INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE cu PS PĂRINTE EPISCOP VINCENȚIU: Sincer, sunt de multe ori întristat de răutatea, premeditată aș putea spune, a unor oameni!

Thursday 25 october 2018

– Sărutăm dreapta, Preasfinția Voastră, și cerem iertare pentru timpul pe care încercăm să Vi-l răpim, știind că permanent sunteți în misiune – prin modul în care răspundeți chemării la slujirea neîntreruptă a credincioșilor din această Eparhie a Bărăganului și deopotrivă, sau prin aceasta, și la slujirea lui Dumnezeu, Preasfinția Voastră fiind, dacă ne exprimăm corect, în primul rând monah…

PS Părinte VINCENȚIU: Într-adevăr, orice Episcop este, la origine, monah. Calea aceasta, numită de Părinții Bisericii îngerească, este una deosebit de dificilă și se bazează, în primul rând, pe cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care glăsuiește, în Sfânta Evanghelie după Marcu: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (8, 34). Nu este un lucru facil să renunți la „lume”, cu tot ceea ce implică acest termen general, și să îți dedici tot timpul împlinirii poruncilor evanghelice, care implică, desigur, și rugăciune intensă, dublată de post și făptuirea faptelor celor bune, dar și osteneală fizică în ascultările rânduite. “Ora et labora!” [Roagă-te și muncește! / LO], nu-i așa?

Nu ne permite timpul aici, dar, pentru cine este interesat să studieze rânduiala tunderii în monahism, va observa că simbolismul acesteia trimite la o nouă naștere, o trecere de la moarte la înviere… Nu întâmplător, monahul primește în cadrul acestui ritual un alt nume, semnul vizibil al ruperii de „lume” și îmbrățișarea unui nou mod de a viețui. Monahul nu mai este din lume, nu mai aparține acesteia, dar se roagă pentru întreaga lume, pentru drepți și păcătoși deopotrivă, fără a-și neglija, desigur, propria mântuire. Spunem toate acestea, bineînțeles, fără a desconsidera cea de-a doua cale, binecuvântată de Dumnezeu, calea căsătoriei. Fiecare mod de viață vine cu un set de obligații! În fapt, ambele căi duc spre piscul mântuirii, doar că mijloacele de a ajunge acolo sunt diferite.

Fiecare monah primește, ca fiecare creștin la Sfântul Botez, prin Harul Duhului Sfânt, mai mulți talanți pe care are obligația să îi înmulțească. Puțini dintre aceștia primesc, de la părinții lor duhovnicești, și această ascultare de a deveni Arhiereu al lui Hristos. Nu am considerat niciodată un privilegiu sau un merit personal această mare demnitate, dimpotrivă! Nu degeaba, simbolismul omoforului, parte a vestimentației arhierești, trimite cu gândul la jugul lui Hristos, fapt ce implică o imensă responsabilitate cu privire la rolul Episcopului și la grija pe care trebuie să o aibă pentru sufletele celor păstoriți, pentru care răspunde înaintea Dreptului Judecător.

De aceea, Sfinți Părinți precum Ignatie Teoforul sau Irineu de Lyon avertizau credincioșii creștini, cu privire la importanța Arhiereului în Biserica lui Hristos. Încă din vechime, când creștinii își practicau credința în catacombe, comunitatea euharistică se aduna în jurul Episcopului, acesta fiind principiul unității. Episcopul este persoana care încorporează, desigur simbolic, întreaga Biserică, dacă acesta respectă condiția de a fi în comuniune liturgică și doctrinară cu toți ceilalți Episcopi ai fiecărei Biserici locale. De aceea, în Sfântul Sinod, un Episcop vorbește în numele tuturor credincioșilor din Eparhia pe care o păstorește. Episcopii, ca succesorii legitimi ai Apostolilor, sunt garanții unității Bisericii și păstrătorii învățăturii ei.

– În curând, mai exact marți, 06 noiembrie 2018, în Slobozia Veți aduce, pentru bucuria și ajutorul acelorași credincioși, un sfânt odor, de undeva din nordul țării. Ne puteți spune, mai exact, despre ce este vorba și motivația unui astfel de eveniment, ținând cont că el a căpătat deja tradiție în Slobozia. Ce însemnătate are el, pentru cei de aici?

