DISMAS… sau ISTORIA TAINICĂ a TÂLHARULUI BUN răstignit odată cu Mântuitorul Iisus Hristos

În Biserica Ortodoxă Răsăriteană, Dismas (un nume care nu apare de fapt nici în Noul Testament), cunoscut ca fiind tâlharul cel bun de pe cruce (sau tâlharul pocăit), unul dintre cei răstigniți împreună cu Mântuitorul Hristos, nu a fost niciodată canonizat (formal) deși este considerat sfânt în virtutea cuvintelor rostite pe Sfânta Cruce de Iisus: ”Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Sfânta Evanghelie după Luca 23, 43). Dar, în unele Biserici, prăznuirea lui se face, totuși, pe 25 martie. Așa încât, pentru mulți dintre credincioșii ortodocși, situația acestui sfânt a rămas, în general, una înconjurată oarecum în mister, motiv pentru care ne-am hotărât să publicăm și articolul de față, pornind de la mai multe cercetări făcute pe această temă.

Numele, de sorginte greacă, “Dismas”, ar însemna, într-un mod extrem de sugestiv: “Apus” sau “Moarte”. Acesta apare amintit atât în Evanghelia apocrifă (necanonică) a lui Nicodim, cât și în Evanghelia Arabă apocrifă a Copilăriei lui Iisus. În Biserica noastră Ortodoxă, există rânduită o cântare care îi este dedicată acestuia, intitulată „a Tâlharului celui Bun”, între cântările din Vinerea Mare, iar Biserica Rusă îi dedică chiar mai multe imnuri la Utrenia aceleiași zile sfinte, numindu-l “Tâlharul înțelept”.

Istoria Sfântului Dismas (“Demas”) rămâne, însă, dezvoltată cel mai puternic în tradiția Bisericii Ortodoxe Copte, Ortodoxia Coptă numindu-l “Tâlharul pocăit”, amintindu-l ca fiind cel care a fost răstignit împreună cu Iisus Hristos. Istorisirea în cauză – a cărei idei principale se regăsește în parte și în Evanghelia Arabă apocrifă a Copilăriei lui Iisus – pornește de la momentul în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, și Iosif au fugit (cu Pruncul Iisus) pentru a împiedica sacrificarea Acestuia în momentul îndepliniri ordinului dat de Irod ca toți copiii sub vârsta de doi ani să fie uciși. În timp ce fugeau în Egipt, Iosif, Maria și Iisus au întâlnit o ceată de tâlhari care voiau să-I jefuiască. Pe măsură ce hoții se apropiau de Iisus, însă, Acesta le-a apărut luminat și L-au recunoscut ca pe un Prunc foarte special, cu har divin. Prin urmare, în loc să fie jefuiți, Cei trei au fost duși în tabăra acestora și Li s-au dăruit hrană și adăpost.

Între timp, Fecioara Maria a auzit un alt bebeluș plângând în tabără: fiul “hoțului-șef” era bolnav și fără îngrijire. Atunci, Maica Domnului a cerut un vas mare cu apă și l-a folosit ca să-L îmbăieze pe Pruncul Iisus. După care, a cerut să-i fie adus copilul bolnav. Fecioara Maria l-a spălat pe pruncul bolnav în același vas cu apă (acum acesta fiind binecuvântat). Copilul s-a vindecat imediat.

Mai mult decât atât, ulterior, Preafânta Născătoare de Dumnezeu a cerut ca apa să fie turnată într-un loc neumblat. Iar pe acel pământ, în acel loc în care a fost turnată apa sfințită, mai apoi, a crescut mentă. Interesant este însă faptul că, în limba greacă, cuvântul care desemnează menta este “DIOSMO”, apropiat de numele Dismas, ceea ce înseamnă “Dio Osmi” (2 suflete!). Prin urmare… menta și busuiocul sunt folosite, de atunci, la pregătirea “Apei Sfințite” pentru binecuvântarea caselor.

Acest copil a fost același om care a fost răstignit în partea dreaptă a Mântuitorului Iisus Hristos. El s-a pocăit în ultimul său ceas, rostind cuvintele: “Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.” (Sfânta Evanghelie după Luca 23, 42). Un hoț, care a furat toată viața, avea să fure, atunci, Paradisul! El a fost primul om care a intrat în Rai, imediat după Răstignirea lui Iisus Hristos!

Un articol de: KSLCătălin

Foto: locul în care a fost tămăduit tâlharul de pe cruce, pe cănd era prunc (Mănăstirea Sfântul Gherasim, de lângă râul Iordan. Sursă foto: Pic -Vic Ky/OCP

Bibliografie:

• istorisire a Pr. George Giannios, din Biserica grec-ortodoxă Sfântul Spiridon – St. Clair Shores, MI, SUA distribuită de Anastasia Giannios-Poulos, pentru serviciul de informații OCP
• Orthodox Wiki