Trăim într-o lume… de după REFERENDUM (KSLCătălin)
Ne-am trezit, astăzi, între două lumi: o lume (ateistă necredincioasă) care are neapărată nevoie să mintă ca să ajungă la visele ei, și o lume care se crede credincioasă, dar care are nevoie neapărată să fie mințită, ca să ajungă la visele ei – iar asta la toate nivelurile.
Ne-am trezit, astăzi, între două lumi: o lume (ateistă necredincioasă) care abuzează de minciună prin toate mijloacele pe care le deține (radio, televiziune, internet, școală) pentru a-și atinge obiectivele infernale (cât mai îndepărtate de Dumnezeu), și o altă lume, care se crede credincioasă, dar care are nevoie neapărată de minciună și de raportări fantastice (număr de participanți la manifestări, număr de credincioși) ca să se simtă pe sine prea ușor mulțumită de atingerea obiectivelor proprii-dumnezeiești.
Trăim între două lumi, ambele ajunse acolo încât să se încreadă doar în număr de “voturi” și în binecunoscuta și omeneasca putere…
Ne-am trezit, astăzi, între două lumi: o lume (ateistă necredincioasă) însetată să emită sub orice formă minciuni, și o altă lume, care se crede credincioasă, însetată neostoit să vadă și să asculte aceste minciuni.
Ne-am trezit, astăzi, între două lumi: o lume (ateistă necredincioasă) dependentă de televiziune pentru a putea minți la scara mare, și o altă lume, care se crede pe sine credincioasă, dependentă la maxim de (cel puțin) un televizor care să o mintă la aceeași scară mare.
Iar noi suntem în Biserică… Referendumul, după cum anticipam într-un articol anterior, a reușit – prin nereușita lui – doar să facă lumină, mai ales pentru o mare parte din lumea căreia îi placea să se știe, pe ea însăși, credincioasă, refuzând să afle Adevărul – atât dintre clerici, cât și dintre mireni. Minunată, iconomia lui Dumnezeu! Așa după cum un sat, atunci când zidește un sfânt lăcaș este sigur că-I va construi o biserică lui Dumnezeu, pentru ca la scurt timp să-și dea seama că de fapt Dumnezeu construia o biserică pentru sat; așa după cum un om credincios crede că Îl slujește pe Dumnezeu, dar la scurt timp realizează că de fapt Dumnezeu îl slujea în acel timp pe om; tot așa, acum, un referendum despre care se credea că va fi organizat de cei din Biserică pentru Dumnezeu, s-a demonstrat a fi de fapt unul organizat de Dumnezeu pentru Biserică – arătându-i acesteia din urmă starea de fapt a națiunii și a pleromei, dincolo de raportările încântătoare pe care Arhiereii Bisericii le primeau deseori de la cei din subordine, dornici mai mereu să îi asigure de eficiența lor personală pe postul proaspăt câștigat.
Trăim, acum, între o lume necredincioasă care șterge sistematic conștiințele altora, doar pentru a deveni mai ușor de manipulat în realizarea propriul său plan infernal, și o lume care își curăță singură, de bună voie, sistematic propria conștiință, refuzând să afle și să devină conștientă de starea sa de fapt, doar pentru că ar face-o să se simtă mai păcătoasă și neîmplinită în lucrarea care îi revine ca “ascultare” de la Dumnezeu.
Trăim, astăzi, între două lumi care par să se influențeze atât de puternic reciproc, încât uneori (surpriză!), tind de-a dreptul să se confunde… ambele încrezându-se acum într-un simplu număr și considerând că doar prin el se măsoară o putere. Așteptam de prea mult timp o procesiune în care Arhiereul locului să fie însoțit doar de către cei care cu adevărat simt că vor să participe la ea, fiindcă doar așa ar putea măsura adevărata credință (și putere); o procesiune sau orice altă manifestare, în care Păstorul locului să pornească pe cale purtând sfinții în racle, alături de doar acei câțiva credincioși care îi sunt mereu aproape – și am văzut-o cu ocazia acestui vot, în aceste două zile. Pentru ca, mai apoi, această imagine reușind atât cât se mai poate astăzi să încălzească inimile atât de amorțite, să atragă ușor alți și alți oameni… cu adevăratul curaj și cu adevărata Putere.
Dacă până acum ne-a plăcut să ne încredem în numărul și puterea oamenilor, atunci de acum încolo ar trebui să reînvățăm, mai mult ca oricând, că bucuria și puterea adevărată vin doar de la prezența vie a lui Hristos în acei de multe ori puțini și prea neînsemnați, dar de Dumnezeu aleși, oameni.
Trăim, acum, între o lume necredincioasă care își crește și educă propriii fii, pregătindu-i cu mare destoinicie și predându-le cu o grijă munuțioasă ștafeta lucrării ei pe mai departe, dând legi prin care să NU guste cumva vreun strop din viața și bogăția duhovnicească, și o lume care se crede pe ea credincioasă, dar care renunță prea ușor la a face copii, și-i crește încurajându-i să guste și ei, “c-așa e vremea”, măcar puțin din viața aceea lumească, și-i vinde prima “acelei lumi” și cu mult prea multă și dispusă nonșalanță, ba chiar cu mult înainte de a exista vreo judecată lumească.
Trăim între o lume necredincioasă, care știe și vrea neapărat să trăiască în păcat, și o altă lume, care se crede credincioasă, și care pentru aceasta nu vrea să mai știe și să mai audă ca ar mai avea ceva de îndreptat. Trăim între o lume, necredincioasă, care este credincioasă și își respectă cu destoinicie cârmuitorii (stăpânirea), fie și doar pentru bani, și o altă lume, care se crede pe sine credincioasă, dar care refuză, din ce în ce mai mult, să-și mai asculte propriii Păstori, revoltându-se adesea în public și asmuțind întreaga lume împotriva lor.
Și așa, am ajuns, deci, să trăim astăzi între o lume necredincioasă, care luptă și este hotărâtă să nu-și trădeze niciodată necredința sa, și o altă lume, care se crede pe ea credincioasă, și care exact în ziua mare a Învierii – Duminica aceasta – și-a trădat în fața acestei lumi necredincioase credința sa.
Votul de acum a fost, poate, singurul vot al istoriei, în care cuvântul “Votat” (amprentat pe dosul ștampilei) s-ar fi putut transforma în fața ta (în cazul în care ar fi fost pus pe varianta DA) – prin natura mizei duhovnicești pentru care s-a votat – în acea Pecete cu care sunt însemnate de fiecare dată sfintele Prescuri ajunse, în exact această zi a Învierii, pe Masa Sfântului Altar. Dacă ai ratat ocazia asta și nu ai reușit să vezi prin ea așa ceva, atunci tocmai te-ai însemnat de bună voie cu o altă pecete (nu doar lumească) și ai ratat, din păcate slujind celor ce se ocupă zilnic de dezinformarea ta, întâlnirea ta istorică și atât de directă, pe care o aveai pregătită cu atât de multă Iubire și atât de multă râvnă cu adevărat Părintească, (de, și) cu Hristos…
“19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20.Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, 3)
Autor: Ing. Cătălin Ion (KSLCătălin)
Președinte Asociația Lăcașuri Ortodoxe®