PS Părinte VINCENȚIU: Desigur! Este vorba despre Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Mănăstirea Sihăstria Neamțului! O mare binecuvântare pentru Eparhia noastră și, pentru aceasta, trebuie să mulțumesc public fratelui Nostru întru slujire, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Este un eveniment așteptat de către preoții și credincioșii noștri deopotrivă, pentru că orice act de credință, pe care îl facem întru slava Preasfintei Treimi, ne aduce multă mângâiere duhovnicească și ajutor real în tot ceea ce Îi cerem Bunului Dumnezeu. Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, Cea care mijlocește neîntrerupt pentru noi către Mântuitorul Iisus Hristos, sunt foarte apropiate de sufletele credincioșilor noștri din întreaga lume ortodoxă. Există nenumărate mărturii, despre tot binele pe care Maica lui Dumnezeu l-a făcut și îl face celor ce se roagă cu credință neclintită.

Și, mai este vorba și despre o latură practică. Multe persoane aflate în nevoi sufletești și trupești nu au posibilitatea materială să se deplaseze în locul unde sunt cinstite și depuse aceste sfinte icoane făcătoare de minuni. Practic, prin mijlocirea preoților noștri, acești credincioși sunt aduși în orașul de reședință al Episcopiei noastre, Municipiul Slobozia. Mulți creștini ortodocși mi-au mărturisit că aducerea sfintelor icoane, care sunt purtate în procesiune pe străzile municipiului, contribuie vizibil inclusiv la trimiterea de ploi binefăcătoare, atât de necesare pentru agricultorii din Bărăgan.

Așadar, prezența Icoanei făcătoare de minuni de la Sihăstria Neamțului va fi un privilegiu și o binecuvântare dumnezeiască în același timp.

Pentru că vorbeați despre motivație: punctul de plecare pentru organizarea de procesiuni cu sfinte icoane în Slobozia au fost cele două hramuri ale străvechiului așezământ monahal, ctitorit de Matei Basarab, Mănăstirea Sfinții Voievozi – Slobozia. Acum, pe 8 noiembrie, cu toții vom prăznui principalul hram, pe Sfinții Arhangheli Mihai și Gavriil, Voievozii Cetelor Îngerești și ocrotitori ai acestui sfânt lăcaș.

– Care sunt criteriile alegerii acestor odoare, sau pur și simplu este vorba despre o rânduială a lui Dumnezeu și a sfinților Săi – întrucât anual s-a observat că încercați să îi bucurați, dar și să îi surprindeți, pe cei pe care îi păstoriți?

PS Părinte VINCENȚIU: Nu există anumite criterii. Pur și simplu ne încredințăm purtării de grijă a lui Dumnezeu. Aceste bucurii duhovnicești au loc de două ori pe an la Slobozia și, o dată pe an, de obicei în luna septembrie, la Călărași.

– Recent, la sfințirea unei biserici apropiate municipiului în care aveți sediul eparhial, în Parohia Păltiniș, ați amintit, în cadrul unui cuvânt rostit în fața credincioșilor, despre o perioadă de “doliu”, cum ați numit-o, și de suferinţă, dată de criza gravă prin care trece întreaga Eparhie, ca urmare a lipsei precipitațiilor, semnalată chiar de credincioși. Daca puteți preciza, ce măsuri duhovnicești presupun asumarea si abordarea la modul serios a unei astfel de perioade și dacă ea va marca, într-un mod specific, evenimentul așteptat, întrucât fiecare zonă conține particularități cunoscute în mare parte doar Ierarhului locului?

PS Părinte VINCENȚIU: Așa este! Ierarhul are datoria să își cunoască propriii credincioși, deci inclusiv problemele cu care se confruntă ei. Sunt foarte legați de pământul acesta atât de roditor al Câmpiei Bărăganului.

Când am pronunțat cuvântul „doliu”, care presupune desigur și suferință, gândul Nostru a fost îndreptat către perioada aceasta de secetă prelungită, pe care o parcurge întreaga suflare din Județele Ialomița și Călărași. Așa cum am precizat și în comunicatul nostru de presă, Dumnezeu îngăduie și astfel de perioade mai puțin faste, pentru îndreptarea noastră, nu doar individuală, ci și comunitară. Iar, pentru a săvârși rugăciuni pentru ploaie binefăcătoare, aceste momente erau precedate în vechime – și nu numai – chiar de un îndemn al Patriarhului, sau Ierarhului locului, la post aspru și rugăciune. La aceasta am îndemnat și Smerenia Noastră, știind cât bine pot face, înaintea lui Dumnezeu, pocăința curată și rugăciunea sinceră.

