publicat în: Arhivă

Transmisiune video în direct: 1030 de ani de la Botezul Rusiei

28 iulie 2018: Intrând din paginile web ale Agenției de știri Lăcașuri Ortodoxe (www.lacasuriortodoxe.ro și www.lacasuriortodoxe.ro) pe adresa: https://www.facebook.com/rianru/videos/10156975748224271/ puteți urmări transmisiunea video în direct, din Moscova, ocazionată de sărbătorirea celei de-a 1030-a aniversări a Botezului Rus (Creștinarea Rusiei).

La aceeași adresă web, după oficierea slujbei, puteți accesa și înregistrarea evenimentului.

La eveniment participă reprezentanţi a zece Biserici Ortodoxe surori: Biserica Alexandriei, Biserica Antiohiei, Biserica Ierusalimului, Biserica Georgiei, Biserica Serbiei, Biserica Bulgariei, Biserica Ciprului, Biserica Albaniei, Biserica Poloniei, Biserica Cehiei şi Slovaciei.

Creștinarea Kievului datează din anul 988, fiind legată de Sfântul Vladimir cel Mare, botezat la Cherson, astăzi prăznuit în Biserică în ziua de 15 iulie a fiecărui an. Sfântul și drept-credinciosul Vladimir, Botezătorul Rusiei Kievene (958-1015), era Mare Cneaz al Kievului, fiul lui Sviatoslav, nepotul lui Igor și al Sfintei Olga și strănepotul lui Ruric, cel chemat la domnia Rusiei. În vremea sa Ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia și Ucraina. În plus, el este nepotul Sfintei Olga, și tatăl Sfinților Boris și Gleb Purtătorii de chinuri (și primii sfinți ai ținuturilor rusești).

Sfântul Vladimir fusese un păgân devotat în primii ani ai vieții sale, un mare cuceritor cu multe neveste și care ridicase multe statui păgâne pe teritoriul pe care îl guverna. După ce a aflat că există și alte credințe în afara păgânismului său, el s-a hotărât să trimită soli în lume care să-i spună care este credința cea adevărată.

Trimișii săi s-au întâlnit cu musulmanii, dar au simțit că printre ei nu este nici o bucurie și că credința lor este foarte mecanică. De asemenea, trimișii săi s-au întâlnit cu evreii și catolicii dar, totuși, nu au fost impresionați. Însă, lucrurile s-au schimbat când au ajuns la Constantinopol. După ce au participat la Sfânta Liturghie în Hagia Sofia, trimișii au spus: “Nu mai știam dacă suntem în rai sau pe pământ.”

Ulterior, cronicile spun că Vladimir s-a îndreptat cu oastea spre Herson (în Ucraina de astăzi), cetate grecească așezată în Peninsula Crimeea, și, după ce a asediat-o, a trimis soli la Constantinopol, zicând: „Iată, am cucerit orașul vostru falnic; am auzit că aveți o soră bună de măritat, dacă nu mi-o dați mie, voi face cu capitala voastră ceea ce am făcut cu acest oraș”. Răspunsul a fost afirmativ, dar condiționând renunțarea sa la păgânism. Vladimir s-a decis să se boteze, dar, brusc, a orbit, începând să se îndoiască de credința cea nouă, însă chiar acea soră a împăraților greci, Ana, i-a trimis un mesaj în care-i spunea: „Dacă vrei să fii sănătos și să vezi cu ochii, primește Sfântul Botez degrabă, căci în alt mod nu te vei izbăvi de orbirea ta. Iar de te vei boteza, te vei mântui nu numai de orbirea trupească, ci și de cea sufletească!”. Vladimir a răspuns: „Dacă va fi adevărat, apoi voi cunoaște din aceasta că Dumnezeul creștinilor este mare!”. L-a chemat la el pe episcop, care l-a botezat cu numele Vasile. Imediat i-a revenit vederea. „Acum l-am aflat pe adevăratul Dumnezeu”, a spus el.

În același an a avut loc și cununia lui Vladimir cu prințesa Ana. La întoarcerea în Kiev, Vladimir a poruncit să fie botezați cei 12 fii ai săi, iar apoi a trimis propovăduitori prin toată cetatea, poruncind ca a doua zi să se adune lângă un râu toți locuitorii. A doua zi, stând cu toții în apă, despărțiți în grupuri, aceștia au primit sfântul botez. Preoții citeau asupra poporului rugăciunile ce se cuvin, puneau un nume fiecărui grup în parte și le porunceau să se afunde de trei ori în apă.

Sfântul Vladimir s-a schimbat complet după botez. El a distrus toate statuile păgâne din Rusia Kieveană și le-a înlocuit cu biserici. De asemenea, a încercat să trăiască în pace cât mai mult posibil cu vecinii săi și a rămas doar cu o singură nevastă.

Foto: Botezul kievenilor, pictură de Klavdiî Lebedev / Wikipedia