110 ani de la naşterea Patriarhului Vasken I, Catolicos al tuturor Armenilor. OMAGIUL PATRIARHULUI ROMÂNIEI

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat, duminică, 11 noiembrie 2018, cu prilejul omagierii a 110 ani de la naşterea Patriarhului Vasken I, Catolicos al tuturor Armenilor (1908-2018).

Comunitatea armeană din România sărbătorește, astăzi, 110 ani de la nașterea celui de al 130-lea Patriarh Suprem de Ecimiadzin și Catolicos al tuturor Armenilor, Vasken I, care a păstorit Biserica Apostolică Armeană vreme de aproape patru decenii (1955-1994).

Această comunitate pașnică și harnică a armenilor din România a odrăslit în îndelungata sa istorie mari personalități: savanți, scriitori, artiști, medici, arhitecți, politicieni, economiști etc.

Dar este îndeobște recunoscut faptul că cea mai luminoasă și prestigioasă personalitate a diasporei armenești din România este aceea a Patriarhului și Catolicosului Vasken I Balgian, născut la 20 septembrie/3 octombrie 1908 în București. El s-a remarcat printr-o vastă cultură teologică și filologică, printr-un deosebit zel pastoral și misionar manifestat într-o perioadă extrem de nefavorabilă pentru Biserica pe care a păstorit-o, cu o fierbinte dragoste față de poporul armean, căruia îi aparținea din punct de vedere etnic, dar și cu o foarte caldă și recunoscătoare afecțiune și prietenie față de poporul român în mijlocul căruia s-a născut, în care s-a format și a parcurs primii pași ai slujirii sale sacerdotale ca preot (1943-1947), prelat al Episcopiei Armene din București (1947-1951) și ca episcop al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România și Bulgaria (1951-1955).

Primii ani de slujire ca păstor al armenilor din România în timpul celui de al Doilea Război Mondial, iar mai apoi în timpul instaurării regimului comunist ateu de factură sovietică și experiența acumulată în România i-au fost de mare folos în îndelungata sa păstorire ca Patriarh şi Catolicos al Bisericii Armene, între anii 1955-1994.

În calitate de tânăr și nou conducător al eparhiei armene din România, arhimandritul Vasken Balgian a fost primit de Patriarhul Nicodim Munteanu la Reședința patriarhală din București în ziua de 9 februarie 1944, arătându-i-se toată prețuirea și dragostea părintească.

În mod deosebit, arhimandritul și episcopul Vasken Balgian a cunoscut prietenia Patriarhului de vrednică pomenire Justinian Marina, care cu multă înțelepciune și cu îndelungă răbdare a reușit să asigure continuitatea vieţii liturgice şi activităţii pastorale a Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist, dar și să cultive o anumită solidaritate cu celelalte culte religioase din România pentru o mai bună rezistență comună în fața măsurilor antireligioase ale noii orânduiri politice. În această lumină a prieteniei, amintim vizita Patriarhului Justinian Marina în cetatea sfântă Ecimiadzin din toamna anului 1958, la doar trei ani după alegerea noului Patriarh şi Catolicos Vasken I al Bisericii Armene (27 septembrie 1955).

Această vizită a fost repetată câțiva ani mai târziu, între 29 septembrie – 6 octombrie 1966, când din delegația condusă de Patriarhul Justinian a făcut parte şi episcopul Teoctist al Aradului, care, mai târziu, ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, va vizita Biserica Armeniei la invitația Patriarhului şi Catolicosului Karekin I, în perioada 7-11 noiembrie 1996, precum și în anul 2001, la aniversarea a 1700 de ani de la întemeierea Bisericii Armene.

Ca întâistătător al tuturor armenilor, Patriarhul şi Catolicosul Vasken I a vizitat România natală și Biserica Ortodoxă Română de mai multe ori.

Este foarte semnificativ, însă, din perspectiva afecţiunii sale pentru românii ortodocşi în mijlocul cărora a copilărit, un gest emoţionant al Patriarhului şi Catolicosului Vasken I făcut față de biserica ortodoxă Sfântul Pantelimon din Bucureşti, în preajma căreia a locuit când se afla în România. Aflând de la creștinii armeni din România, care cunoşteau această biserică, faptul că acest lăcaș ortodox este inclus pe lista bisericilor care urmau să fie demolate, din pricina stricăciunilor suferite în urma cutremurului din 4 martie 1977, şi că singura șansă de supraviețuire a sfântului lăcaș o constituie restaurarea sa urgentă, venerabilul Catolikos Vasken I al tuturor Armenilor a trimis, pe adresa parohiei, o donație de 15.000 de dolari, sumă care a însemnat mult pentru salvarea bisericii.