Este suficient să priviți în jur! Pământul este însetat. Culturile, semănate deja, întârzie să apară. Pentru oamenii din Bărăgan, care depind aproape exclusiv de roadele muncii lor, ploaia este foarte importantă, deci vorbim de un aspect foarte serios, până la urmă nu doar pentru ei, ci pentru întreaga populație a acestei țări. Bărăganul este grânarul României – un motiv de mândrie pentru creștinii noștri din Județele Ialomița și Călărași. Acesta este unul dintre motivele pentru care am hotărât, ca aducerea de sfinte odoare purtate în procesiune și lăsate spre închinare să devină tradiție. Întrucât, din anul 2009 – de când am fost întronizat ca Episcop al Sloboziei și Călărașilor – situația actuală este fără precedent, am îndemnat la priveghere și pocăință pentru păcatele noastre, ale tuturor. Există, în învățătura noastră de credință, o strânsă legătură între astfel de calamități și păcatele comunității creștine, și nu numai.

– Din păcate, presa laică a căutat să transforme totul în senzațional, legând cuvintele Preasfinției Voastre de referendum, continuând pe linia amestecării politicului cu Biserica, în urma căreia s-a și văzut rezultatul. Ați remarcat o anumită răceală, sau mai exact un mod macabru de a glumi cu astfel de situații serioase, care să caracterizeze societatea secularizată de azi la modul general? Ar fi îngrijorător… Până la urmă, este vorba despre suferința oamenilor, iar de regulă chiar localnicii credincioși cer astfel de rugăciuni. De altfel, în paralel, unii preoți publicaseră deja fotografii, la ora comentariilor, pe site-urile web proprii, de la rugăciunile speciale pentru ploaie pe care le făcuseră exact pentru această perioadă tristă de care aminteați.

PS Părinte VINCENȚIU: Felul în care se bagatelizează, de către o mare parte a mass-mediei, și nu numai, situațiile cu adevărat serioase, principiale, care chiar contează în viața morală a creștinilor autentici, este alarmant. Sincer, sunt de multe ori întristat de răutatea, premeditată aș putea spune, a unor oameni pentru care obiectivitatea în redarea informațiilor ar trebui să fie linia lor directoare pe care să o urmeze neabătut.

Se pare că sunt destui așa ziși ziariști care s-au specializat în aruncarea cu invective în tot ceea ce un creștin are mai sfânt: Biserica lui Hristos. Fără să țină seama că Biserica nu este alcătuită doar din Episcop și preoți. Biserica suntem toți cei botezați, în numele Preasfintei Treimi, cu aceeași Credință Ortodoxă. Lovind în Biserică în mod gratuit, nejustificat, lovești și în părinții și bunicii noștri, care nu își permiteau să batjocorească Biserica, pe slujitorii ei…

Mi-ar fi plăcut, totuși, ca aceeași ziariști care decupează doar unele părți ale informațiilor ce devin publice, folosindu-le pentru a-și argumenta niște opinii preconcepute, să preia și informații de pe site-urile noastre bisericești, multe dintre ele trimițând la activitatea filantropică a Eparhiei; să observe că mulți dintre seniorii noștri și copiii ai căror părinți au plecat să lucreze peste graniță, abandonați sărăciei și singurătății, primesc asistență duhovnicească și materială, din partea singurei instituții care își amintește de ei… Și, exemplele pot continua.

– În înregistrarea video preluată ulterior de unele televiziuni laice, de la televiziunea on-line care a realizat-o, cei ce au vizionat-o au putut distinge clar cum volumul sunetului a fost prelucrat prin amplificare exact în momentul în care s-a urmărit sugerarea unei așa-zise “revolte” a credincioșilor, după care a fost redus brusc la loc, pentru a se putea face din nou auzită, la volumul real, predica pe care o susțineați. Astăzi, omul, deși se consideră mai modern și învățat, este mai ușor de manipulat decât în trecut? Întreb aceasta, fiindcă s-a observat că până și purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a picat, oarecum, în această capcană, luat pe nepregătite…

PS Părinte VINCENȚIU: Cred că da! Unele persoane – nu aș dori să generalizăm – se lasă mai ușor manipulate. Sunt mai mulți factori aici, asupra cărora nu mă voi opri, dar e clar că, de cele mai multe ori, lipsa de cultură generală, superficialitatea și un orgoliu nemăsurat – toate acestea contribuie la o anihilare a spiritului critic ce trebuie să țină seama de toate aspectele problemei.

