În data de 20 octombrie 2018, cu binecuvântarea Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, moaștele Sfintei Fericite Maici Ecaterina (Malkov-Panin), care s-au aflat în cimitirul maicilor din Mănăstirea Pukhtitsa, la Kuremäe, în Estonia.
Ritualul exhumării a fost efectuat în prezența Mitropolitului Evghenie de Tallinn și Întreaga Estonie (Patriarhia Moscovei) și a Episcopului Victor de Artsyz, Vicar al Eparhiei de Odessa, a Maicii Filareta (Kalacev) stareța Mânăstirii Pukhtisa și a comunității sale, a mai multor clerici ai Eparhiei Estoniei, membri ai Academiei din Sankt-Petersburg și pelerini.
Canonizarea Fericitri Ecaterina a fost aprobată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru venerare locală, în 7 martie 2018. cinstirea specială a sfintei având loc pentru prima dată pe 22 aprilie (5 mai, după vechiul calendar).
Fericita Caterina (Maklov-Panina) a viețuit în Mânăstirea Poukhtitsa din Estonia, în asceză în slujba Domnului, mai multe zeci de ani. Sfânta Ecaterina (Malkov-Panine) s-a născut pe 15 mai 1889 în Finlanda, într-o familie cu șase copii. Viitorea sfântă s-a remarcat prin bunătatea ei, încă din primii ani. Îi plăcea să meargă la mănăstirea locului. Familia s-a mutat, mai târziu, în Gatchina și, în 1914, Ecaterina a luat cursuri de îngrijire medicală și apoi a început să lucreze în spitale, cu îngrijire gratuită. Mai târziu, a făcut parte dintr-un serviciu care îi ajuta pe soldații răniți.
S-a mutat în Estonia în 1919, împreună cu familia. La 5 iulie 1922 a fost primită în Mănăstirea Pukhtitsa. De la începuturile ei în mănăstire, aceasta s-a comportat ciudat, ca “nebună în Hristos”. Curând, a fost transferată la Schitul Ghetsimani, la aproximativ treizeci de kilometri distanță. S-a întors la mănăstire, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Schitul a fost închis. În 1942, a plecat la Tallinn pentru a avea grijă de părinții ei în vârstă. Mama sa a murit în 1942, iar tatăl său în 1947.
Ea a prezis, cu aproape douăzeci de ani înainte, închiderea Metocului Poukhtitsa din Tallinn. S-a întors la mănăstire și s-a purtat iar ca o nebună în Hristos. A fost foarte venerată pentru darul clarvederii și al vindecării, iar mulți au mers la ea pentru sfat și rugăciune. Și-a depus voturile monahale în această mănăstire, în 1966. În ultimii săi ani, a părăsit foarte rar chilia, iar când maicile o vedeau făcând aceasta înțelegeau că ceva mare trebuia să se întâmple.
Era în mod constant suferindă de boală, dar nu o exterioriza. Pe 5 mai 1968, în ziua Duminicii Mironosițelor, Maica Ecaterina s-a odihnit liniștit întru Domnul. Multe minuni și cazuri de vindecări prin rugăciunile sale sunt cunoscute, atât din timpul vieții sale pământești, cât și după aceea.
În pagina web Lăcasuri Ortodoxe dedicată articolului de față aveti la dispoziție mai multe fotografii realizate cu ocazia deshumării, oferite de Biserica Ortodoxă a Estoniei.
