NOI, CU TOATE AVERILE NOASTRE, în acest vast Univers… Puterea lui Dumnezeu și Lumea oamenilor

“3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:

4. Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?” (Psalmi, 8)

Într-un text aflat pe una dintre fotografiile iconice ale navei spațiale Voyager din vecinătatea inelelor lui Saturn se poate citi: “Vedeți un mic punct alb în imaginea de mai jos? Este Pământul așa cum este văzut de pe Saturn”.

Această imagine i-a făcut pe oameni să se simtă atât de insignifianți, în raport cu poziția lor în acest cosmos. Este un adevăr bine cunoscut faptul că 7,6 miliarde de oameni trăiesc în acest punct alb. Toți regii mari care voiau să câștige universul se luptau pentru această mică particulă de praf din Univers. Noi, cu toate averile noastre, în principal cu eu-l nostru, citim acest text așezați pe un scaun din acest punct alb. Este ironic faptul că locuitorii acestui punct alb au eu-ri personale mult mai mari decât Universul.

Oamenii uită de multe ori că sunt doar o altă ființă muritoare pe acest Pământ. Ei uită că sunt doar organisme microscopice, în comparație cu întregul Univers. Vastitatea acestui Univers este necuprinsă de mintea omenească. În versetul de mai sus, Regele David meditează asupra slavei inimaginabile a lui Dumnezeu, Care este Creatorul întregului Univers. Noi oamenii avem un intelect, și numai acele lucruri care sunt cuprinse de intelectul nostru pot fi înțelese de noi. Dar, de multe ori, oamenii devin pradă acestui intelect extrem de limitat, pe care îl posedă, și consideră că ei sunt supremul a toate, fără a ține cont de Creatorul lor.

De multe ori, se consideră că descoperirile științifice din spațiu și realitățile exterioare au diminuat statura umanității. Ființa umană s-a gândit mereu să descopere nedescoperitul și să exploreze neexploratul. Intelectul limitat al oamenilor le-a câștigat victoria în realizarea multor minuni științifice din epoca actuală. Dar, oricât de mare ar fi saltul nostru, neglijăm faptul că este doar o problemă de expansiune nedeterminată care nu se întinde nicăieri…

Dacă încercăm să ne imaginăm câteva lucruri legate de galaxia noastră “Calea Lactee” sau de Soare, sau chiar de Pământul nostru, acestea se vor situa cu mult dincolo de înțelegerea noastră. Am învățat în zilele copilariei noastre că Pământul se rotește în jurul Soarelui în 365 de zile, iar asta este ceea ce se numește “un an” și determină schimbarea anotimpurilor etc. etc. Dar nu ne gândim niciodată că Pământul, care se rotește în jurul Soarelui, are o anumită viteză, iar asta ne-ar alarma, fiind de aproximativ 106 217Km/h. Acum, Soarele și planetele sale, Sistemul Solar, se învârt în jurul centrului Galaxiei Calea Lactee, cu viteze apropiate de 777 313Km/h. De asemenea, galaxia Calea Lactee nu este nici ea staționară, ci se deplasează cu o viteză de 2 092 147 Km/h. Aceste cifre par extrem de gigantice, în comparație cu vitezele moderne pe care le practicăm pe calea aerului și a solului, alimentate de jeturile noastre turbo. Putem doar să conceptualizăm vag că oamenii se mișcă la viteze enorme, deși pare că stăm încă în picioare, sau chiar că ședem pe scaunele noastre și citim aceste rânduri, fiindcă ne raportăm doar la sol, dar există mai multe realități care se întâmplă, despre care nu suntem deloc conștienți și de care nu suntem nicicum deranjați. Totuși, aceasta este doar o mișcare lentă în comparație cu expansiunea vastă, nesfârșită, imposibil de imaginat a acestui Univers…

Universul, cu toate complexitățile sale, conectivități și frumuseți, își dezvăluie măreția și măreția lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu este Cel Care S-a întrupat în lume în formă omenească, pentru ca omul să se îndumnezeiască. Pe bună dreptate, se întreabă atunci David: Ce este omul, atât de important, încât să-l iubească Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare complexă se află în Geneză (1: 26): “Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”.