Deși a fost postat un Comunicat de presă oficial, menit să facă lumină asupra unei situații prezentate, așa cum bine ați observat, tendențios, iată că și astăzi mai există așa-ziși jurnaliști care încearcă să pună paie pe foc, de dragul ratingului cu orice preț, chiar călcând în picioare propria deontologie profesională. Pentru aceștia, nu putem decât să ne rugăm Bunului Dumnezeu, să le dea gândul cel bun. Purtătorul nostru de cuvânt le stă la dispoziție deși, până în acest moment, niciunul dintre acești așa-ziși ziariști nu l-au contactat… Poate că, într-adevăr, există și o parte a presei, care e plătită să denigreze cu orice preț Biserica… Timpul le va lămuri pe toate…

– Revenind la marele eveniment care se apropie, va fi organizată o nouă procesiune prin tot orașul Slobozia…

PS Părinte VINCENȚIU: Așa cum spuneam anterior, motivația organizării unui asemenea eveniment ține de credința puternică pe care oamenii aceștia din Bărăgan o au în sufletele lor. Deja, o astfel de procesiune se integrează perfect în firescul lucrurilor. Având o atitudine cuviincioasă, plină de nădejde curată, creștinul știe că orice rugăciune pe care o rostește din inima sa este ascultată, inclusiv nevoia de apă pentru culturile agricole din Bărăgan.

– Prin urmare, evenimentele pe care le pregătiți, ca de fiecare dată cu mare meticulozitate și grijă, se vor înscrie și ele între “măsurile” luate pentru vindecarea acestei perioade de suferință. Își mai găsește loc, astăzi, rugăciunea în viața credinciosului de rând și, mai ales, mai are ea efectul scontat?

PS Părinte VINCENȚIU: Nimic nu se poate face fără rugăciune și post. Să nu ne amăgim singuri!

Vă spun despre un principiu, care urmează, ca un fir roșu, întreaga literatură patristică: Dumnezeu nu lucrează decât prin cel ce lucrează!

– Vorbind despre hramul unui așezământ monahal și istoric al localității în care se află sediul Eparhiei pe care o Păstoriți – și aș vrea, totodată, să Vă mulțumesc în mod deosebit pentru bunăvoința acordării acestui timp – Vă propun să încheiem interviul într-o aceeași notă cu care a început, și anume printr-un cuvânt legat de actualitatea și de frumusețea monahismului, pe care îl trăiți efectiv și îl reprezentați la un nivel atât de înalt, și despre importanța lui în Biserica Ortodoxă și, în special, în viața credinciosului laic.

PS Părinte VINCENȚIU: Bucuria Noastră principală este aceea de a sluji lui Dumnezeu și oamenilor, oferindu-le acestora, prin Sfânta Biserică, toate mijloacele pentru mântuire. Cum spunea Sfântul Serafim din Sarov, un singur lucru îi lipsește omului: hotărârea! Este, așadar, singura „condiție” pe care Dumnezeu o cere a fi împlinită de către fiecare credincios! Dumnezeu nu poate încălca libertatea omului!

Cât despre frumusețea monahismului: așa este! Este o cale frumoasă, plină de satisfacții de ordin spiritual! Dar – și mereu țin să amintesc asta – calea aceasta este strâmtă, îngustă… Este plină de primejdii. Nu poți ajunge la capătul ei fără să dai dovadă de spirit de sacrificiu, de jertfelnicie. Iar ispitele acestea, care vin necontenit asupra noastră, au rolul, nu de a ne descuraja, ci de a ne întări pe acest drum anevoios al credinței. Iar, răsplata va fi pe măsură!

Interviu realizat de Ing. Cătălin Ion,

Președintele Asociației Lăcașuri Ortodoxe®

Mulțumiri aduse, pentru intermediere în realizarea acestui interviu, Biroului de presă al Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, reprezentat prin Pr. Arhid. Nicușor-Silviu Dascălu