Această relație de frățietate și prietenie adevărată și roditoare, cultivată de vrednicii de pomenire Patriarhul Justinian al României și Catolicosul Vasken I al tuturor Armenilor, precum și de succesorii acestora, este un îndemn pentru românii şi armenii de astăzi de a continua această lucrare spre slava lui Dumnezeu şi armonia dintre popoarele noastre.

În acest sens, evocăm întâlnirea noastră cu Sanctitatea sa Karekin al II-lea, Patriarh şi Catolicos al tuturor Armenilor, la Reședința noastră patriarhală din Bucureşti, în ziua de 5 octombrie 2008, buna noastră colaborare cu Preasfințitul Părinte Episcop Datev Hagopian, conducătorul Arhiepiscopiei Armene din România, precum și relaţia cordială şi amicală dintre slujitorii și credincioșii Bisericilor noastre.

La sărbătoarea de astăzi a Comunității armene din România, prilejuită de împlinirea a 110 ani de la nașterea Catolicosului Vasken I, fiu al României şi părinte spiritual al Armeniei, adresăm Preasfinţitului Părinte Datev Hagopian şi tuturor celor prezenţi cuvânt de aleasă preţuire şi prietenie, dorindu-vă ani mulţi şi binecuvântaţi.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Vazken Balgian s-a născut în orașul București, într-o familie de etnie armeană, tatăl său fiind de profesie cizmar, emigrat din Istanbul în anii 1895-1896 după masacrele minorității armene din Turcia. A fost tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca preot armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet), la 29-30 septembrie 1943, la Biserica Sfântul Garabed din cartierul Durghut-Fiksi din Atena, petrecând la Mănăstirea Hagigadar o perioadă de pregătire canonică. Ca urmare a pregătirii sale teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken Balgian a fost numit în funcția de locțiitor de prelat al Episcopiei Armene din București, în 1947 devenind prelat al comunității Bisericii Armene din România, ulterior fiind hirotonit ca episcop al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România și Bulgaria în anul 1951. A fost ales membru al Consiliul Spiritual Suprem de la Ecimiadzin, în anul 1954.

La 27 septembrie 1955, Adunarea Bisericii Armene din Ecimiadzin l-a ales ca al 130-lea Patriarh Suprem de Ecimiadzin și Catolicos al tuturor armenilor.

Vazken I a îndeplinit funcția de Catolicos de Ecimiadzin și Patriarh Suprem al tuturor armenilor în perioada 1955-1994. A fost adesea criticat pentru relațiile sale de colaborare cu autoritățile sovietice atee și pentru exacerbarea naționalismului armean. Pe de altă parte, el a jucat un rol important în strângerea relațiilor dintre Armenia Sovietică și comunitatea armeană din diaspora. A obținut un mare grad de independență pentru Biserica Armeană din partea autorităților comuniste sovietice, în comparație cu Bisericile din celelalte republici ale Uniunii Sovietice, obținând permisiunea guvernului URSS de a accepta fondurile donate de către armenii din străinătate.

Astfel, în anul 1958, Patriarhul Justinian Marina al României a vizitat Biserica Armeană, vizită întoarsă în anul 1965 de către Patriarhul Catolicos Vazken I al tuturor armenilor care a vizitat cu această ocazie și Mănăstirea Neamț.

El a stabilit relații fructuoase cu liderii celorlalte Biserici mondiale. În anul 1970, a călătorit la Vatican pentru o întânire istorică cu Papa Paul al VI-lea. Sub păstorirea Catolicosului Vazken I, Biserica Armeană s-a alăturat Consiliului Mondial al Bisericilor. După destrămarea URSS (1991), a sprijinit deschis independența noului stat armean. De asemenea a lucrat pentru obținerea unei soluții de pace în disputa cu Azerbaidjanul, în privința enclavei Nagorno-Karabah. Cu mai puțin de o lună înainte de a muri, i s-a conferit titlul de Erou Național al Armeniei.

Catolicosul Vazken I Balgian a trecut la cele veșnice, la 18 august 1994, în orașul Erevan (capitala Armeniei). În calitate de conducător al Bisericii Ortodoxe Armene timp de aproape 40 ani, Vazken a fost atât liderul spiritual, cât și simbolul unității naționale a armenilor din întreaga lume.

Lăcașuri Ortodoxe® 2018