Despre Arhiepiscopul TEOFIL HERINEANU: De dincolo, îmi trimite câte un mesaj… La 26 de ani de la mutarea sa la Cer

În ziua de duminică, 4 noiembrie 2018, la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, doi ierarhi, alături de mulțime de credincioși, s-au rugat pentru sufletul Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 26 de ani de la trecere sa la cele veșnice.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, împreună cu Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, fiind înconjurați de sobor de preoți și diaconi.

Întru vrednica pomenire a Arhiepiscopului Teofil, la finalul Sfintei Liturghii, conform unui raport al Mitropoliei Clujului, cei doi arhierei au săvărșit Slujba Parastasului, în prezența familiei și a sutelor de clujeni. La ieșirea din catedrală toți credincioșii au fost serviți cu câte un colac și un pahar cu vin.

De asemenea, ierarhii au coborât în cripta de la demisolul Catedralei Mitropolitane și au rostit o ectenie la mormântul Arhiepiscopului Teofil Herineanu. În spaţiul amenajat sub absida altarului Catedralei, se află necropola ierarhilor eparhiei Clujului, unde își dorm somnul de veci atât Episcopul Nicolae Ivan, cât şi Mitropolitul Bartolomeu.

Arhiepiscopul Teofil a rămas în amintirea clericilor și credincioșilor clujeni ca un ierarh iubitor, care și-a dedicat viața rugăciunii și ajutorării semenilor, după cum afirmă nepoata sa, prof. Monica Neaga, într-un interviu video pus la dispoziție de reprezentanții Mitropoliei:

“Simt că, pe măsură ce trece vremea, unchiul meu este tot mai apropape de mine. Îl simt tot mai aproape; și nu fiindcă m-ar fi copleșit cu daruri materiale – daruri materiale nu am avut din partea dânsului prea mult, ci doar când și când – ci în primul rând trebuie să-i mulțumesc pentru darurile sufletești și spirituale pe care mi le-a transmis. Foarte multe dintre ele le pătrez în suflet; sunt nenumărate și poate că mi-ar trebui timp prea mult să le enumăr pe toate. Mi-aduc aminte că, odată, de ziua mea, mi-a dat o carte mai mare de vizită, pe care a scris câteva cuvinte care, pe atunci, îmi păreau de nedeslușit: ‘Ce bine meritabil (scris într-un cuvânt. Dânsul avea obiceiul de a inventa cuvinte. Din disponibilitățile limbii române, făcea cuvinte compuse, pe care apoi le folosea în vorbirea obișnuită) este în lume, pe care să nu-l dorească al său unchi, Vlădica Teofil, nepoatei sale Monica profesoara?’. Avea un limbaj mai arhaic, și-i plăcea limbajul arhaic, biblic aproape. Știu că, odată, când i-am corectat o lucrare – nici nu trebuia să o corectez, dar eu am corectat-o într-un limbaj literar – m-a certat: ‘Nu! Te rog frumos să-ți revii! Lasă literatura! Tu ești profesor de literatură, eu sunt teolog! Îmi lași limbajul biblic! – și așa l-am lăsat). Aceasta este una dintre amintirile care îmi dăinuie în minte, fără a mai aminti că portretul Înaltului Teofil este la mine în cameră, în bibliotecă, și de fiecare dată când vreau să fac ceva, parca i-aș cere voie, i-aș cere părerea, și imediat parcă ar coborâ de acolo, sau îmi zâmbește și îmi spune: ‘E bine!’, sau ‘Nu e bine ce faci!’. Și-l simt că se roagă pentru mine, în permanență! Mi-a și spus, de altfel, înainte de a muri: ‘Eu nu te-am prea ajutat, la modul în care se așteaptă un nepot să fie ajutat de unchiul lui despre care știe că are posibilități. Dar, te voi ajuta din lumea cealaltă, mai mult decât crezi tu! Și, într-adevăr, când am o problemă sufletească – nu materială! Nu mă ajută material nici acum, fiindcă știe că nu am nevoie de așa ceva! Omul nu are nevoie de materie, ci are nevoie de suflet, de spirit! – de dincolo îmi trimite câte un mesaj. Așa încât eu, când sunt într-o cumpănă si nu știu ce să fac, îi cer ajutorul și mi-l dă pe diferite căi: ori în vis, ori îmi vine atunci în minte o idee și știu că de sus îmi vine, de la dânsul… poate din portret. De fiecare dată zic: Dumnezeu să te ierte! – gândindu-mă, însă, că el n-a greșit. Eu, așa cum îl percep, știu că nu a greșit: postitor era, un mare postitor, darnic era (dar nu cu mine, nu cu rudele, ci cu cei nevoiași, zicându-ne: ‘Voi aveți mâini, aveți picioare, aveți ochi, deci sunteți întregi și nu aveți nevoie decât de ajutorul lui Dumnezeu, așa încât eu nu vreau să vă copleșesc, să o luați razna!’). De aceea, am o recunoștință fără măsură. Când vorbesc despre el, cuvintele sunt parcă prea puține! Nici nu știu ce-aș putea să spun, ca să fie exact pe măsura cu care el s-a purtat cu noi și cu oamenii ceilalți din jur… Dumnezeu să-l odihnească si să-i asculte rugăciunile. De acolo de unde este el, se roagă pentru noi, cu siguranță!”.

Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu s-a născut la 11 noiembrie 1909, în localitatea Arcalia, jud. Bistrița-Năsăud. A urmat cursurile la Academia Teologică Unită din Cluj-Gherla (1928-1932), urmând studii de specializare la Facultatea de Teologie Catolică din Paris (1929-1930).

Pentru calitățile de pastor de suflete, dar și pentru faptul că „a înțeles să răspundă la istoricul act al Reintregirii bisericesti din 1948″, trecând la Biserica Ortodoxă, în 8 iunie 1949 a fost ales Episcop titular la Eparhia Romanului și Hușilor.

După tunderea în monahism (în 20 iulie 1949), la scurtă vreme, Părintele Teofil Herineanu a fost hirotonit Episcop (la 21 august 1949), la Schitul Dragoslavele (Muscel). Slujba a fost săvârșită de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, Mitropolitul Firmilian al Olteniei și Episcopul Iosif Gafton al Râmnicului și Argeșului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Solemnitatea înscăunării Episcopului Teofil la Roman a avut loc la 28 august 1949, în prezența Patriarhului Justinian Marina. La Roman, a păstorit timp de opt ani și jumătate, cu rezultate alese, îndeosebi pe tărâm misionar-pastoral. Prin ridicarea Episcopului Nicolae Colan în treapta de Mitropolit al Ardealului, scaunul eparhial de la Cluj a rămas vacant. În acest scaun a fost ales, la 19 decembrie 1957, Episcopul Teofil Herineanu.

După câteva decenii, la 19 iunie 1973, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare vechimea și importanța istorică a Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, a hotărât ridicarea ei la rang de Arhiepiscopie, iar pe titularul ei, Episcopul Teofil Herineanu, la rangul de Arhiepiscop. Festivitățile bisericești prilejuite de ridicarea Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului la rang de Arhiepiscopie au avut loc în Catedrala Ortodoxă Română din Cluj, la 9 septembrie 1973, zi în care a fost hirotonit întru arhiereu Preacuviosul Arhimandrit Justinian Chira (de la Mănăstirea Rohia), cu titlul de „Maramureșeanul”.

În cele peste patru decenii de păstorire, mai întâi ca Episcop al Romanului și Hușilor, apoi ca Episcop și Arhiepiscop la Cluj, s-a dovedit a fi un bun cunoscător al problemelor vieții bisericești. Pe lângă sutele de sfințiri și resfințiri de biserici, Arhiepiscopul Teofil a făcut nenumărate vizite canonice, vizite cu prilejul conferințelor de orientare, ori administrative, ale preoțimii din protopopiate.

În activitatea sa arhierească a fost un statornic rugător către Dumnezeu și bun tâlcuitor al Sfintei Scripturi. Roadele străduințelor sale le găsim în Pastoralele de Crăciun și Pasti, publicate într-un frumos volum cu titlul “Tâlcuiri din Sfânta Scriptură”, Cluj-Napoca 1987, 470 p. (ediție îngrijită de Pr.prof.dr. Alexandru Moraru), precum și în studiile și articolele din periodicele noastre bisericești: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Iasi; „Mitropolia Ardealului” – Sibiu; „Îndrumătorul bisericesc” de la Sibiu și Cluj-Napoca.

Sub păstorirea sa, în Editura eparhiei au apărut numeroase lucrări de cultură bisericească și laică, ce au sporit patrimoniul spiritualității neamului românesc.

Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat permanent de ridicarea culturală și teologică a preoțimii din eparhia sa, pentru a fi in pas cu cerințele vremii, de a fi preoți vrednici în parohiile încredințate lor spre păstorire. Conștient de misiunea încredințată, Arhiepiscopul Teofil a desfășurat și o bogată activitate ecumenică.

Pe plan extern a facut parte din anumite delegatii ale Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat Bisericile Ortodoxe surori (din URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte). Pe plan intern a participat la numeroase întruniri ecumenice, iar la Cluj a întretinut relații frățești cu reprezentanții Bisericilor izvorâte din Reforma (calvină, luterană și unitariană), întinzandu-le o „mână caldă” și „lucrând în colaborare, în adevăratul spirit ecumenist”.

Ca semn de înaltă apreciere și prețuire a acestei activități ecumeniste, Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul titlu academic de Doctor Honoris Causa, în data de 13 mai 1974.

A promovat ecumenismul local, de înfrățire sinceră a naționalităților conlocuitoare și de trăire a Bisericilor crestine din țara noastră, în duhul dragostei lui Hristos.

A trecut la cele vesnice în 3 noiembrie 1992, fiind inmormântat într-o criptă în subsolul Catedralei Ortodoxe Române din Cluj-Napoca, alături de ctitorul acesteia, Episcopul Nicolae Ivan.

Lăcașuri Ortodoxe® 2018

Texte folosite: raport Mitropolia Clujului și istoric; transcriere Lăcașuri Ortodoxe a interviului acordat Mitropoliei de Prof. Monica Neaga

Sursă foto: Mitropolia Clujului