Nu există nicio îndoială în adevărul că Dumnezeu este Creatorul acestei lumi – un cosmos, adică o ordine creată cu integritate proprie, o realitate pozitivă. Este lucrarea bună a Dumnezeului Cel Bun (Geneză, 1), făcută de Dumnezeu pentru existența binecuvântată a omenirii. Părinții capadocieni învață că Dumnezeu creează mai întâi lumea și o înfrumusețează ca pe un palat și apoi așează omenirea în el. Geneza Cosmosului este un mister pentru mintea umană, o geneză produsă de Cuvântul lui Dumnezeu. Ca atare, lumea este o revelare a lui Dumnezeu:

19. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.

20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, (Romani, 1).

Astfel, când locuitorii inteligenți Îl văd, prin cosmos, ei învață despre înțelepciunea divină și despre energiile divine. Cosmosul este coerent, este o sinteză creată de o măreție de neimaginat, toate elementele sale, de la cei mai mici cuarci și leptoni până la cel mai mare supercluster Marele Zid Hercules-Corona Borealis, se unesc reciproc și se leagă în timp și spațiu. Imensitatea cosmosului și ordinea sa neîncetată ne lasă mintea uimită. Imaginația despre inimaginabil este dincolo de imaginația umană…

Și în această imagine și în asemănare, El creează oameni. În lumea calculatoarelor, o imagine este o copie exactă a hard disk-ului unui computer, făcută pentru o copiere de rezervă a datelor sau înființarea de noi mașini. Iar această definiție a imaginii este cea mai potrivită aici. Oamenii au fost creați ca fiind copia exactă a Creatorului, făcută pentru a crea un model, astfel încât astfel de copii exacte să poată fi produse în continuare. Prin păcatele lor, oamenii au falsificat acea imagine și trebuia restabilită imaginea pe care Dumnezeu a creat-o în această lume ca pe un om desăvârșit.

Procesul de îndumnezeire este acea procedură prin care forma falsă a omului se transformă în omul perfect, neatins, în acea imagine perfectă și asemănare a lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu a creat-o. Îndumnezeirea este un proces de a deveni mai uman sau un om perfect, un om care este imaginea perfectă și asemănarea lui Dumnezeu Însuși. Adam și Eva nu au fost creați doar prin cuvântul lui Dumnezeu, asemenea celorlalte creații, ci prin implicarea directă și acțiunea lui Dumnezeu. Aceasta nu numai că arată relația specială a creației cu Creatorul ei, dar și poziția remarcabilă a omului în întreaga creație. Referirea la “chipul lui Dumnezeu” trebuie înțeleasă în termenii lui Iisus Hristos, deoarece El este identificat în mod explicit cu El (2 Corinteni 4: 4, Coloseni 1:15)

3. Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte” (Evrei 1: 3).

Astfel, pentru ca omenirea să fie în chipul lui Dumnezeu, înseamnă a fi în, sau asimilată de,… să fie asemenea lui Iisus Hristos. Aceasta este o chestiune de har și de acțiune și nu o chestiune de natură, pentru că numai Hristos este prin natura Sa chipul lui Dumnezeu ca urmaș etern și natural al lui Dumnezeu: Singurul Său Fiu, Unul-Născut.

Traducere, adaptare și interpretare: Lăcașuri Ortodoxe® 2018

după un articol semnat de: Pr. B.M.Thomas (Eparhia de Bombay a Bisericii Ortodoxe din Malankara, India), autor asociat și cercetător asociat al OCP

Foto: “Vedeți un mic punct alb în imaginea de mai jos? Este Pământul așa cum este văzut de pe Saturn”.