: între suferinţă şi speranţă”, adresat cu prilejul deschiderii Conferinţei “Spaţiul socio-economic rural. Identitate şi unitate naţională”, organizată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti” din Bucureşti (ASAS) şi Patriarhia Română, la Palatul Patriarhiei, luni, 12 noiembrie 2018. Cuvântul Patriarhului României anticipează, totodată, “Anul 2019 – Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învățătorilor și primarilor gospodari)”, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.
Lăcașuri Ortodoxe® 2018
