Preasfințitul Părinte Vincențiu, la vârsta de 64 de ani: împliniri simultane

Deși existăm ca neam, pe acest pământ dintotdeauna, ca națiune unită sub un singur nume și un singur stindard avem doar 100 de ani. După mii de ani de luptă și jertfă, în 1918 s-a format România, o țară creștin-ortodoxă pe care mulți o numesc grădina Maicii Domnului.

Pentru Episcopia Sloboziei și Călărașilor, acest an are mai multe semnificații. Se împlinesc 25 de ani de când s-a înființat această Eparhie, Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu pășește în al 65-lea an de viață și a intrat în al 10-lea an de când poartă pe umeri crucea păstoririi acestei Episcopii, sunt 40 de ani de când Ierarhul a încheiat studiile teologice fiind declarat Licențiat în Teologie, 35 de ani de când a intrat în rândul monahilor și tot 35 de ani de când a fost hirotonit ieromonah.

Cifrele acestea se rotunjesc împreună, nu ca rezultat al hazardului, ci ca să conștientizăm noi iconomia lui Dumnezeu, grija pentru aceste locuri și pentru cei ce cu îndârjire rămân aici, indiferent de greutățile pe care au fost nevoiți să le îndure de-a lungul timpului: năvălirile păgânilor, secetă, inundații, ierni grele. Pentru rugăciunile și ostenelile lor au fost binecuvântați cu pământuri mănoase, cu recolte bogate pentru ei și copiii lor ce creșteau în același duh al credinței – care a continuat să traverseze timpurile, în cea mai curată și neștirbită formă a ei, Ortodoxia.

Și am să povestesc aici un episod pe care l-am trăit nu demult, și care arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru aleșii Săi, că hazardul sau coincidențele nu există, ci au fost inventate, doar ca să nu mai fim atenți și să nu mai observăm minunile din jurul nostru. Mărturisesc că am mai avut tentația de a relata acestea, însă am avut impresia că strivesc smerenia celui prin care s-au înfăptuit lucrurile. Însă, dacă noi vom tăcea, “pietrele vor vorbi”.

Era în toamna anului 2014, mai precis în 21 septembrie, când Slobozia, oraș reședință a Județului Ialomița, se pregătea pentru un eveniment istoric: Sfințirea picturii Catedralei “Înălțarea Domnului”. Pregătiri, forfotă mare, emoții, mai ales că pentru acest eveniment erau așteptați mai mulți Arhierei, conduși fiind de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, numeroase oficialități centrale și locale și mii de credincioși. A apărut însă o problemă care nu era de neglijat: norii de pe cer, negri și plini de frământări, adevereau prognozele meteo și amenințau cu imposibilitatea desfășurării evenimentului.

Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu, ca gazdă pentru ceilalți sfințiți Ierarhi a sosit înaintea tuturor. Eram de față când a coborât din mașină. Începuseră să cadă primele picături de ploaie, mici și dese. Atunci Vlădica și-a înălțat privirea, și am văzut cum rostește ușor câteva cuvinte, apoi face Semnul Crucii către cer. Ploia s-a oprit pe loc, și norii au rămas încremeniți, prinși ca într-un tablou.

Și, mai mult decât atât: după momentul sfințirii mozaicurilor exterioare catedralei, atunci când toți Ierarhii intrau în Biserică pentru încheierea slujbei, Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu s-a întors pentru câteva secunde, a ieșit în capul scărilor și a făcut din nou Semnul Sfintei Cruci spre înălțimi. Nu pot spune cu exactitate dacă au trecut două secunde, una sau niciuna, însă știu că aproape instantaneu a început o ploaie torențială, încât cei ce se aflau pe cele mai de jos trepte ale Catedralei au fost udați complet doar pentru cei câțiva pași pe care i-au avut de făcut urcând scările. A fost ca și cum Semnul Sfintei Cruci încuiase norii, ca să nu își mai trimită apele peste noi. Apoi descuindu-i, și ploaia dând năvală, s-au revărsat peste tot…

Rugăciunile Ierarhilor sub ocrotirea cărora ne-a pus pe noi Dumnezeu sunt smerite și pline de Har. O știm doar dacă vrem să o vedem. O știu cei care se îmbulzesc în fața lor doar ca să primească o binecuvântare pe creștetul capului, sau să se atingă de marginea veșmitelor lor. Suntem fii ai acestora și trebuie să conștientizăm că odată cu acceptarea ascultării de Episcop, și-au luat pe propriii umeri, parte din povara Crucilor noastre. Iar sub strălucirea veșmintelor lor, se află în ascuns, genunchii plecați în rugăciune pentru noi…

În ziua de 23 august, PS Vincențiu împlinește vârsta de 64 ani, intrând, după cum am spus, în al 65-lea an de viață. Este o zi aflată sub oblăduirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – fiindcă serbăm Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului – și sub ocrotirea Sfântului Mucenic Lup și a Sfântului Sfințit Mucenic Irineu, a căror pomenire se săvârșește. Îi urăm viață îndelungată, cu sănătate, împliniri duhovnicești și mult spor în lucrările pe care Dumnezeu le-a rânduit Preasfinției Sale.

Întru mulți ani, Stăpâne!

Pentru Lăcașuri Ortodoxe, un articol de: Carmen-Ana Ion

Foto (neprelucrată!), prelucrare text și așezare în pagină: Cătălin Ion, Teo-Christian și Anisia-Ecatherina Ion